Ilhan contra Turciei - Dreptul la viaţă Lipsa decesului victimei Domeniul de aplicabilitate
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Ilhan versus Turcia, 27 iunie 2000, 22277/93
În principiu, atunci când instrumentele utilizate nu sunt vădit mortale, iar intenţia agenţilor forţelor agresoare nu este în mod lipsit de echivoc aceea de provoca decesul persoanei în cauză, vor fi incidente prevederile art. 3 din Convenţie nu cele ale art. 2.
La 26 decembrie 1992, mai mulţi jandarmi au realizat o operaţiune în satul în care locuia fratele reclamantului. Acesta, împreună cu un al tânăr, văzând soldaţii care se apropiat de sat au fugit. O echipă de soldaţi a fost trimisă să îi oprească. Reclamantul susţine că soldaţii i-au găsit pe fugari ascunşi într-o şi i-au bătut cu sălbăticie, după care i-au reţinut. Din cauza leziunilor, fratele reclamantului a fost transportat pe un catâr, iar în timpul nopţii a fost dus cu un camion de la sediul local al jandarmeriei la comandamentul regional al instituţiei. În cursul serii următoare, la circa 36 de ore de la reţinerea sa, fratele reclamantului a fost dus la un spital pentru a fi îngrijit. Medicii au constatat că acesta suferea de hemipareză şi risca să îşi piardă vederea, motiv pentru care a fost trimis la un alt spital. Acolo s-a constatat că starea sa este stabilă, deşi subzista riscul de deces, precum şi existenţa unor simptome de comoţie cerebrală şi de hemiplegie pe partea stângă. Analizele au relevat existenţa unui edem cerebral şi pierderea a 60 % din funcţiile de pe partea stângă a corpului.
La 11 februarie 1993, procurorul a decis clasarea dosarului pe motiv că leziunile au fost provocate de un accident de care nu era nimeni vinovat, iar fratele reclamantului a fost inculpat pentru tentativa de a rezista forţelor de securitate, fiind ulterior condamnat pentru această faptă la o pedeapsă cu amenda.
Art. 34. Calitatea procesuală activă. Guvernul pârât a ridicat excepţia lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului pentru a introduce o plângere, dat fiind că nu el a fost victima abuzurilor invocate. Curtea aminteşte că regulile de admisibilitate trebuie să se aplice cu o anumită supleţe şi fără un formalism excesiv, pentru a face Convenţia un instrument util şi eficace. Chiar dacă, în speţă, victima violărilor Convenţiei invocate a fost fratele său, reclamantul a precizat în plângere că aceasta este redactată în numele fratelui său care, din cauza stării de sănătate, nu poate să urmeze singur procedura. Faptul că reclamantul şi-a trecut numele său în formularul de plângere, nu al fratelui său nu schimbă cu nimic această stare de fapt. Victima actelor denunţate, fratele reclamantului, a consimţit la deschiderea unei proceduri în faţa Curţii şi a participat ulterior la aceasta. De aceea, excepţia statului se respinge.
Art. 2. Curtea aminteşte că, în speţă, actele acuzate nu au produs moartea victimei şi că doar în circumstanţe excepţionale se pot analiza sub imperiul art. 2 acte ce nu au provocat decesul unei persoane. Pentru a estima care sunt aceste situaţii trebuie ţinut cont de tipul de acte de forţă folosite, de intenţia agresorilor şi de scopurile acestora. În principiu, atunci când instrumentele utilizate nu sunt vădit mortale, iar intenţia agenţilor forţelor agresoare nu este în mod lipsit de echivoc aceea de provoca decesul persoanei în cauză, vor fi incidente prevederile art. 3 din Convenţie nu cele ale art. 2. În speţă, Curtea a constatat că fratele reclamantul a fost lovit puternic cu pumnii, picioarele şi arma de foc, fără a se trage însă asupra lui. Cu toate că gravitatea leziunilor este mare, Curtea nu a fost convinsă de faptul că intenţia vădită a agenţilor de ordine a fost aceea de a-l ucide pe fratele reclamantului, astfel încât prevederile art. 2 nu intră în joc, cauza trebuind să fie analizată cub imperiul art. 3, care a fost vădit violat, atât sub aspect substanţial, cât şi procedural
| ← A.S. contra Slovaciei - Procedura privind măsurile provizorii | Sablon contra Belgiei - CEDO Procedură de revizuire Art 6 → |
|---|
