Art. 172 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni

Art. 172

(1) Adunarea deţinătorilor de obligaţiuni legal constituită poate:

a) să numească un reprezentant al deţinătorilor de obligaţiuni şi unul sau mai mulţi supleanţi, cu dreptul de a-i reprezenta faţă de societate şi în justiţie, fixându-le remuneraţia; aceştia nu pot lua parte la administrarea societăţii, dar vor putea asista la adunările sale generale;

b) să îndeplinească toate actele de supraveghere şi de apărare a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor;

c) să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deţinătorilor de obligaţiuni, pentru a face faţă cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în acelaşi timp, regulile pentru gestiunea acestui fond;

d) să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condiţiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni;

e) să se pronunţe asupra emiterii de noi obligaţiuni.

(2) Hotărârile adunării vor fi aduse la cunoştinţă societăţii, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor.

Comentarii despre Art. 172 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni

Adina 11.09.2014

I. Competenţele adunărilor generale ale deţinătorilor de obligaţiuni

1. Alineatul (1) al acestui articol stabileşte competenţele pe care le au adunările generale ale deţinătorilor de obligaţiuni (ADGO), în raport cu societatea comercială emitentă a unor astfel de titluri de valoare ori de credit. Printre drepturile şi atribuţiunile enumerate de prevederile lit. a)-e) se remarcă, dreptul consacrat de lit. a) de a numi un reprezentant al obligatarilor, care trebuie să fie, după părerea noastră, doar unul dintre deţinătorii de obligaţiuni, persoană fizică sau juridică care va avea calitatea şi va

Citește mai mult

acţiona ca un mandatar în interes comun al obligatarilor, întrucât ADGO nu are personalitate juridică, ea fiind un organ colectiv de decizie a acestei categorii de investitori. Desigur, în condiţiile libertăţii contractuale şi ale dreptului la asociere, nimic nu-i împiedică pe obligatari să se constituie într-o asociaţie non-profit care să le apere şi promoveze interesele, în condiţiile O.G. nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Mandatul pe care-l poate primi reprezentantul obligatarilor este, fără îndoială, unul comercial şi va fi supus prevederilor Codului comercial referitoare la un astfel de contract.

Litera b) îngăduie ADGO să opteze şi pentru varianta de a desemna (autoriza) şi un reprezentant al membrilor săi, care să exercite atribuţiuni le de supraveghere şi apărare a intereselor comune, reprezentant care, va putea fi şi un terţ, persoană juridică sau fizică, în acest ultim caz, cum ar fi un avocat.

2. Prevederile lit. d) autorizează în mod expres ADGO, probabil prin persoana reprezentantului ei, să introducă opoziţii împotriva hotărârilor AGA prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni. Astfel de opoziţii vor putea fi introduse din poziţia de creditori sociali, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Potrivit lit. e), ADGO este în drept să se pronunţe şi asupra hotărârii AGEA de a se emite noi obligaţiuni. Din păcate, legiuitorul nu a exprimat nici o idee în plus care să ne permită să putem estima valoarea juridică a unei astfel de pronunţări. O eventuală împotrivire a ADGO la emiterea unei serii de obligaţiuni ar putea lipsi de efecte o hotărâre AGEA având un astfel de obiect? Noi apreciem că nu, dar obligatarii vor putea face opoziţie la o astfel de hotărâre şi vor putea obţine satisfacţia dorită utilizând o astfel de cale.

II. Comunicarea hotărârilor adunărilor generale ale deţinătorilor de obligaţiuni

3. întrucât obligatarii sunt creditori sociali şi acţionează faţă de societate în mod independent în cadrul ADGO, ei au obligaţia de a comunica hotărârile lor societăţii, în termen de 3 zile de la adoptarea lor. Din păcate, din nou, legiuitorul nu precizează care este finalitatea unei astfel obligaţii imperative de comunicare, lăsându-ne să prezumăm că respectiva comunicare ar avea doar scop de informare a societăţii despre împotrivirea ADGO faţă de respectiva iniţiativă.

Răspunde