Maria Cadaru impotriva Romaniei - Solutionare pe cale amiabila Obligatia de a restitui o suma incasata
| Comentarii |
|
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 13015/04prezentată de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 26 august 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Elisabet Fura- Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power, judecători;
şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 10 martie 2004,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala deart. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamanta, Doamna Maria Cadaru, este cetăţean român, s-a născut în 1947 şi locuieşte la Cluj. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează:
Din cauza restructurării armatei şi poliţiei, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii şi poliţiştii să ceară trecerea lor în rezervă şi, în consecinţă, pensionarea lor anticipată.
În această privinţă, în afara pensiei, statul le-a acordat compensaţii scutite de impozit şi calculate în raport cu solda lor lunară brută.
La cererea lor, militarii de carieră au fost trecuţi în rezervă şi pensionaţi anticipat având dreptul la pensie şi la compensaţiile menţionate anterior. În momentul plăţii acestor compensaţii, Ministerul de Apărării (în continuare denumitMinisterul) a scăzut cifra impozitului din venit.
În 2001 reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca cu o acţiune vizând obligarea Ministerului Apărării Naţionale la restituirea sumei de 91.649.930 lei româneşti, cifră reprezentând suma reţinută cu titlu de impozit, menţionând că aceste compenzaţii erau scutite de impozit.
Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 16 noiembrie 2001 Tribunalul Cluj a admis parţial acţiunea reclamantei şi a condamnat Ministerul să-i plătească suma de 41.854.124 lei vechi româneşti, adică în jur de 1.608 euro. Reclamanta a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.
La 21 octombrie 2002 Procurorul general al României a promovat în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva acestei hotărâri judecătoreşti. El a menţionat că interpretând legislaţia internă, Curtea de Apel comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluţionare greşită a litigiului.
Printr-o hotărâre din 31 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârea susmenţionată şi a respins acţiunea reclamantei. Ea a considerat că plăţile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitării.
La cererea Ministerului, prin sentinţele din 29 iunie şi 1 iulie 2004, Judecătoria Petroşani a dispus rambursarea sumelor plătite reclamantei.
PLÂNGERE
Reclamanta se plânge că obligaţia de a restitui o sumă încasată în baza unei hotărâri devenită definitivă a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie).
ÎN DREPT
La 21 aprilie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu RADU, agent guvernamental român în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească doamnei Maria CADARU, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb din ziua plăţii, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil şi se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cuart. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei. »
La 17 ianuarie 2008 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de reclamantă:
« Subsemnata, Maria CADARU, reclamantă în cauza citată anterior, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cuart. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1in finedin Convenţie).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
| ← Varga impotriva Romaniei - Arestare preventiva abuziva... | SC MAROLUX SRL şi JACOBS împotriva României - Actiune interna... → |
|---|
