Art. 175 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni

Cu intenţia, foarte probabilă, a legiuitorului de a evita, prin dispoziţii normative, situaţiile paralele în care unul dintre obl igatari, altul decât reprezentantul special desemnat de către ADGO, se va adresa instanţei de judecată competente cu o acţiune în anularea unei hotărâri AGA ilegală şi contrară intereselor obligatarilor, înainte, în acelaşi timp ori după introducerea aceleiaşi acţiuni de către reprezentantul autorizat, art. 175 instituie un caz de inadmisibilitate a unei astfel de acţiuni, caz care se poate constitui într-un adevărat fine de neprimire a unei astfel de acţiuni, dacă

Citește mai mult

aceasta are acelaşi obiect cu cel al acţiunii pe care o intentează reprezentantul deţinătorilor de obligaţiuni. O astfel de soluţie trebuie să se pronunţe de către instanţa sesizată cu astfel de acţiuni şi în cazul în care obligatarul care a luat iniţiativa introducerii unei acţiuni, dar care este contrară unei alte hotărâri a adunării deţinătorilor de acţiuni. în mod evident, într-o astfel de situaţie, obligatarul în cauză are dreptul să atace acea hotărâre, dacă îşi poate justifica calitatea procesuală şi dacă mai este în termen să o facă.

Soluţia legiuitorului român pentru situaţia în care se creează un paralelism între acţiunea în anulare a obligatarilor reprezentaţi printr-un mandatar special desemnat cu aceea - având acelaşi obiect - cu cea introdusă de un alt obligatar, acţionând în nume propriu, ni se pare a fi criticabilă deoarece, în astfel de situaţii, aşa cum prevede alin. (8) al art. 132, articol la care face trimitere art. 174 alin. (2), acţiunile paralele ar fi putut fi conexate, având în vedere convergenţa de interese şi de obiective, şi nu respinsă una dintre ele ca inadmisibilă.