Accardi şi alţii contra Italiei - Martorii acuzării Minorii Acuzaţii de abuz sexual Consecinţe
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Accardi şi alţii contra Italia, 20 ianuarie 2005, 30598/02
Fiind vorba de un caz particular, a violenţei sexuale asupra minorilor, anumite măsuri pot fi luate pentru a proteja victima, cu condiţia ca aceste măsuri să poată fi conciliate cu exerciţiul efectiv al dreptului la apărare.
Reclamanţii sunt părinţii a doi minori şi concubinul mamei lor. Contra lor s-a început urmărirea penală pentru abuzuri sexuale comise asupra copiilor. Cei doi copii, în vârstă de 6 ani şi jumătate, au fost interogaţi în cursul investigaţiilor preliminare. Judecătorul investigaţiei preliminare a condus interogatoriul în prezenţa unui expert în psihologia minorilor, care le adresa întrebări copiilor. Reclamanţii, avocaţii lor şi reprezentanţii parchetului se aflau dincolo de o oglindă de unde puteau vedea şi auzi declaraţiile. În faţa dificultăţilor evidente a unuia dintre copii de a răspunde la întrebări, judecătorul a părăsit şi el sala şi a urmărit restul interogatoriul din spatele oglinzii. Reclamanţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, pe baza înregistrării video a audierii copiilor şi a declaraţiilor făcute în cursul audienţelor publice de către unele persoane care au avut contact cu copii în perioada în care s-a abuzat de ei. Instanţa a refuzat să asculte expertul apărării. Reclamanţii au formulat apel, invocând faptul că nu s-a realizat o expertiză psihologică a victimelor, au cerut examinarea lor de către un expert şi reaudierea copiilor. Instanţa de apel a confirmat condamnarea reclamanţilor, motivând prin faptul că victimele au fost supuse oricum unei supravegherii permanente a psihologilor şi că reclamanţii au participat la audierea victimelor şi au putut să le adreseze orice întrebări prin intermediul judecătorului instrucţiei preliminare. Recursul a fost respins.
Art. 6 § 3 lit. d. Martorii acuzării. În măsura în care mărturia copiilor a constituit practic singurul element de probă pe care s-a bazat instanţa pentru condamnarea reclamanţilor, aceştia trebuiau să dispună de o posibilitate adecvată de a-şi exercita dreptul de a-i interoga. Fiind vorba de un caz particular, a violenţei sexuale asupra minorilor, anumite măsuri pot fi luate pentru a proteja victima, cu condiţia ca aceste măsuri să poată fi conciliate cu exerciţiul efectiv al dreptului la apărare. În speţă, reclamanţii şi avocaţii lor au putut urmări interogatoriul, au avut cunoştinţă de întrebările care se vor adresa copiilor şi au putut, prin intermediul judecătorului, să adreseze orice întrebare. Acest interogatoriu a fost înregistrat şi prezentat în faţa instanţei de fond. În aceste circumstanţe, autorităţile au acţionat de o manieră rezonabilă. De aceea, nu există vreo violare a art. 6 § 3 lit. d sub acest aspect, iar plângerea este în mod vădit nefondată.
Refuzul de a ordona o expertiză psihologică şi de a interoga un expert al apărării. Instanţele au estimat că aceste probe sunt lipsite de importanţă pentru cursul procedurii, motivând refuzul admiterii lor cu argumente logice şi pertinente. De aceea, nu există vreo violare a art. 6 § 3 lit. d sub acest aspect, iar plângerea este în mod vădit nefondată.
Art. 6 § 1. Tribunal stabilit prin lege. Reclamanţii s-au plâns de faptul că interogatoriul victimelor a fost realizat de către un expert în psihologia minorilor şi nu de către un judecător. Curtea nu a fost de acord cu această afirmaţie. Faptul că întrebările au fost puse de către un expert, dată fiind situaţia specială din speţă, nu schimbă faptul că interogatoriul a fost condus de către un judecător, potrivit legii interne. În consecinţă şi acest capăt de plângere este, în mod vădit, lipsit de fundament.
| ← Arian Alfred şi Aurel Halimi contra Italiei - Martorii acuzarii... | Bracci contra Italiei - Martorii acuzării Obligaţia audierii → |
|---|
