KOKTEPE contra Turciei - Calificare ca domeniu forestier public dată unui teren, fără nicio despăgubire: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza KOKTEPE împotriva Turciei (nr. 35785/03), hotărârea din 22 iulie 2008 [Secţia a ll-a]
În fapt
Reclamantul a dobândit un teren care fusese vândut de Administraţia Publică unui particular. Terenul era înscris pe numele acestuia din urmă în registrul funciar şi calificat drept teren agricol. Reclamantului i-a fost emis un titlul de proprietate, de Direcţia generală pentru titluri şi cadastru. între timp, comisia cadastrală procedase la delimitarea domeniului forestier public, măsură în urma căreia această parcelă fusese parţial integrată în limitele acestui domeniu. La acea vreme, nu a fost înscrisă nicio menţiune în registrul funciar. Reclamantul a sesizat tribunalul de mare instanţă cu un recurs împotriva deciziei cu privire la delimitarea domeniilor forestiere. El a susţinut că actul comisiei cadastrale era greşit. Ca urmare a rapoartelor de expertiză divergente, tribunalul a decis, în lumina concluziilor raportului de expertiză conform căruia terenul în litigiu ţinea parţial de domeniul forestier, şi a subliniat că domeniile, la origine forestiere, nu erau susceptibile de achiziţionare şi, în consecinţă, a respins cererea reclamantului. Acesta din urmă a formulat recurs în casaţie, însă Curtea l-a respins. Ea a respins, de asemenea, recursul în rectificare formulat de reclamant. Reclamantul a fost condamnat în două rânduri la o pedeapsă cu închisoarea pentru că ar fi despădurit fără autorizaţie, cu ajutorul unui buldozer, o parte a terenului înregistrat pe numele său în registrul funciar şi ar fi cultivat grâu pe terenul defrişat. în plus, Ministerul Pădurilor a intentatîn faţa tribunalului cadastral de mare instanţă o acţiune în vederea anulării titlului de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu şi a înscrierii acestuia pe numele Administraţiei Publice, în registrul funciar. El a mai cerut şi măsuri provizorii, în scopul împiedicării transferului terenului către terţi. Tribunalul a admis cererea de măsuri provizorii şi a ordonat Direcţiei de registre funciare să efectueze în acest sens o menţiune în registre. La această dată, procedura era încă pendinte pe rolul tribunalului.
În drept
Reclamantul are un bun pentru care deţine un titlu de proprietate valabil. Or, ca urmare a calificării drept domeniu forestier, dată terenului în litigiu, a existat o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor reclamantului. Efectele restricţiei în litigiu decurg dintr-o importantă reducere a disponibilităţii bunului în cauză. Autorităţile competente, printr-o decizie judecătorească, au calificat terenul în litigiu ca aparţinând domeniului forestier public. în pofida opoziţiei exercitate de reclamant în virtutea dreptului intern cu privire la natura terenului, tribunalele au validat delimitarea, în aplicarea dispoziţiilor constituţionale, întemeindu-se pe rapoartele de expertiză. Având în vedere motivaţiile avansate de instanţe, scopul privării impuse reclamantului, adică protecţia naturii şi a pădurilor, intră în
cadrul interesului general. Iar imperativelor economice şi chiar anumitor drepturi fundamentale, precum dreptul de proprietate, nu trebuia să li se acorde întâietate faţă de consideraţiile referitoare la protecţia mediului, în special atunci când statul a legiferat în această materie.
Prezenta cauză de deosebeşte de decizia Ansay împotriva Turciei (nr. 49908/99, 2 martie 2006). într-adevăr, reclamantul a dobândit cu bună-credinţă terenul în litigiu care era, la acel moment, calificat, fără controversă, drept teren agricol, fiind exceptat de orice înscriere restrictivă în registrul funciar, singurul care face dovada în drept. Achiziţia terenului de către reclamant nu era deci afectată de nicio iregularitate susceptibilă a-i fi opozabilă. Or, la ora actuală, prin nesocotirea titlului de proprietate al cărui titular rămâne, reclamantul, care cumpărase un teren agricol, nu îl poate cultiva şi nici recolta fructele, nici contracta vreo altă tranzacţie asupra acestui teren. Astfel, nu are nicio posibilitate reală de a-l folosi. Faţă de acestea, calificarea de domeniu forestier dată terenului în litigiu a avut ca urmare golirea de orice conţinut a dreptului de proprietate al reclamantului, drept care fusese legal dobândit. Mai mult, nu exista un recurs intern efectiv în materie de despăgubiri. împrejurările cauzei, mai ales caracterul definitiv al delimitării, absenţa oricărui recurs intern efectiv, susceptibil a îndrepta situaţia în litigiu, împiedicarea folosinţei depline a dreptului de proprietate şi absenţa despăgubirii determină Curtea să considere că reclamantul a suportat o sarcină deosebită şi exorbitantă, care a rupt justul echilibru ce trebuia să guverneze între exigenţele interesului general, pe de o parte, şi apărarea dreptului la respectarea bunurilor, pe de altă parte.
Concluzie: încălcare (5 voturi contra 2).
Art. 41 - Judecarea chestiunii acordării unei satisfacţii echitabile a fost amânată.
| ← GHIGO contra Maltei - Lacune sistemice în ordinea juridică... | DRUZSTEVNI ZALOZNA PRIA contra Republicii Cehe - Refuzarea de... → |
|---|
