PARTIDUL MUNCITORESC GEORGIAN contra Georgiei - Libera exprimare a opiniei poporului. Candidatura în alegeri
| Comentarii |
|
Introducerea unui sistem participativ de înscriere pe listele electorale, cu puţin timp înainte de alegeri, într-un context politic „postrevoluţionar”, având ca scop remedierea problemelor listelor electorale haotice: neîncălcare.
Cauza PARTIDUL MUNCITORESC GEORGIAN împotriva Georgiei (nr. 9103/04), hotărârea din 8 iulie 2008 [Secţia a ll-a]
în fapt
în noiembrie 2003, în Georgia au avut loc alegerile parlamentare generale. Rezultatele urmau să fie stabilite
în acord cu două sisteme de vot, vot majoritar şi reprezentare proporţională. Partidul Muncitoresc Georgian a obţinut 12,04 % dintre voturile exprimate prin reprezentare proporţională, care corespundeau unui număr de 20 de fotolii din cele 150 ale Parlamentului, rezervate pentru candidaţii de pe liste de partid. Demonstranţii au invocat faptul că alegerile au fost trucate şi au cerut demisia preşedintelui georgian Eduard Shevardnadze, împiedicând prima sesiune a Parlamentului nou format (aşa numita „Revoluţie a trandafirilor"). Preşedintele Shevardnadze a demisionat iar Curtea Supremă a Georgiei a anulat rezultatele alegerilor generale obţinute prin reprezentare proporţională. Ulterior s-a decis ca alegerile prezidenţiale să aibă loc în ianuarie 2004 iar cele parlamentare au fost stabilite din nou la 28 martie 2004. Comisia Electorală Centrală (CEC) a adoptat un decret prin care se impunea circumscripţiilor electorale să publice listele preliminare ale alegatorilor şi prin care aceştia erau obligaţi să meargă să-şi verifice numele pe liste şi să facă o cerere pentru orice corecturi erau necesare. După mai multe plângeri referitoare la neregulile votării la alegerile din 28 martie, CEC a anulat rezultatele din districtele electorale Kobuleti şi Khulo din Republica Autonomă Ajaria şi a stabilit data de 18 aprilie 2004 ca dată pentru reluarea votării. Cu toate acestea, în acea zi secţiile de votare din acele două districte nu au putut fi deschise datorită tensiunilor dintre autorităţile centrale şi locale. în aceeaşi zi CEC a numărat voturile şi a anunţat rezultatele alegerilor din 28 martie. Partidul reclamant a primit 6,01 % din voturi, ceea ce nu era suficient pentru a atinge pragul de 7% necesar intrării în parlament. Partidul reclamant a declarat fără succes recurs la Curtea Supremă şi la Curtea Constituţională.
în drept
Art. 3 din Protocolul nr. 1 - Noul sistem de înregistrare a alegătorilor. Managementul adecvat al listelor electorale era o precondiţie pentru un vot liber şi echitabil. Eficacitatea dreptului de a candida în alegeri era, fără îndoială, dependentă de exercitarea corectă a dreptului de a vota. Astfel, dacă o listă electorală omitea să menţioneze mai mulţi alegători şi/sau permitea înregistrarea multiplă a altora, astfel de erori nu numai că ar fi subminat interesele alegătorilor dar puteau diminua şansele candidaţilor de a participa în mod egal şi echitabil în alegeri. Prin urmare, exista o legătură cauzală suficient de strânsă între dreptul reclamantului de a candida în alegerile parlamentare repetate şi plângerea sa privitoare la sistemul de înregistrare a alegătorilor. Aşa cum s-a recunoscut în Raportul Misiunii Observării Alegerilor al OSCE/ODHIR, introducerea unui sistem nou, „activ", de înregistrare a alegătorilor, a permis CEC să elimine multe erori, să consolideze listele de alegători, până atunci scrise de mână, într-o singură bază computerizată şi să dea posibilitatea de a vota a unui număr de încă 145.000 de alegători. Deşi noul sistem avea mai multe lipsuri, în opinia Curţii era mai important că autorităţile au depus toate eforturile pentru a face mai corecte alegerile repetate. Dat fiind că autorităţile au trebuit să remedieze problema listelor electorale haotice într-o perioadă de timp foarte scurtă (între 25 noiembrie 2003 şi 28 martie 2004), într-un context politic „postrevoluţionar", ar fi fost prea mult să se aştepte o soluţie ideală din partea acestora. în consecinţă, schimbarea neaşteptată a regulilor de înregistrare a alegătorilor cu o lună înainte de alegerile repetate nu poate fi criticată în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1. în ceea ce priveşte faptul dacă noul sistem, care transmitea parţial responsabilitatea pentru acurateţea listelor electorale de la autorităţi la alegători, era compatibil cu obligaţia pozitivă a statelor de a respecta libertatea de expresie a opiniei poporului, statului georgian, care nu era singur în alegerea unui astfel de sistem, trebuia să i se acorde o marjă largă de apreciere în acea privinţă. în concluzie, sistemul activ de înregistrare a alegătorilor nu putea constitui în sine încălcarea dreptului reclamantului de a candida în alegeri. în circumstanţele speciale ale cauzei de faţă, acel sistem a dovedit că nu era cauza problemei fraudării alegerilor, ci o încercare rezonabilă de a o remedia, fără a furniza o soluţie perfectă.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
