variabilitatea scrisului 1. Proprietatea scrisului unei persoane în care apar caracteristici grafice diferite şi, mai ales, forme sau particularităţi constructive ale aceluiaşi semn grafic. 2. Proprietatea unei persoane de a realiza două sau mai multe variante de scris ori de semnătură. Se pot nota în acest sens scrierea foarte îngrijită a unor acte (diplome, certificate ş.a.), scrierea desenatorilor tehnici, a contabililor, scrierea obişnuită cu mîna stîngă, scrierea într-o limbă străină, semnarea în mod diferit, în raport de natura actului etc. Noile variante ale scrisului apar, de regulă, după consolidarea variantei de bază, a scrisului cursiv, obişnuit. Gradul de deosebire dintre varianta principală şi variantele suplimentare diferă de la caz la caz, uneori fiind atît de pronunţat Incît cu greu se poate aprecia dacă provin de la aceeaşi persoană. Varietatea caracteristicilor grafice şi a scrisului în ansamblul său nu impietează însă asupra identificării scriptorului. Ea trebuie avută în vedere de către expert atît în faza comparării scrisurilor, cît şi în faza aprecierii caracteristicilor constatate. În felul acesta se va face distincţia între deosebirile grafice datorate executării a două scrisuri de către persoane diferite şi deosebirile datorate variabilităţii scrisului uneia şi aceleiaşi persoane.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Variabilitatea scrisului
