Gusinskiy contra Rusiei - Arestarea unei persoane Lipsa unei acuzaţii Detenţie arbitrară
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Gusinskiy versus Federaţia Rusă, 19 mai 2004, 70276/01
Expresia „potrivit normelor legale” utilizată în cuprinsul art. 5 implică ca dreptul intern care autorizează privarea de libertate să fie suficient de accesibil şi precis pentru a evita orice risc de arbitrariu.
Reclamantul, fost preşedinte al unui holding de presă, a fost arestat. Avocaţii săi au contestat arestarea, bazându-se pe faptul că reclamantul nu putea face obiect al unei sancţiuni penale întrucât anterior primise o decoraţie care implica astfel de consecinţe. Reclamantul a fost inculpat în timpul celor 6 zile de detenţie pentru fraudă. În cursul acestora, ministrul presei i-a propus reclamantului încetarea urmării penale cu condiţia ca trustul său de presă să fie vândut unei societăţi aflată sub monopolul statului. Acordul a fost încheiat, însă societatea pe care o deţinea reclamantul a refuzat să încheie contractul de vânzare pe motiv că a fost încheiat prin vicierea consimţământului. În acest interval de timp, reclamantul a fugit în Spania. S-a cerut extrădarea sa, motiv pentru care a fost arestat câteva zile, după care deţinut la domiciliu. Ulterior cererea de extrădare a fost respinsă.
1. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1. Legalitatea detenţiei. Arestarea reclamantului a avut la bază motive plauzibile pentru a se a crezut că acesta ar fi comis o infracţiune, astfel cum prevede art. 5 parag 1 lit. c). Totuşi nu se poate afirma că detenţia sa ar fi avut o bază legală în dreptul intern. Expresia „potrivit normelor legale” utilizată în cuprinsul art. 5 implică ca dreptul intern care autorizează privarea de libertate să fie suficient de accesibil şi precis pentru a evita orice risc de arbitrariu. Chiar dacă codul de procedură penală permite, în circumstanţe excepţionale, arestarea unei persoane fără ca aceasta să fie acuzată, aşa cum a fost cazul reclamantului, statul nu a furnizat nicio explicaţie cu privire la conţinutul noţiunii de circumstanţe excepţionale. În consecinţă, legea aplicată nu cuprindea suficiente garanţii contra arbitrariului. În plus, legalitatea detenţiei implică conformitatea acesteia cu dreptul intern. Or, o lege de amnistie era aplicabilă faptei comise de către reclamant, astfel încât detenţia sa nu este conformă cu legislaţia internă, cât timp este ilogic să poţi aresta o persoană care nu poate fi condamnată penal. În consecinţă, arestarea reclamantului nu a fost legală şi există o violare a art. 5 parag. 1.
2. Art. 18 („Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor”) raportat la art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”). Privarea de libertate a reclamantului a fost justificată mai degrabă de dorinţa statului de a obţine controlul asupra trustului său de presă. În consecinţă, scopul privării de libertate a fost unul străin de art. 5, de aceea există şi o violare a art. 18 raportat la art. 5.
| ← Morsink contra Olandei - Boală psihică Detenţie Condiţii | K contra Italiei - Jurisdicţia statelor Executarea unei... → |
|---|
