CEDO, secţia I, hotărârea Öcalan c. Turcia, 12 martie 2003, 46221/99
art. 5 nu interzice agenţilor unui stat să realizeze o arestare pe teritoriul unui stat străin.
În octombrie 1998, reclamantul, resortisant turc şi fost şef al PKK, a fost expulzat din Siria. După un timp, acesta s-a instalat în reşedinţa ambasadorului grec în Kenya. La 15 februarie 1999, reclamantul a trebuit să părăsească ambasada Greciei şi a fost dus pe un aeroport unde era un avion sub pavilion turcesc, în care a fost reţinut de către oficiali turci. Reclamantul a fost transferat în Turcia şi deţinut pe o insulă, după ce a fost interogat de membrii forţelor de ordine. La 23 februarie 1999, reclamantul a fost dus în faţa unei instanţe care a dispus arestarea sa provizorie. Printr-un act de acuzare din aprilie 1999, reclamantul a fost trimis în judecată pentru activităţi menite să provoace secesiunea ţării şi constituirea şi dirijarea unei organizaţii militare. Parchetul a cerut aplicarea pedepsei capitale. În cursul procesului a intervenit o modificare a Constituţiei în baza căreia judecătorul militar din cadrul completului de judecată a fost înlocuit cu unul civil. Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa capitală. La 20 noiembrie 1999, Curtea a cerut guvernului turc să ia toate măsurile necesare pentru ca pedeapsa capitală să nu fie pusă în executare. În septembrie 2001, o delegaţie Comitetului european pentru prevenirea torturii (CPT) a vizitat locul de detenţie al reclamantului şi a formulat anumite recomandări. În octombrie 2002, o instanţă a comutat pedeapsa capitală într-o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă.
1. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1. Arestarea reclamantului a fost făcută de către membrii forţelor de ordine în interiorul unui avion înmatriculat în Turcia, în zona internaţională a aeroportului din Nairobi. Reclamantul a fost de la predarea sa de către agenţii kenyeni către cei turci sub jurisdicţia Turciei, chiar dacă se afla în afara teritoriului acestei ţări, privarea sa de libertate fiind produsă în condiţiile stabilite de legea internă turcă. Curtea nu vede niciun motiv pentru care Turcia nu ar fi respectat suveranitatea statului kenyan ori principiile de drept internaţional public. De aceea, art. 5 parag. 1 nu a fost violat.
2. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag 3. Curtea nu poate accepta faptul că reclamantul a fost reţinut timp de 7 zile înainte de a fi prezentat în faţa unui judecător care să verifice legalitatea arestării sale, iar motivul invocat de către autorităţi – condiţiile meteorologice proaste, ce nu au permis transportarea reclamantului – nu pot constitui o justificare a acestui interval de timp foarte lung. De aceea, există o violare a art. 5 parag. 3.
3. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 1. Independenţa şi imparţialitatea primei instanţe. Aparenţa de independenţă a instanţei nu ţine doar de componenţa acesteia. Pentru a se conforma exigenţelor art. 6 în materie de independenţă, independenţa instanţei faţă de puterea executivă sau legislativă trebuie să existe în toate fazele procedurii: instrucţia penală, procesul şi pronunţarea hotărârii. În consecinţă, dacă un judecător militar, ofiţer de carieră, a luat parte la anumite acte care au rămas valabile după înlocuirea acestuia cu un magistrat civil, înlocuirea sa nu poate fi în măsură să înlăture dubiile justificate ale reclamantului cu privire la independenţa instanţei, cât timp acesta a luat parte la acte importante în cursul procedurii. De aceea, Curtea a decis că a existat o violare a art. 6 sub acest aspect.
4. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 3 lit. b) şi lit. c). Curtea este de acord cu faptul că a existat o violare a drepturilor prevăzute la art. 6 parag. 3 lit. b) şi lit. c) întrucât reclamantul nu a beneficiat de asistenţa unui avocat la reţinerea sa; nu a putut comunica direct cu avocaţii săi, fără ca discuţia să fie ascultată; a fost în imposibilitate de accede la dosar până într-un stadiu avansat al procedurii; au existat restricţii cu privire la numărul şi durata vizitelor avocaţilor săi.
5. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Aplicarea pedepsei capitale. Urmare a abolirii acestei pedepse în Turcia în 2003 şi a comutării pedepsei reclamantului în închisoare pe viaţă, nu a existat o violare a art. 2.
6. Art. 3 („Interzicerea torturii”). Aplicarea pedepsei capitale. Curtea a considerat că pronunţarea unei pedepse capitale în urma unui proces inechitabil echivalează cu supunerea injustă a persoanei la teama că pedeapsa va fi executată. Frica şi incertitudinea executării pedepsei capitale, în circumstanţele în care existau şanse importante ca sancţiunea să fie executată, a fost sursa unei angoase puternice pentru reclamant. Intervalul de trei ani cât a existat riscul executării unei sancţiuni capitale pronunţate printr-un proces inechitabil constituie un tratament inuman care a fost aplicat reclamantului.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Ocalan contra Turciei - Arestare pe teritoriul unui stat străin. Conformitate cu Convenţia.
