Art. 229 Dizolvarea societăţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dizolvarea societăţilor
Dizolvarea societăţilor
Art. 229
(1) Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existentei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
(3) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.
| ← Art. 228 Dizolvarea societăţilor | Art. 230 Dizolvarea societăţilor → |
|---|
Falimentul sau incapacitatea unui asociat cu
Citește mai mult
răspundere nelimitată constituie o cauză de excludere a acestuia din societate [art. 222 alin. (1) lit. b) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], astfel încât toate cauzele enumerate mai sus sunt cauze care au ca efect reducerea efectivului de asociaţi; atunci când prin survenirea acestor cauze, numărul asociaţilor se reduce la unul singur, este evident că însuşi conceptul de societate, care implică pluralitatea de asociaţi, este afectat, astfel încât dizolvarea societăţii este doar consacrarea legală a disoluţiei de fapt a structurii societare.2. De la regula dizolvării enunţată mai sus, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte două excepţii:
(a) societatea nu se va dizolva atunci când actul constitutiv cuprinde o clauză validă, potrivit căreia, în caz de deces al unuia dintre asociaţi, aceasta poate să îşi continue existenţa cu moştenitorii celui decedat. Această excepţie relevă şi mai pregnant caracterul intuitu personae al acestor societăţi, unde calitatea de asociat nu poate fi dobândită prin simpla succesiune legală sau testamentară, în absenţa acordului celorlalţi asociaţi. în acest sens, din examinarea prevederilor art. 202 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale rezultă că, dacă în actul constitutiv nu există clauză de continuare cu moştenitorii, societatea este obligată numai la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat. Ideea este reluată şi întărită de prevederile art. 230 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu privire la societăţile în nume colectiv şi în comandită simplă.
Credem că, în absenţa unei asemenea clauze, cuprinsă în actul constitutiv la momentul decesului care conduce la reducerea numărului asociaţilor la unul singur, asociatul rămas singur ar putea totuşi să producă modificarea actului constitutiv, în sensul continuării cu moştenitorii, din moment ce el poate să producă şi reorganizarea societăţii în altă formă juridică [a doua teză a art. 229 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].
La societatea în nume colectiv, atunci când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii şi prin aplicarea acesteia aportul la capitalul social ajunge să aparţină mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar faţă de societate şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport (art. 83 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).
La societatea cu răspundere limitată, în cazul continuării cu moştenitorii, în cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din cauza numărului succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul legal [art. 202 alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].
3. (b) societatea nu se va dizolva atunci când asociatul rămas singur hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. Generalitatea formulării arată că această soluţie este la dispoziţia ambelor forme de societate, atât în nume colectiv cât şi cu răspundere limitată.
în prima ipoteză, a societăţii în nume colectiv, modificarea produsă este o transformare a formei juridice care nu dă naştere unui nou subiect de drept (art. 205 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), în timp ce modificarea societăţii cu răspundere limitată, dintr-una cu pluralitate de asociaţi într-una cu asociat unic, reprezintă o schimbare care se produce în interiorul aceleaşi forme de societate. Potrivit jurisprudenţei, pentru adoptarea hotărârii de continuare a existenţei societăţii nu este necesară convocarea moştenitorilor asociatului decedat, care nu au nici calitatea de a cere anularea actului modificator prin care s-a hotărât modificarea actului constitutiv, în sensul continuării existenţei societăţii.’
Chiar dacă formularea art. 229 alin. (2) pare a oferi două alternative (prin utilizarea conjuncţiei cu funcţie disjunctivă „sau"), în realitate, dacă există clauză de continuare cu moştenitorii, asociatul rămas singur nu va mai putea opta pentru continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, întrucât clauza de continuare cu moştenitorii, reprezentând voinţa asociaţilor, are prioritate.
