CEDO, secţia I, hotărârea M.C. c. Bulgaria, 4 decembrie 2003, 39272/98
Statele au obligaţia de a incrimina violul astfel încât să poată conduce la sancţionarea unor agresiuni sexuale asupra unei persoane.
Reclamanta afirmă că la vârsta de 14 ani a fost violată de doi bărbaţi, A. şi P. În urma plângerii penale depuse s-a decis neînceperea urmării penale, pe motiv că nu există suficiente probe directe ale violului. La dosar se afla un raport medical care admitea existenţa unor indicii de viol şi un raport psihiatric care admitea posibilitatea violului. Totuşi, procurorii au considerat că nu există nicio probă a unor violenţe comise asupra victimei.
Art. 3 („Interzicerea torturii”) şi art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). În conformitate cu normele moderne din dreptul internaţional şi din dreptul comparat în ceea ce priveşte reglementarea infracţiunii de viol, statele sunt obligate, în baza obligaţiilor pozitive impuse prin art. 3 şi 8 din Convenţie, să urmărească şi să sancţioneze de o manieră efectivă orice act sexual neconsimţit, chiar dacă victima nu a opus rezistenţă fizică. În speţă, Curtea a constatat că, deşi organele de anchetă au depus anumite eforturi ce nu trebuie subestimate, acestea au insistat prea mult pe lipsa unor probe „directe” ale violului (de exemplu, urme de violenţă), constatând absenţa unei rezistenţe din partea victimei. Această abordare este restrictivă, întrucât ancheta ar fi trebuit să fie axată pe problema lipsei consimţământului. În consecinţă, art. 3 şi art. 8 au fost violate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor pozitive ale statului pârât.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre M.C. contra Bulgaria - Obligaţia de a incrimina infracţiunea de viol. Conţinutul infracţiunii.
