tribunal arbitral, arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor învestiţi de părţi prin convenţia arbitrală să soluţioneze un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de doi, ori de mai mulţi arbitri. Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - ales de cei doi arbitri. Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru, în caz de neînţelegere, arbitrul va fi desemnat de preşedintele Curţii de Arbitraj. Potrivit art. 347 şi art. 348 C. proc. civ., când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj invită cealaltă parte, în scris, să procedeze la numirea lor. în comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor. Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea. Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi comunicată părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire. în caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului; instanţa se pronunţă printr-o încheierea, care se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, şi care nu este supusă căilor de atac. T.a. se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic. Este nulă clauza din convenţia arbitrală care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitrul în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decât cealaltă parte. Conform Regulilor de procedură arbitrală, dacă nu s-a recurs la procedura prevăzută de Codul de procedură civilă, constituirea t.a. se face după cum urmează: prin cererea de arbitrare reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluţionat de un arbitru unic, arătând numele acestuia; prin întâmpinare sau prin înştiinţare separată adresată Curţii de Arbitraj, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va numi un arbitru, arătând numele acestuia sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia. Se recomandă părţilor ca odată cu numirea unui arbitru să numească şi un arbitru supleant. în cazul în care arbitrul numit nu figurează pe lista de arbitri, partea va indica numele, adresa şi numărul de telefon sau de fax, precum şi, pe cât posibil, ocupaţia, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activităţii profesionale a fiecărui arbitru, ca şi a supleantului, dacă acesta a fost numit. La cererea părţii, arbitrul şi supleantul sunt desemnaţi de preşedintele Curţii de Arbitraj. T.a. se consideră constituit pe data acceptării însărcinării de supraarbitru ori, după caz, a acceptării de către arbitrul unic, sau, când t.a. este compus din doi arbitri, pe data ultimei acceptări.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Tribunal arbitral
