tranzacţie judiciară, tranzacţia încheiată de părţi pentru stingerea procesului, cu concursul instanţei de judecată. Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor, numită şi hotărâre de expedient, este un contract judiciar, ceea ce presupune respectarea condiţiile de fond şi de formă pentru încheierea actelor juridice. Tranzacţia este un act de dispoziţie, întrucât presupune renunţări şi concesii reciproce; astfel, părţile trebuie să aibă capacitatea de a dispune de drepturile lor (capacitate de exerciţiu deplină; să fie vorba de drepturi cu privire la care partea poate să dispună). Pentru a tranzacţiona, reprezentantul sau ocrotitorul legal are nevoie de autorizarea prealabilă a organului competent, iar reprezentantul convenţional de o procură specială dată pentru acest act de dispoziţie. Tranzacţia făcută de reprezentantul minorului, persoanei puse sub interdicţie sau al persoanei dispărute nu împiedică judecata, dacă instanţa apreciază că nu a fost încheiată în interesul minorului. în cazul în care învoiala cuprinde un act solemn, precum o donaţie, forma ad validitatem cerută de lege pentru încheierea contractului este respectată prin chiar consemnarea învoielii părţilor în dispozitivul hotărârii de expedient, care, ca orice hotărâre judecătorească, are natura juridică a unui înscris autentic. Tranzacţia poate interveni oricând în cursul judecăţii, inclusiv în judecarea unor căi de atac; în doctrină se recunoaşte posibilitatea încheierii tranzacţiei chiar şi în faza executării silite. în cazul coparticipării procesuale, tranzacţia încheiată de către unii din coparticipanţi, în cursul judecării unei căi de atac, nu poate aduce atingere drepturilor celorlalţi coparticipanţi, stabilite prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac respectivă. Dacă părţile se prezintă pentru încheierea tranzacţiei la termenul de judecată, ea poate fi primită şi de un singur judecător, iar hotărârea se va pronunţa de instanţă, în şedinţă; dacă părţile se prezintă într-o altă zi, chiar fără să fi fost citate, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu, înţelegerea părţilor va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii. Hotărârea se dă fără drept de apel; fiind o hotărâre definitivă, în măsura în care una dintre părţi nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile asumate, ea va putea fi învestită cu formulă executorie şi pusă imediat în executare. T.j. fiind un contract, partea interesată poate să ceară anularea învoielii şi, pe cale de consecinţă, a hotărârii de expedient; de asemenea, dacă este cazul, s-ar putea introduce o cerere în rezoluţiune. Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţii poate fi atacată cu recurs şi, pentru motivele şi în condiţiile prevăzute de lege, cu contestaţie în anulare; în principiu, revizuirea este inadmisibilă, deoarece hotărârea judecătorească nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii şi nu stabileşte o situaţie de fapt în funcţie de probele administrate [v. şi hotărâre de expedient].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Tranzacţie judiciară
