Art. 174 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a V-a
Despre emiterea de obligaţiuni
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a V-a
Despre emiterea de obligaţiuni
Art. 174
(1) Hotărârile luate de adunarea deţinătorilor de obligaţiuni sunt obligatorii şi pentru deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării deţinătorilor de obligaţiuni pot fi atacate în justiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, în termenul şi cu efectele arătate în art. 132 şi 133.
| ← Art. 173 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni | Art. 175 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni → |
|---|
Problema care se poate naşte în activitatea practică legată de atacarea în justiţie a unor astfel de hotărâri ale deţinătorilor de obligaţiuni este aceea de a şti cine are calitate procesuală pasivă atunci când acţiunea în anulare este introdusă de un acţionar care a votat împotriva ori care nu a fost prezent sau reprezentat la o anumită adunare. Pentru că o astfel de hotărâre nu este un act
Citește mai mult
juridic emanând de la societate, aşa cum este orice altă hotărâre AGA, calitate procesuală pasivă nu poate avea, în niciun caz, societatea emitentă de obligaţiuni. O astfel de calitate trebuie să o aibă obligatarii care au votat pentru luarea hotărârii, persoane care vor putea fi reprezentate în justiţie, de regulă, prin reprezentantul desemnat în condiţiile art. 172 alin. (1) pct. a) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sau prin oricare altă persoană. Desigur, nu excludem nici posibilitatea să fie chemaţi în judecată toţi obligatarii care au votat pentru, dar dacă numărul lor este mare, judecătorul îi va putea obliga pe pârâţi să-şi desemneze un reprezentant comun, în condiţiile art. 144 alin. (5) din C. proc. civ.Suntem de părere că, deşi potrivit prevederilor art. 174 alin. (1), hotărârile luate de AGDO sunt obligatorii şi pentru deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra, nu pot fi obligaţi să stea în judecată ca pârâţi deţinătorii de obligaţiuni care nu au luat parte la adunare, cu atât mai puţin aceia care au votat contra.
2. în ceea ce priveşte o eventuală răspundere patrimonială a deţinătorilor de obligaţiuni născută din luarea unor hotărâri contrare legii ori intereselor legitime ale deţinătorilor, suntem de părere că aceasta ar trebui să aibă o natură delictuală, iar întinderea şi repartizarea ei între cei care au votat pentru luarea acelei hotărâri ar trebui să fie proporţională cu numărul de obligaţiuni deţinute de către fiecare dintre obligatarii în cauză.
Deşi raporturile juridice privind emiterea şi deţinerea de obligaţiuni sunt raporturi juridice comerciale, potrivit art. 3 pct. 1 C. com., chiar dacă obligatarii nu sunt comercianţi, iar hotărârile AGDO sunt acte juridice comerciale, suntem de părere că solidaritatea instituită de art. 42 din acelaşi cod nu trebuie să fie incidenţă în cauză, decât dacă şi numai în măsura în care cei au votat pentru luarea unei hotărâri ilegale şi prejudiciante sunt comercianţi. în astfel de situaţii, prezumţia instituită de art. 42 alin. (1) nu va funcţiona, aşa cum prevede alin. (3) al aceluiaşi articol.