Supravegherea minorului care a săvârșit infracțiuni
| Comentarii |
|
supravegherea minorului care a săvârșit infracțiuni, codul penal anterior reglementa libertatea sub supraveghere (art. 103 C. pen. 1969), care consta în lăsarea în libertate şi punerea sub supraveghere deosebită a minorului care a săvârşit infracţiunea, pe o perioadă de 1 an de zile. El era încredinţat, după caz, părinţilor, celui care l-a adoptat sau tutorelui. Dacă aceştia nu puteau asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispunea încredinţarea minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude apropiate, la cererea acesteia, sau unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Pe toată această perioadă, aveau obligaţia să vegheze asupra comportamentului minorului şi să informeze instanţa dacă acesta se sustrage supravegherii, are o conduită rea sau a mai săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală. Instanţa atrăgea atenţia minorului asupra consecinţelor comportamentului său şi îi putea impune obligaţia de a nu frecventa anumite locuri stabilite, de a nu avea contact cu anumite persoane şi de a presta o activitate neremuneratâ într-o instituţie de interes public pe o anumită durată. Şcoala coopera cu persoana care răspundea de minor. Dacă nu se vedeau rezultate de îndreptare în comportamentul minorului sau dacă acesta se sustrăgea de la supraveghere ori săvârşea o altă faptă prevăzută de legea penală, se putea revoca măsura, dispunându-se fie internarea într-un centru de reeducare, fie se putea aplica o pedeapsă. în practica judiciară s-a decis că măsura educativă a libertăţii sub supraveghere nu putea fi luată faţă de infractorul minor care a depăşit vârsta de 17 ani, deoarece, în acest caz, nu se putea finaliza măsura educativă menţionată, care presupunea că libertatea supravegheată se lua pe timp de un an. Termenul de un an curgea de la data punerii în executare a libertăţii sub supraveghere.
Codul penal în vigoare statuează că măsura educativă a supravegherii (art. 118 Noul Cod Penal) constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.
Măsura se apropie de conţinutul măsurii educative a libertăţii supravegheate, prevăzută anterior de art. 103 C. pen. 1969, având însă o durată mai redusă, dar valenţe educative mai pronunţate prin implicarea serviciului de probaţiune. Din conţinutul Expunerii de motive la proiectul noului Cod penal reiese că supravegherea şi consemnarea la sfârşit de săptămână au fost preluate din legislaţia spaniolă1’!.
Potrivit art. 118 C. pen., în conţinutul măsurii intră urmărirea programului zilnic al minorului, care implică:
- participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională:
- prevenirea desfăşurării unor activităţi;
- prevenirea intrării în legătură cu anumite persoane.
Minorului i se pot stabili de către instanţă şi obligaţii adiţionale (art. 121 C. pen.):
- participarea la un curs de pregătire şcolară sau de formare profesională;
- interdicţia de a depăşi, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă;
- interdicţia de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
- interdicţia de a se apropia şi de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
- obligaţia de a se prezenta la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
- obligaţia de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
Aplicarea supravegherii (art. 67 din Legea nr. 253/2013). Supravegherea este
încredinţată părinţilor, adoptatorului sau tutorelui (la fel ca şi în Codul penal anterior), prin hotărâre judecătorească. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude mai apropiate a minorului, la cererea acesteia.
în cazul în care persoana de încredere nu este desemnată prin hotărârea instanţei sau persoana desemnată de instanţă nu mai poate exercita, permanent sau temporar, supravegherea, judecătorul delegat, cu consultarea consilierului de probaţiune, desemnează persoana ce urmează să exercite supravegherea, cu respectarea dispoziţiilor art. 65 din lege, adică în urma unei întâlniri în faţa judecătorului delegat a minorului, a reprezentanţilor legali şi a consilierului de probaţiune.
Controlul executării măsurii educative a supravegherii şi controlul îndeplinirii atribuţiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probaţiune. Supravegherea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic presupun verificarea modului în care acesta îşi respectă obligaţiile care decurg din statutul său familial, şcolar sau profesional.
în situaţia în care instanţa a dispus în conţinutul măsurii educative a supravegherii participarea minorului la un curs şcolar sau de formare profesională, iar minorul nu este înscris într-o astfel de formă de învăţământ, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 253/2013 se aplică în mod corespunzător, aşa încât consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte minorul, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a acestuia, cursul ce trebuie urmat şi instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
Exercitarea supravegherii începe în cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului şi a persoanei desemnate cu supravegherea în faţa judecătorului delegat cu executarea, în condiţiile art. 511 C. proc. pen.
Punerea în executare a măsurii se face conform art. 511 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013 - „în cazul în care s-a luat faţă de minor vreuna dintre măsurile educative neprivative de libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probaţiune pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia" de unde rezultă că şi reprezentanţii se citează, în vederea prezentării lor. De asemenea, conform celor cuprinse în art. 67 din Legea nr. 253/2013, în principal supravegherea revine părinţilor, adoptatorilor, tutorelui.
Şi în acest caz. consilierul de probaţiune are o plajă foarte largă de atribuţii. Astfel, el formulează propuneri privind încredinţarea supravegherii minorului, în situaţia în care nu a fost prevăzută prin hotărârea judecătorească, şi aprobă planul programului zilnic al minorului. în acest scop, el colaborează cu persoanele desemnate cu supravegherea, cu instituţiile din comunitate, dacă instanţa a impus participarea la un curs şcolar sau de formare profesională sau la alte activităţi. Pe lângă aceste atribuţiuni, consilierul de probaţiune emite decizii şi referă cazul instituţiilor, dar nu în ultimul rând controlează procesul de supraveghere atât cu privire la executarea măsurii de către minor, cât şi cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de către persoana care exercită supravegherea.
