Art. 164 Auditul financiar, aud/tul intern şi cenzorii Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a IV-a
Auditul financiar, aud/tul intern şi cenzorii
Art. 164
(1) Cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor.
(2) Abrogat.
(3) Este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor în particular sau terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Art. 1641
(1) Orice acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuie cenzurate, iar aceştia le vor avea în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.
(2) În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligaţi să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamaţia este întemeiată şi urgentă, sunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală şi să prezinte acesteia observaţiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuţie reclamaţia la prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.
(3) În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori interni, potrivit legii, orice acţionar are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea în vedere la întocmirea raportului către consiliul de administraţie, respectiv consiliul de supraveghere. În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social ori o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligaţi să verifice faptele reclamate, iar în cazul în care sunt confirmate, fiind consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliului de administraţie, respectiv consiliului de supraveghere, şi pus la dispoziţie adunării generale; în acest caz, consiliul de administraţie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat să convoace adunarea generală.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 163 Auditul financiar, aud/tul intern şi cenzorii... | Art. 165 Auditul financiar, aud/tul intern şi cenzorii... → |
|---|
I. Dreptul acţionarilor deţinând orice cotă de capital, precum şi a celor care deţin, singuri sau împreună cu alţii, cel puţin 5% din totalul capitalului social, de a reclama cenzorilor ori auditorilor interni, după caz, fapte despre care ei cred că trebuie cenzurate
1. Articolul 164\ astfel cum acesta a fost conceput, redactat şi introdus în structura Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, reglementează într-o manieră destul de precisă drepturile speciale de a reclama organelor de supraveghere statutare, drepturi acordate diferitelor categorii de
Citește mai mult
acţionari, care apreciază că anumite fapte despre care ei au luat cunoştinţă trebuie verificate, evaluate şi tratate în conformitate cu exigenţele legale. în acest sens, alin. (1) al articolului pe care-l comentăm are în vedere ipoteza în care reclamaţia este făcută ele către orice acţionar care acţionează individual şi care deţine sub 5% din totalul capitalului social, şi respectiv de către unul sau mai mulţi acţionari, care singuri sau împreună deţin cel puţin 5 %, sau chiar o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede o astfel posibilitate (îngăduită de lege, de altfel).Alineatul (3) are în vedere şi situaţia în care cei faţă de care se îndreaptă reclamaţia cu privire la anumite fapte concrete nu sunt cenzorii, ci auditorii interni, desigur doar în cazul societăţilor comerciale care au astfel de organe de supraveghere şi de control în locul cenzorilor. La fel ca şi în cazul prevederilor alin. (1), se face distincţie între categoriile de acţionari care efectuează reclamaţia, în raport cu cotele de capital deţinute.
2. reglementarea dreptului special de a reclama cenzorilor şi/sau auditorilor financiari, după caz, anumite fapte din gestiunea societăţilor pe acţiuni, are menirea de a conferi o protecţie sporită acţionarilor minoritari împotriva abuzurilor şi greşelilor organelor de gestiune dar, în acelaşi timp, se constituie într-o modalitate care se poate dovedi eficientă, de control de către acţionari a felului în care cei însărcinaţi cu administrarea patrimoniului societar îşi îndeplinesc mandatul legal şi cel convenţional. Nu în ultimul rând, dreptul special al acţionarilor de a reclama cenzorilor sau auditorilor interni anumite fapte pe care cei dintâi le consideră ilegale, neconforme cu actul constitutiv şi/sau prejudiciante reprezintă, o materializare a principiilor guvernării corporatiste, într-o dispoziţie legală binevenită şi coerentă, şi care îngăduie chiar şi celor mai neînsemnaţi acţionari să-şi exercite într-un mod rezonabil prerogativele pe care le conferă dreptul de proprietate asupra acţiunilor lor.
II. Modul în care poate fi valorificat rezultatul reclamaţiilor efectuate de către acţionari cenzorilor ori auditorilor financiari
3. în situaţia reglementată de alin. (1) al art. 1641, tratamentul juridic al reclamaţiei trebuie să fie acela al verificării ei şi informării acţionarului reclamant prin intermediul raportului care se va întocmi către adunarea generală. Este de observat că, în reglementarea unei astfel de soluţii, legiuitorul a manifestat consecvenţa necesară care este impusă şi de prevederile alin. (3) al art. 164, comentat de noi mai sus.
în ipoteza în care reclamaţia adresată cenzorilor pleacă de la acţionarii care deţin, singuri sau împreună, minimum 5%, sau chiar mai puţin, dacă actul constitutiv prevede un prag de deţinere mai mic, din totalul capitalului social, nu numai că cenzorii au obligaţia să o verifice, dar au şi obligaţia să convoace AGA imediat, dacă reclamaţia se dovedeşte a fi justificată şi că necesită un tratament juridic urgent, prilej cu care cenzorii îşi vor prezenta şi observaţiile şi propunerile lor [alin. (2)].
4. a convoca AGA imediat înseamnă a lua, de îndată ce s-au tras concluziile de rigoare de către cenzori, decizia de convocare a AGA, însă formalităţile şi termenele prevăzute de lege ori de actul constitutiv trebuie respectate şi în astfel de situatii.
Pentru ipoteza în care se va constata că reclamaţia, deşi este întemeiată, pentru soluţionarea ei nu se impun măsuri grabnice, cenzorii se vor limita doar să informeze proxima AGA despre conţinutul reclamaţiei şi despre propunerile lor, însă cu obligaţia pentru acest organ suprem statutar să ia o anumită hotărâre cu privire la acea reclamaţie.
