Çiçek contra Turciei - Dispariţia unor persoane în situaţii neclare. Situaţia membrilor familiilor Obligaţiile statului
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Çiçek c. Turcia, 27 februarie 2001, 25704/94
Incertitudinea, dubiile şi frica resimţite de către o persoană pe o perioadă prelungită şi continuă de timp constituie un tratament inuman şi degradant.
Potrivit reclamantei, forţele de ordine au intrat în satul său în 1994 şi au ridicat mai mulţi bărbaţi, între care şi cei doi fii ai săi. După o vreme toate celelalte persoane ridicate au fost eliberate, mai puţin fii reclamantei, care nu au mai fost văzuţi de la acel moment. Guvernul neagă că în zonă ar fi avut loc vreo operaţiune militară şi că persoanele în cauză ar fi fost vreodată încarcerate. Curtea, după audierea mai multor martori, este convinsă că sătenii care au depus mărturie au realizat o prezentare fidelă şi precisă a evenimentelor şi că declaraţiile funcţionarilor audiaţi nu sunt credibile. În consecinţă, Curtea a constatat că mai multe persoane, între care şi fii reclamantei, au fost ridicate de către forţele de ordine şi că nu există nicio probă a eliberării acestora.
Art. 3. În ceea ce o priveşte pe reclamantă. Reclamanta nu a primit nicio veste de la copii săi de peste şase ani şi trăieşte cu frica că aceştia au fost ucişi. Pe de altă parte, plângerea pe care o introdusese în faţa organelor interne nu a fost luată în considerare. Incertitudinea, dubiile şi frica resimţite de către reclamantă pe o perioadă prelungită şi continuă de timp i-a cauzat în mod incontestabil suferinţe psihice grave şi o stare de angoasă. Luând în considerare şi faptul că reclamanta este mama victimelor unor violări grave ale drepturilor omului şi că a fost supusă pasivităţii extreme a autorităţilor, Curtea a considerat că aceasta a fost supusă unui tratament inuman şi degradant. De aceea, art. 3 a fost violat.
| ← Malarde contra Franţei - Interzicerea discriminarii Art 14 din... | Bilgin contra Turciei - Dreptul de a sesiza CEDO Obligaţiile... → |
|---|
