CEDO, secţia I, hotărâreaAl Akidi c. Bulgaria, 31 iulie 2003, 35825/97
Reţinerea unei persoane în detenţie pe o perioadă lungă trebuie să fie justificată de probe temeinice de vinovăţie şi de pericolul dispariţiei inculpatului.
Reclamantul, cetăţean irakian, a fost arestat la 10 septembrie 1993 pentru evaziune fiscală. La momentul arestării sale, acesta trăia în Bulgaria de 12 ani şi era căsătorit cu o persoană de cetăţenie bulgară. Reclamantul a fost deţinut în stare de arest preventiv din 1993 până în 1997 când a fost condamnat, în primă instanţă, la 11 ani de închisoare. Procesul său penal a durat din 5 aprilie 1994 până la 22 martie 1999, când reclamantului i-a fost respinsă şi ultima cale de atac de către Curtea Supremă de Casaţie din Bulgaria.
1. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 3. Durata arestării preventive. Curtea a reţinut că reclamantul a fost deţinut în arest preventiv timp de 3 ani, 4 luni şi 21 de zile. Potrivit jurisprudenţei sale constante, reţinerea unei persoane în detenţie pe o perioadă atât de lungă trebuie să fie justificată de probe temeinice de vinovăţie şi de pericolul dispariţiei inculpatului. Curtea admite faptul că gravitatea acuzaţiilor poate justifica arestarea preventivă a unei persoane, însă, de la un moment dat, menţinerea acesteia în stare de detenţie nu se mai justifică pe simplul motiv al gravităţii faptelor de care inculpatul este acuzat. Or, cum în cazul de faţă motivul principal al menţinerii stării de arest preventiv, potrivit legii bulgare aplicabile, era gravitatea acuzaţiilor aduse reclamantului, menţinerea stării de detenţie pe o perioadă atât de lungă nu se justifică. Argumentul că reclamantul era cetăţean irakian, existând posibilitatea ca el să fugă în ţara de origine, nu stă în picioare în opinia Curţii, deoarece instanţele naţionale nu au analizat faptul ca reclamantul locuia şi era căsătorit în Bulgaria de 12 ani. Mai mult, întrucât procedura s-a prelungit extrem de mult datorită unor întârzieri de care au fost responsabile autorităţile judiciare bulgare, Curtea a concluzionat că acestea au eşuat în a manifesta o diligenţă specială în raport de durata procedurii în care inculpatul este privat de libertate. Prin urmare, Curtea reţine o violare a art. 5 parag. 3 din Convenţie.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 1. Durata rezonabilă a procedurii. În raport de durata rezonabilă a procesului penal, Curtea reţine că procesul a durat în total 5 ani şi 6 luni, perioadă care, în viziunea Curţii, nu este una rezonabilă din moment ce întârzierile procesului nu au fost cauzate de reclamant. Astfel, întârzierile au fost datorate următorilor factori: amânări datorate defectuozităţii citării martorilor şi părţilor, durată mare de timp între termenele de judecată, durată mare de timp cauzată de transferul actelor între instanţe etc. În consecinţă, s-a reţinut şi o violare a art. 6 parag. 1 din Convenţie.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Al Akidi contra Bulgaria - Prelungirea arestării preventive. Condiţii.
