Jecius contra Lituaniei - Detenţie Cadru legal Practică constantă.
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Jecius versus Lituania, 31 iulie 2000, 34578/97
Menţinerea unei persoane în detenţie fără bază legală, pe baza unei practici, constituie o atingere gravă a principiului securităţii juridice şi constituie o sursă de arbitrariu.
În 1995, sub o acuzaţie de omor, reclamantul a beneficiat de o decizie de neîncepere a urmării penale din cauza lipsei probelor. Totuşi, la 8 februarie 1996 a fost arestat pe motiv că exista riscul ca reclamantul să comită o infracţiune, fiind menţionate banditismul, asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni şi terorismul. Ulterior, s-a redeschis şi dosarul privind infracţiunea de omor, iar procurorul însărcinat a autorizat detenţia reclamantului până la 4 iunie 1996. La 13 iunie, procurorul a informat administraţia penitenciară că detenţia reclamantului este automat prelungită până la 14 iunie în conformitate cu art. 226 din codul de procedură penală care dispunea că perioadele în care inculpatul a avut acces la dosarul său nu se socotesc în durata arestării. Reclamantul a beneficiat de acest acces între 30 mai şi 10 iunie, în timp ce alţi coinculpaţi au putut să consulte dosarul până la 14 iunie. Nicio altă decizia privind starea detenţie a reclamantului nu a mai fost luată până la 31 iulie, dată la care instanţa a decis menţinerea în stare de arest.
Art. 5 § 1. Nicio decizia care să autorizeze deţinerea reclamantului nu a fost pronunţată de către un judecător sau un procuror între 4 iunie şi 31 iulie 1996, iar recursul la prevederile art. 226 din codul de procedură penală nu poate fi luat în considerare, în condiţiile în care dispoziţiile sale sunt atât de vagi încât constituie o sursă de confuzie chiar şi pentru autorităţi. În consecinţă, dispoziţiile în cauză sunt incompatibile cu exigenţa legalităţii prevăzută în art. 5 şi, oricum, autorizează detenţia pentru un motiv care nu este cuprins între cele din art. 5. De acea, Curtea a considerat că privarea de libertate a reclamantului în acea perioadă nu este prevăzută prin lege. Menţinerea unei persoane în detenţie fără bază legală, pe baza unei practici, constituie o atingere gravă a principiului securităţii juridice şi constituie o sursă de arbitrariu. De aceea, art. 5 a fost violat.
| ← Bollan contra Marea Britanie - Carcera sancţiune disciplinară... | Guzzardi contra Italiei - Privarea de libertate Definitie... → |
|---|
