Case naţionalizate. Retrocedare prin echivalent. Neplata despăgubirilor. Consecinţe
CEDO, Secţia a III-a,Aurel Popa c. România, 16 iulie 2009, 21318/02
Reclamantul a fost proprietar al unui imobil, naţionalizat în perioada comunistă. După intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 şi a Legii nr. 10/2001, reclamantul a făcut demersurile necesare pentru a obţine retrocedarea bunului, fie în natură, fie prin echivalent patrimonial. Solicitarea sa de retrocedare în natură a fost respinsă, iar prin dispoziţia primarului localităţii în discuţie s-a dispus acordarea de despăgubiri băneşti. În consecinţă, prin aplicarea Legii nr. 247/2005, dosarul a fost trimis Comisiei centrale de acordare a despăgubirilor. Reclamantul nu a primit niciun răspuns din partea acesteia, aşteptând încă soluţionarea dosarului său.
Considerându-se victima unei violări a dreptului său de proprietate, reclamantul a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu o plângere.
CEDO a constatat existenţa unei violări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care protejează dreptul de proprietate al reclamantului. Pentru a pronunţa o astfel de soluţia, Curtea a constatat că prin dispoziţia primarului – care nu a fost atacată – s-a stabilit că reclamantul are dreptul de primi despăgubiri din partea statului pentru imobilul pe care l-a deţinut. Întrucât această dispoziţie nu a fost contestată nici de reclamant, nici de autorităţi, Curtea consideră că dreptul la indemnizare al reclamantului este echivalent cu un interes patrimonial suficient de cert în dreptul intern, nerevocabil şi exigibil, astfel încât poate fi socotit un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Or, refuzul de a plăti o creanţă constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al unei persoane, iar prelungirea în timp a acestui refuz şi caracterul imprevizibil al momentului plăţii face a această ingerinţă să poată fi considerată nejustificată. De aceea, Curtea a constatat că reclamantului i s-a încălcat dreptul de proprietate.
În consecinţă, Curtea a obligat Statul român ca, în termen de şase luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, să stabilească şi să achite reclamantului despăgubirile la care are dreptul potrivit legii. De asemenea, Curtea a obligat Statul român la plata unor daune morale în valoare de 5.000 euro.
Hotărâri anterioare invocate de CEDO:
Viaşu versus România din 12 decembrie 2008
Hotărârea comentată face parte dintr-o serie de hotărâri pronunţate de Curte în ultimele două-trei luni. În toate aceste hotărâri, Curtea Europeană a făcut încă un pas pe linia jurisprudenţei sale cu privire la situaţia respectării dreptului de proprietate al foştilor proprietari ai unor bunuri imobile naţionalizate. Această nouă treaptă a jurisprudenţei vizează, în esenţă, două aspecte.
Primul dintre ele priveşte existenţa competenţei materiale a Curţii pentru plângerile care vizează prelungirea procedurii de despăgubiri prin echivalent. Aşa cum rezultă şi din hotărârea comentată, Curtea a stabilit că simpla existenţa a unei dispoziţii a primarului prin care se stabileşte dreptului unui petent de a fi despăgubit, chiar dacă nu se precizează cuantumul sumei şi nici termenul de plată, este suficient pentru ca fostul proprietar să devină titular al unui drept de creanţă protejat prin Convenţie. După părerea mea, o astfel de situaţia ar putea fi valorificată şi în dreptul intern. Dacă fostul proprietar al unui bun naţionalizat are un drept de a fi despăgubit, acesta ar putea să introducă o acţiune în faţa instanţelor, prin care să obţină obligarea comisiei centrale de stabilire a despăgubirilor la calcularea şi plata acestora.
Al doilea aspect important al cauzei vizează modalitatea aleasă de Curte pentru asigurarea reparării prejudiciului material. Dacă, până recent, Curtea stabilea o sumă de bani ca obligaţie în sarcina statului ori o obligaţie de a face, alternativă cu plata unei sume de bani, de data aceasta Curtea a preferat să stabilească doar o obligaţie de a face: aceea de a calcula şi achita despăgubirile stabilite prin legea internă. Rămâne, în acest context, de văzut cum va reuşi Statul român să îşi respecte obligaţiile stabilite prin hotărârile Curţii.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Aurel Popa contra României - Case naţionalizate. Retrocedare prin echivalent. Neplata despăgubirilor