Componenţa comisiilor electorale: Raţiunea existenţei unei comisii electorale era aceea de a asigura desfăşurarea efectivă a alegerilor libere şi corecte în mod imparţial, lucru care ar fi imposibil dacă comisia ar deveni o scenă de lupte politice între candidaţi. O proporţie de şapte membri din cincisprezece ai comisiei, inclusiv preşedintele comisiei, care avea votul decisiv, erau numiţi de Preşedintele Georgiei şi de partidul său, era ridicată în comparaţie cu alte ordini juridice din Europa. Forţele pro-prezidenţiale aveau astfel o majoritate relativă faţă de reprezentanţii altor partide politice în comisiile electorale de la orice nivel. Acestei compuneri îi lipseau echilibrul şi controlul asupra puterilor preşedintelui şi comisia cu greu ar fi putut fi independentă de presiunile politice externe. Cu toate acestea, în absenţa oricăror dovezi ale vreunor acte de abuz de putere sau de fraudă electorală a comisiilor electorale în detrimentul partidului reclamant, nu s-a putut stabili nicio încălcare a dreptului de a fi ales al celui din urmă. Curtea nu a putut constata o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 doar pe baza alegaţiilor, indiferent cât de plauzibile, potrivit cărora sistemul a creat posibilitatea fraudelor electorale.
Concluzie: neîncălcare (5 voturi contra 2).
Privarea de dreptul la vot al alegătorilor din Khulo şi Kobuleti: Imposibilitatea alegătorilor din Khulo şi Kobuleti de a participa la alegerilor parlamentare în sistem proporţional trebuie privită conform principiului sufragiului universal. Partidul reclamant era îndreptăţit în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 să se bazeze pe electoratul din Khulo şi Kobuleti, indiferent de şansele de a obţine o majoritate a voturilor lor. împiedicarea de a vota, mai ales dacă a fost arbitrară, ar putea împiedica exercitarea dreptului de a fi ales de către un candidat. Curtea nu a pus la îndoială veridicitatea susţinerilor guvernului potrivit cărora în secţiile de votare din Khulo şi Kobuleti ar fi avut loc neregularităţi. Mai curând, sursa îngrijorărilor Curţii a fost aceea că, prin anularea rezultatelor alegerilor în aceste două districte, CEC nu doar că şi-a depăşit în fapt autoritatea, ci a acţionat şi fără a avea o bază legală adecvată, respectiv fără a oferi garanţiile unui proces corect. Nici guvernul, nici CEC nu au adus suficiente motive pentru a explica de ce, fără a examina materiale electorale de la fiecare circumscripţie şi fără a audia martori, CEC a ajuns la concluzia că toate rezultatele din cele două districte trebuiau anulate.
în viziunea Curţii, decizia CEC de a ignora măsurile avute în vedere de Codul Electoral - deschiderea pachetelor de voturi şi renumărarea lor - şi de a anula rezultatele alegerilor doar în virtutea unor acuzaţii de neregularităţi ale votării, pare a fi arbitrară. în plus, după eşecul de a deschide secţiile de votare pe 18 aprilie 2004, CEC a luat decizia pripită de a încheia alegerile la nivel naţional, deşi Codul Electoral prevedea o perioadă de optsprezece zile pentru finalizarea rezultatelor alegerilor. Ar fi fost mai potrivit cu principiile fundamentale ale supremaţiei legii dacă CEC ar fi anulat alegerile programate în Khulo şi Kobuleti într-o formă clară, oficială şi rezonabilă. Luând în considerare obligaţia pozitivă a statului şi importanţa principiului sufragiului universal, Curtea nu poate accepta interesul legitim de a avea un nou parlament ales „într-un interval rezonabil" ca o justificare suficientă pentru inabil i-tatea sau lipsa de voinţă a statului respondent de a lua măsuri ulterioare pentru a face posibilă votarea pentru 60.000 de votanţi Ajarieni (care reprezintă 2,5% din numărul votanţilor din ţară) după 18 aprilie 2004. Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 14 coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 -
Analizând toate materialele aflate în posesia sa, Curtea nu a găsit nicio dovadă discutabilă care ar putea sugera că atât mecanismele electorale - sistemul de înregistrare a votanţilor şi compoziţia comisiilor electorale - cât şi evenimentele ce au avut loc în Khulo şi Kobuleti au fost îndreptate exclusiv împotriva partidului reclamant şi nu i-au afectat pe ceilalţi candidaţi în alegeri. Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
Art. 41 - Constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacţie justă suficientă pentru prejudiciul moral suferit.
| ← DRUZSTEVNI ZALOZNA PRIA contra Republicii Cehe - Refuzarea de... | KARANOVIC contra Bosniei şi Herţegovinei - Neexecutarea unei... → |
|---|
