Silva Mouta contra Portugaliei - Încredinţarea copilului Părinte homosexual
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Salgueiro da Silva Mouta c. Portugalia, 21 decembrie 1999, 33290/96
Simplul fapt că tatăl unui copil este homosexual nu poate justifica refuzul de a-i fi încredinţat un copil.
Reclamantul s-a căsătorit în 1983, din această uniune rezultând o fiică, M., născută în 1987. Începând cu 1990, reclamantul are o relaţie homosexuală. În cadrul procedurii de divorţ, reclamantul şi soţia sa au încheiat un acord prin care copilul era încredinţat mamei sale, iar reclamantul avea recunoscut un drept la vizită. Cu toate acestea, mama fetiţei, a refuzat reclamantului vizitarea fiicei sale. În consecinţă, reclamantul a introdus o acţiune în instanţă cerând reîncredinţarea minorului. Instanţa de fond a admis acţiunea, iar M. a fost încredinţată tatălui său cu care a locuit până în 1995, când mama sa a luat-o cu forţa la ea. Fosta soţie a reclamantului a formulat recurs contra deciziei de reîncredinţare. Instanţa a admis apelul susţinând că un copil mic nu ar trebui separat de mama sa şi că un mediu homosexual nu este firesc pentru dezvoltarea unui copil. Instanţa a stabilit un drept de vizită în folosul reclamantului, însă acesta nu a fost niciodată respectat.
Art. 14 raportat la art. 8. Cu privire la existenţa unei diferenţe de tratament, Curtea a constatat că instanţa de apel a apreciat interesul copilului, pe bună dreptate, făcând apel a date factuale şi juridice pentru a da preferinţă unuia dintre părinţi. Totuşi, pentru a dispune casarea hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel a introdus un nou element în discuţie, anume faptul că reclamantul era homosexual şi locuia cu un alt bărbat. În consecinţă, curtea a constatat că exista o diferenţă de tratament între reclamant şi mama lui M., bazată pe orientarea sexuală a reclamantului, astfel că art. 14 este aplicabil.
Cu privire la justificarea acestei diferenţe de tratament, este evident că decizia instanţei de apel viza protejarea sănătăţii şi drepturilor copilului. Curtea a constatat că instanţa de apel a introdus un nou element pentru a decide asupra autorităţii parentale, respectiv homosexualitatea reclamantului. Astfel, instanţa de apel a afirmat că minorul trebuie să trăiască în sânul unei familii tradiţionale portugheze şi că nu este sarcina sa de a stabili dacă homosexualitate este sau nu o boală sau dacă aceasta constituie o orientare sexuală îndreptată către persoane de acelaşi sex. S-a considerat de către instanţa de apel că, în ambele cazuri, ea este o situaţie anormală iar un copil nu poate creşte în umbra unei anormalităţi.
Aceste pasaje ale hotărârii în discuţie, departe de a constitui simple formulări neesenţiale, indică că homosexualitatea reclamantului a fost motivul determinant al respingerii cererii sale de încredinţare a copilului. Această concluzie este întărită de faptul că instanţa de apel a admis dreptul de vizită al reclamantului, doar cu condiţia ca acesta să fie exercitat astfel încât minorul să nu înţeleagă că tatăl său locuieşte cu un bărbat în condiţii similare persoanelor căsătorite. În aceste condiţii, distincţia de tratament s-a realizat pe baza strict a orientării sexuale a reclamantului, motiv pentru care există o violare a art. 14 din Convenţie.
| ← Chassagnou şi alţii contra Frantei - Proprietari funciari... | Thlimmenos contra Greciei - Definitie discriminare → |
|---|
