Regimul sancţionator pentru minori
| Comentarii |
|
regimul sancţionator pentru minori, sistemul unic de sancţionare a minorului cuprins în Codul penal face posibilă renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor, menţinând dihotomia măsurilor educative (neprivative/privative). Această abordare a problematicii fenomenului infracţional în rândul minorilor a permis diversificarea categoriei măsurilor educative neprivative de libertate şi a dus la regândirea măsurilor educative privative de libertate.
Sistemul unic de sancţionare a minorului aplică principiul gradualităţii severităţii sub mai multe aspecte: al conţinutului măsurii (al activităţilor şi interdicţiilor presupuse), al duratei acestora, al intensităţii supravegherii şi controlului instituţiilor implicate, precum şi al costurilor.
Oricum, legiuitorul a lăsat la aprecierea instanţei posibilitatea aplicării măsurii educative, aceasta având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Noul Cod Penal, şi anume:
- împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
- motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
- natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
- conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
- nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Considerăm, aşadar, că. având în vedere toate aceste criterii, în situaţia în care
infractorul minor a mai săvârşit o infracţiune după ce i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat, instanţa va aplica o măsură educativă privativă de libertate numai în ultimă instanţă şi după ce a fost aplicată cea mai severă dintre măsurile educative neprivative de libertate.
