Arian Alfred şi Aurel Halimi contra Italiei - Martorii acuzarii Rolul instantelor nationale
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, decizia Arian Alfred şi Aurel Halimi contra Italia, 18 ianuarie 2005, 9713/03
În materie probelor, aparţine în primul rând instanţelor naţionale să verifice admisibilitatea unei probe şi să îi aprecieze conţinutul, rolul Curţii fiind acela de a stabili dacă procedura, în ansamblul ei, s-a dovedit echitabilă.
Reclamanţii au fost arestaţi sub acuzaţia de trafic de persoane şi proxenetism. Ancheta penală a fost declanşată după o declaraţie a unei prostituate albaneze, X, făcută în faţa poliţiştilor. Reclamanţii au fost condamnaţi pe baza mai multor probe, cea mai importantă fiind cea a lui X, care nu a mai putut să testeze ca martor în cursul procesului, întrucât a dispărut, instanţa utilizând declaraţia date în faţa organelor de poliţie.
Art. 6 § 3 lit. d. Curtea a amintit că, în materie probelor, aparţine în primul rând instanţelor naţionale să verifice admisibilitatea unei probe şi să îi aprecieze conţinutul, rolul Curţii fiind acela de a stabili dacă procedura, în ansamblul ei, s-a dovedit echitabilă. În speţă, chiar dacă art. 6 § 3 lit. di Convenţie impune obligaţia de a convoca martorii în faţa instanţa şi a de a fi interogaţi de către inculpat, Curtea a amintit că acest drept nu este unul absolut, putând fi obiect al unor limitări. Cum în speţă, există o justificare serioasă pentru lipsa convocării lui X – faptul că nu a mai putut fi găsită, în condiţiile în care probabil s-a întors în ţara sa de origine – iar declaraţia sa nu a fost singura probă a acuzării, existând o mulţime de alte indicii în sensul vinovăţiei reclamanţilor, Curtea a considerat că nu există o violare a dreptului la un proces echitabil.
| ← Balliu contra Albania - Culpa avocatului Avocat ales... | Accardi şi alţii contra Italiei - Martorii acuzării Minorii... → |
|---|
