Art. 177 Despre registrele societăţii şi despre situaţiile financiare anuale Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a VI-a
Despre registrele societăţii şi despre situaţiile financiare anuale
Art. 177
(1) În afară de evidenţele prevăzute de lege, societăţile pe acţiuni trebuie să ţină:
a) un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor. Evidenţa acţiunilor tranzacţionate pe o piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare se realizează cu respectarea legislaţiei specifice pieţei de capital;
b) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;
c) un registru al şedinţei şi deliberărilor consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului şi consiliului de supraveghere;
d) abrogată;
e) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi, după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor;
f) un registru al obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacţionare va fi ţinută conform legislaţiei specifice pieţei de capital;
g) orice alte registre prevăzute de acte normative speciale.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi f) vor fi ţinute prin grija consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, cel prevăzut la lit. c) prin grija organului în cauză, iar cel prevăzut la lit. e) prin grija cenzorilor sau, după caz, a auditorilor interni; registrele prevăzute la alin. (1) lit. g) vor fi ţinute în condiţiile prevăzute de actele normative respective.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 176 Despre emiterea de obligaţiuni Societăţile pe acţiuni | Art. 178 Despre registrele societăţii şi despre situaţiile... → |
|---|
Citește mai mult
funcţie, faţă de registrele comerciale pe care le evocă art. 22 din C. com., şi respectiv Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, act normativ care a modificat însă prevederile art. 22 din codul menţionat.Din examinarea denumirii, precum şi a conţinutului categoriilor de registre pe care le enumeră alin. (1), se poate desprinde concluzia că, faţă de registrele de contabilitate care reflectă operaţiuni patrimoniale, registrele reglementate de art. 177 au ca scop să consemneze operaţiuni tehnico-materiale, dar şi importante acte juridice, precum şi activitatea şi deciziile luate de către organele de conducere, gestiune şi de control, specifice fiecărei forme de societate. Acele registre, ca regulă, nu sunt registre publice, accesul la conţinutul lor avându-l doar acţionarii, respectiv obligatarii, asociaţii, sau alte persoane care pot justifica un interes legitim, după caz.
2. O funcţie specială o îndeplineşte, în economia Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, registrul acţionarilor şi cel al obligaţiunilor (dacă este cazul), pe care trebuie să le ţină societăţile pe acţiuni, în mod nemijlocit sau prin societăţi specializate numite societăţi de registru independent. Astfel de registre îndeplinesc nu numai funcţii de evidenţă a deţinătorilor de acţiuni sau obligaţiuni, dar şi pe aceea de publicitate legală a unora din operaţiunile juridice care se pot efectua de către titularii respectivelor valori negociabile. Mai mult decât atât, interpretarea gramaticală şi literală a prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prevederi care au rămas nemodificate sau completate, lasă să se înţeleagă, cel puţin în privinţa acţiunilor nominative care nu sunt tranzacţionate pe vreo piaţă reglementată, că transferul dreptului de proprietate asupra lor nu se poate realiza decât prin înregistrarea în registrul acţionarilor a declaraţiei subscrise de cedent şi de cesionar cu privire la operaţiunea de înstrăinare intervenită între ei.
Desigur, una dintre cele mai importante funcţii ale registrelor pe care trebuie să le ţină societăţile comerciale, altele decât cele contabile, este aceea de a constitui instrumente probatorii a unor operaţiuni, acte şi fapte intervenite în activitatea lor. Astfel de registre au, valoarea probatorie a unor înscrisuri sub semnătură privată.
3. Examinând lista categoriilor de registre pe care trebuie să le ţină societăţile comerciale remarcăm, pentru situaţia societăţilor comerciale pe acţiuni, lipsa unei obligaţii pentru auditorii financiari, la acele tipuri de societăţi unde numirea unui astfel de auditor este obligatorie, deşi prin modificarea produsă prin Legea nr. 441/2006, conţinutul lit. e) al art. 177 a fost modificat şi completat prin includerea şi a registrului constatărilor efectuate de auditori interni. Să fie vorba, din nou, de o omisiune sau o confuzie a legiuitorului între auditorul intern şi auditorul financiar, sau acesta din urmă nu are atribuţii de control şi, ca atare, nu trebuie să efectueze consemnări într-un registru?
Remarcăm, de asemenea, lipsa unei obligaţii legale exprese de a ţine registre ale deliberărilor adunărilor deţinătorilor de obligaţiuni, deşi consacrarea şi executarea unei astfel de obligaţii ar prezenta utilitate.
Deşi registrele reglementate de art. 177 nu sunt registre contabile propriu-zise, de tipul celor avute în vedere de prevederile Titlului V al Codului comercial ori de Legea contabilităţii - în lipsa unor dispoziţii legale contrare, regimului juridic al registrelor reglementate de articolul citat i se vor aplica atât prevederile art. 50-52 C. corn., articole care stabilesc valoarea probatorie a registrelor ţinute la zi şi în mod corect (art. 50), precum şi a celor care nu sunt ţinute într-un astfel de mod (art. 51 şi 52)î48). Susţin o astfel de opinie bazându-mă pe ideea că art. 50 din Codul comercial face referire, în mod generic, la registrele comercianţilor şi nu la registrele comercialei49), fără să distingă între registrele comerciale propriu-zise (am în vedere cele contabile destinate să ţină evidenţe cronologice şi sistematice analitice şi sintetice) şi celelalte registre speciale pe care unii comercianţi sunt obligaţi să le ţină, ambele categorii de registre având ca funcţie de bază şi comună de a servi la evidenţierea şi dovedirea faptelor şi chestiunilor de comerţ. Registrele comerciale nu sunt altceva, în esenţă, decât, specii ale registrelor comercianţilor. Aşa fiind, chiar dacă registrele comercianţilor reglementate de art. 177 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale constată şi dovedesc doar anumite hotărâri, decizii, operaţiuni etc., nu văd vreun impediment legal pentru care, în mod corespunzător (specific) fiecărei categorii de registre (contabile şi/sau având o altă natură şi funcţie) nu li se vor putea aplica regulile şi efectele de probaţiune reglementate de dreptul comun dar şi de articolele 50-54 Cod comercial, ca norme speciale.
4. în ceea ce priveşte operaţiunile de indisponibilizare ori de constituire în garanţie a unor acţiuni şi obligaţiuni, aşa cum am arătat într-o secţiune anterioară, opozabilitatea faţă de societăţile emitente se va realiza prin înregistrarea actelor aferente în registrul acţionarilor, iar faţă de terţi, prin înregistrarea contractului de garanţie reală mobiliară în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.