Thlimmenos contra Greciei - Definitie discriminare
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Thlimmenos c. Grecia, 6 aprilie 2000, 34369/97
Curtea a considerat că dreptul de suferi vreo discriminare este încălcat şi atunci când, fără nicio justificare rezonabilă şi obiectivă, un stat nu aplică un tratament diferit persoanelor care se află în situaţii sensibil diferite.
În 1983, reclamantul, martor al lui Iehova, a fost condamnat pentru insubordonare de către o instanţă militară pentru a refuzat, din motive religioase, să poarte uniforma militară în timpul unei mobilizări generale. Condamnat la patru ani de închisoare, reclamantul a executat jumătate din pedeapsă. În 1988, reclamantul s-a clasat al doilea din 16 candidaţi la unul dintre cele 12 posturi de expert contabil scoase la concurs. Cu toate acestea, comisia a refuzat să îl numească în post, pe motiv că fusese anterior condamnat penal pentru o infracţiune. Acţiunea sa în instanţă a fost respinsă.
Art. 14 raportat la art. 9. Reclamantul a făcut obiect al unei diferenţe de tratament pe motiv că fusese anterior condamnat penal, însă această diferenţă de tratament nu intră în domeniul de incidenţă al art. 14, pentru că diferenţa de tratament viza un drept care nu este prevăzut în Convenţie, anume acela de a accede la o funcţie publică.
Totuşi, Curtea a constatat că plângerea reclamantului vizează mai degrabă faptul că legea internă nu face niciun fel de distincţie între infracţiunile comise din motive exclusiv religioase şi infracţiunile comune, astfel că această situaţie este strâns legată de exercitarea dreptului de manifestare a religiei consacrat prin prevederile art. 9 din Convenţie, astfel că şi art. 14 este aplicabil prin raportare la acest drept.
Curtea a considerat că dreptul de suferi vreo discriminare este încălcat şi atunci când, fără nicio justificare rezonabilă şi obiectivă, un stat nu aplică un tratament diferit persoanelor care se află în situaţii sensibil diferite. În principiu, Curtea admite că statele au interes legitim de a exclude anumiţi delicvenţi de la exercitarea profesiei de expert contabil, însă o condamnare succesivă refuzului de înrolare din motive conştiinţă nu denotă nicio lipsă de onestitate sau de moralitate, de natură a afecta capacitatea unei persoane de a exercita această profesie. Excluderea reclamantului nu poate fi, în acest condiţii, justificată. Acesta şi-a executat deja pedeapsa, iar aplicarea unei a doua sancţiuni este o reacţie disproporţionată. Această din urmă sancţiune nu viza niciun scop legitim, motiv pentru art. 14 a fost violat.
| ← Silva Mouta contra Portugaliei - Încredinţarea copilului... | Malarde contra Franţei - Interzicerea discriminarii Art 14 din... → |
|---|
