Slimani contra Franţei - Deţinut Deces Intervenţia statului
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Slimani versus Franţa, 27 iulie 2004, 57671/00
Atunci când o persoană decedează în condiţii suspecte, statele au obligaţia pozitivă de a porni din oficiu o anchetă privind cauzele decesului.
Concubinul reclamantei şi tatăl copilului ei, cetăţean tunisian ce locuia în Franţa, a făcut obiectul unei expulzări. Înainte de a se executa măsura a fost deţinut într-un centru de detenţie, care era lipsit de asistenţă medicală permanentă, astfel că nu a fost examinat vreun medic. Anterior, acesta a suferit mai multe internări psihiatrice şi avea nevoie de medicamente. În lipsa personalului medical din centrul detenţie, medicamentele i-au fost date de către gardieni, însă de câteva ori reclamantul a refuzat să le ia. Ulterior, a făcut o criză şi a decedat ca urmare a unui edem pulmonar, în ciuda intervenţiei unei ambulanţe. Autorităţile au deschis o procedură de informare asupra cauzelor decesului, în cadrul căreia s-au audiat martori şi s-au efectuat examene medicale. Cum nu s-a stabilit posibilitatea existenţei unei infracţiuni, procedura s-a oprit aici. Reclamanta nu a putut participa la aceasta şi nici nu a fost informată de rezultatul informării.
1. Art. 2 („Dreptul la viaţă”), art. 3 („Interzicerea torturii”) şi art. 13 („Dreptul la un recurs efectiv”). Cu privire la circumstanţele producerii decesului. În faţa Curţii, reclamanta a invocat responsabilitatea statului pentru producerea morţii victimei. Curtea a constatat totuşi că aceasta nu a formulat vreo plângere penală pentru omucidere, astfel încât aceste capete de plângere se resping ca inadmisibile, în baza art. 35, întrucât nu s-au epuizat căile de recurs interne, în condiţiile în care o plângere penală cu constituire de parte civilă putea să conducă la a admisrea violării Convenţiei şi la recuperarea prejudiciului, fiind o cale de recurs eficace. Dată fiind legătura strânsă între condiţia impusă în art. 35 şi dreptul garantat prin art. 13 din Convenţie, acesta din urmă nu a fost violat.
2. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Anchetă eficace. Curtea aminteşte faptul că atunci când o persoană decedează în condiţii suspecte, statele au obligaţia pozitivă de a porni din oficiu o anchetă privind cauzele decesului. Informarea realizată poate fi calificată ca fiind o astfel de anchetă. În schimb, în baza art. 2, statele au şi obligaţia pozitivă de a asigura participarea rudelor celui decedat la anchetă, din oficiu, fără a fi necesară vreo cerere din partea acestora. Or, în speţă, o astfel de participare lipseşte. În aceste condiţii, Curtea a constatat că statul francez şi-a încălcat obligaţia pozitivă ce decurge din art. 2.
| ← Melnychenko contra Ucraina - Drepturile de a candida Condiţia... | Počkajevs contra Letonia - Pacient decedat Ucidere din culpă... → |
|---|
