X. contra Croaţiei - Excluderea reclamantei, lipsită de capacitate de exerciţiu, din procedurile de adopţie ale fiicei sale: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza X. împotriva Croaţiei (nr. 12233/04), hotărârea din 17 iulie 2008 [Secţia I]
în fapt
Reclamanta, bolnavă de schizofrenie paranoidă, a fost pusă sub interdicţie. în iulie 2000, fiica reclamantei, A., născută în decembrie 1999, a fost luată în plasament de mama reclamantei. S-a considerat că reclamanta, care suferea de o afecţiune psihică gravă şi era dependentă de medicamente, nu era capabilă să-şi îngrijească copilul. Ulterior, printr-o hotărâre a instanţei din 2001, reclamanta a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu
motivat de faptul că, suferind de schizofrenie paranoidă, nu-şi putea exercita drepturile şi apăra singură interesele. Deşi nu s-a prevăzut expres în acea hotărâre, una dintre consecinţe era aceea a privării ei de drepturile părinteşti, potrivit art. 130 şi art. 1 38 din Legea Familiei din 2003, întrucât un părinte lipsit de capacitatea de exerciţiu nu putea fi parte în procedurile de adopţie şi nu i se cerea consimţământul pentru adopţie. în 2005, instanţele interne, întemeindu-se pe evaluările psihiatrice potrivit cărora bolile reclamantei au evoluat iar ea continua să fie incapabilă să-şi protejeze interesele, i-au refuzat cererea de recunoaştere a capacităţii de exerciţiu.
în acelaşi timp, în noiembrie 2001, fiica reclamantei a fost luată în grija statului motivat de faptul că reclamanta, care locuia împreună cu mama sa, influenţa creşterea şi educaţia fiicei sale. Ulterior a fost deschisă procedura de adopţie fără încunoştinţarea reclamantei, întrucât aceasta fusese lipsită de capacitatea de exerciţiu iar tatăl minorei decedase. Guvernul a declarat că reclamanta a fost informată prin telefon, la 26 august
2006, de începerea procedurilor de adopţie. Până la adopţie, drepturile de vizitare ale reclamantei au fost menţinute, şi, potrivit susţinerilor reclamantei, ea a continuat să-şi viziteze fiica în mod regulat.
în drept
A. a locuit cu mama sa încă de la naştere, din decembrie 1999, până a fost luată în grija statului, în noiembrie 2001. Chiar şi după această dată reclamanta a continuat să o viziteze în mod regulat. Ca urmare, în acea perioadă s-a creat o legătură între reclamantă şi fiica sa, legătură ce semnifică „viaţa de familie" în sensul art. 8. Nu a existat niciun dubiu că adopţia a întrerupt complet relaţia reclamantei cu fiica sa şi a reprezentat o foarte serioasă imixtiune în dreptul său la respectarea vieţii de familie. Această imixtiune a avut o bază în dreptul intern, respectiv Legile Familiei din 1998 şi 2003 şi a urmărit interesul legitim al protejării intereselor superioare ale copilului. Cu toate acestea, în cadrul procedurilor interne care au precedat adopţia lui A. nu a fost evaluată relaţia reclamantei cu fiica sa, în ciuda faptului că, potrivit legii interne, una dintre consecinţele hotărârii de lipsire de capacitate de exerciţiu era excluderea sa completă din procesul de adopţie. Nu a fost luată nicio decizie separată cu privire la drepturile părinteşti ale reclamantei. într-adevăr, după ce reclamanta a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu, ea a continuat să-şi exercite drepturile părinteşti, cel puţin într-o anumită măsură, de vreme ce aceste drepturi au fost păstrate până la adopţie. Cu toate acestea, A. a fost dată spre adopţie iar reclamantei nu i s-a permis să participe la proceduri sub nicio formă, cu excepţia unui pretins apel telefonic.
Curtea a găsit greu de acceptat faptul că o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu era în mod automat exclusă de la procedurile de adopţie privitoare la copilul său. în loc de a fi fost informată sumar cu privire la decizia referitoare la fiica sa, reclamantei trebuia să i se fi dat posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere cu privire la potenţiala adopţie. Prin urmare, reclamanta nu a fost implicată suficient în procesul de decizie, în special dată fiind importanţa crucială pe care decizia din 2 septembrie 2003 o avea asupra relaţiei cu fiica sa. Excluzând-o pe reclamantă din procedurile care au avut ca rezultat adopţia fiicei sale, statul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura dreptul reclamantei la respectarea vieţii private şi de familie.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 8.000 euro daune morale.
| ← DAROCZY contra Ungariei - Reclamantă obligată să îşi... | GHIGO contra Maltei - Lacune sistemice în ordinea juridică... → |
|---|