5. Situaţia va fi oarecum diferită în situaţia în care reclamaţia va fi adresată auditorilor interni [a se vedea prevederile alin. (3)]. Aceste organe, ca şi cenzorii, sunt obligate să le verifice şi, dacă vor constata că sunt întemeiate, se vor referi la ele în rapoartele pe care trebuie să le întocmească către consiliile de administraţie ori către consiliile de supraveghere. Dacă reclamaţia este făcută de acţionarii care deţin cel puţin 5 % din capital sau mai puţin, dacă acest lucru este îngăduit de actul constitutiv, auditorii interni sunt obligaţi să întocmească rapoarte speciale relative la acele reclamaţii către consiliul de administraţie sau către consiliul de supraveghere, după caz. Acele rapoarte vor fi puse şi la dispoziţia AGA - chiar de către auditorii interni, dacă administratorii şi membrii consiliului de supraveghere nu o fac - ce va fi convocată în mod special de către administratori ori de către consiliul de supraveghere, dacă reclamaţiile se confirmă.
In legătură cu reglementarea conţinută de alin. (3), este de remarcat şi reţinut că: auditorii interni nu au dreptul să convoace AGA, spre deosebire de cenzori; prin derogare de la dreptul comun, convocarea AGA, în ipoteza evocată de acest alineat, se va face de către consiliul de supraveghere şi nu de către directorat; refuzul organelor menţionate de a convoca AGA îi poate îndreptăţi pe acţionarii reclamanţi să ceară instanţei de judecată să autorizeze convocarea, în locul celor care refuză să o facă.
Citește mai mult
la dispoziţie toate datele şi informaţiile necesare despre mersul operaţiunilor economico-financiare pe care le desfăşoară societatea ai căror acţionari i-au numit în funcţie. Un astfel de drept la informare este o consecinţă firească şi necesară pentru îndeplinirea mandatului pe care cenzorii îl primesc de la AGA care-i numeşte.Este de observat că legiuitorul nu se referă în niciun fel la auditorul intern, organ care, aşa după cum am mai arătat, are unele competenţe asemănătoare cu cele ale cenzorilor, atunci când el acţionează împreună cu un auditor financiar (statutar). Să fie vorba, clin nou, de o regretabilă omisiune, sau auditorul intern, prin competenţele pe care le are potrivit legii speciale, are posibilitatea de a-şi culege datele şi informaţiile necesare pentru a-şi face o imagine cât mai fidelă despre mersul operaţiunilor societăţii? auditorul intern, fiind subordonat organelor de gestiune ale societăţii pe acţiuni, nu va putea efectua decât acele acte care se încadrează în limitele stabilite de art. 22 din O.U.G. nr. 75/1999, drept pentru care, sub acest aspect, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu-l asimilează cenzorilor. Aşa fiind, suntem de părere că auditorul intern nu va putea solicita administratorilor date pe care le pot solicita cenzorii. O astfel de concluzie este de natură să îndemne la reflecţie atentă şi complexă pe acţionarii societăţilor comerciale care pot opta între cenzori şi auditorul intern.
2. Alineatul (3) al articolului pe care-l comentăm instituie o obligaţie profesională de confidenţialitate specială în sarcina cenzorilor - neincluzându-i, clin nou, pe auditorii interni - obligaţie care are ca obiect interdicţia de a divulga, în mod particular, acţionarilor ori terţilor datele despre operaţiunile societăţii despre care membrii acestui organ iau cunoştinţă cu ocazia exercitării competenţelor legale. Astfel de informaţii pot constitui sau nu secrete comerciale ori industriale, în sensul în care defineşte astfel de noţiuni Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, însă ele pot fi şi alte informaţii confidenţiale care nu au caracterul unor secrete de genul celor amintite.
Dacă obligaţia profesională a cenzorilor ele a nu divulga astfel de date şi informaţii faţă de terţi este de deplin firească, având în vedere natura juridică a raporturilor de mandat care se stabilesc între cenzori şi acţionarii care-i numesc, respectiv faţă de societate, nu la fel de firească pare, la prima vedere, interdicţia de a nu-i informa în particular pe acţionari, persoane care sunt tocmai cei care-i numesc. în realitate, ceea ce interzice alin. (3) este doar încălcarea principiului egalităţii între acţionari, încălcare care se poate produce în cazul în care unul sau mai mulţi cenzori diseminează informaţii doar către unii acţionari, nu prin metodele prevăzute de lege ori de actul constitutiv al societăţii, ci într-o manieră discriminatorie, fapt care este de natură să-i avantajeze pe
acţionarii beneficiari ai acelor informaţii, în detrimentul celorlalţi.
In concluzie, cenzorii societăţilor pe acţiuni au obligaţia profesională ele păstrare a confidenţialităţii datelor economico-financiare pe care le dobândesc cu ocazia exercitării mandatului lor şi să nu le divulge decât acţionarilor şi doar în modalităţile nediscriminatorii pe care le prevede legea, actul constitutiv, precum şi alte reglementări interne ale societăţii, aprobate de AGA. Faptul că terţii interesaţi de operaţiunile unei anumite societăţi pe acţiuni pot afla anumite date şi informaţii, clin documentele care se dau publicităţii într-un mod sau altul, şi care au fost întocmite ele către cenzori cu ocazia adunărilor generale ori cu alte prilejuri reglementate de lege şi de dispoziţiile unor acte normative emise de diverse autorităţi, nu poate antrena, în niciun mod, tragerea la răspundere a membrilor acestei categorii de organe, sub pretextul încălcării obligaţiei impuse de alin. (3) al art. 164.