4. Societăţile în comandită simplă şi societăţile în comandită pe acţiuni se dizolvă şi ele prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau comanditar, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
Specificul societăţii în comandită constă în faptul că structura asociativă cuprinde două tipuri de asociaţi: comanditaţii şi comanditarii. în timp ce primii au o răspundere nelimitată şi solidară, ceilalţi răspund numai în limita aportului subscris la formarea capitalului social. Această „simbioză" este esenţială pentru existenţa comanditei; de aceea, fără a fi o condiţie explicită de existenţă, prezenţa în structura asociativă a cel puţin unui asociat comanditar şi a cel puţin unui asociat comanditat este imperios necesară pentru a justifica raţiunea existenţei acestei forme de societate.
Pentru aceste motive, dispariţia - fizică sau juridică - a singurului comanditat sau comanditar conduce la dizolvarea societăţii în comandită, ea nemaiîndeplinind condiţiile legale de existenţă; dizolvarea nu se va produce dacă există clauză de continuare cu moştenitorii sau dacă asociatul rămas optează pentru continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
5. Legea reglementează ca o cauză de dizolvare a societăţii în comandită (simplă sau pe acţiuni) doar situaţia în care, prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau comanditar, rămâne un singur asociat sau acţionar. Legea nu reglementează, în schimb, drept o cauză de dizolvare, situaţia în care, urmare dispariţiei singurului asociat comanditat sau comanditar, rămân în societate mai mulţi reprezentanţi ai celeilalte categorii de asociaţi.
Rezultă, per a contrario, că în această situaţie societatea în comandită îşi poate continuă existenţa, deşi lipsesc cu desăvârşire din structura sa fie asociaţii comanditaţi, fie asociaţii comanditari. De lege ferenda, întrucât credem că o asemenea soluţie contrazice ideea de societate în comandită, propunem ca, în situaţia menţionată, societatea fie să se dizolve - nemaiîndeplinind condiţiile legale de existenţă - fie să se transforme în altă formă pentru care îndeplineşte condiţiile legale de existenţă.
în această privinţă, credem că societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, aflate în situaţia survenirii falimentului, incapacităţii, excluderii, retragerii sau decesului singurului asociat comanditat sau comanditar, dar care au păstrat o pluralitate de asociaţi, se vor putea transforma în societate în nume colectiv, în societate cu răspundere limitată sau în societate pe acţiuni, dacă întrunesc şi cerinţele de capital minim prevăzute de lege, acolo unde este cazul.
6. în cazul societăţii cu răspundere limitată, acestor cauze li se adaugă şi cele reglementate de art. 1 5324 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi anume atunci când situaţiile financiare ale societăţii arată că, în urma unor pierderi, activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi când adunarea generală optează pentru dizolvarea societăţii, alternativele fiind reducerea capitalului social sau reconstituirea activului net al societăţii până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social; în această situaţie, dizolvarea poate fi pronunţată şi de instanţa competentă, la cererea oricărei persoane interesate, dacă societatea nu a adoptat nicio hotărâre cu privire la opţiunile menţionate mai sus.
Acest articol nu reglementează însă situaţia reducerii capitalului acestei societăţi sub minimul legal. Este adevărat că art. 201 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede că dispoziţiile privitoare la reducerea capitalului social la societatea pe acţiuni se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată şi că, în virtutea acestei norme generale de trimitere se poate considera că devin aplicabile societăţii cu răspundere limitată şi prevederile art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privind interdicţia de a reduce capitalul sub minimul legal, sub sancţiunea dizolvării. Dar, o asemenea interdicţie, destinată societăţii pe acţiuni, aplicabilă societăţii cu răspundere limitată exclusiv sub aspectul reducerii capitalului sub minimul legal, nu echivalează cu reglementarea unei cauze de dizolvare a acestei forme de societate.
Remedierea consecinţelor acestei omisiuni a legiuitorului, de lege lata, este o întreprindere dificilă. Dacă legea nu prevede expres sancţiunea dizolvării, ca urmare a scăderii capitalului societăţii cu răspundere limitată sub minimul legal, rămâne sarcina organelor societăţii să ia o decizie în eventualitatea apariţiei unei asemenea situaţii. Asociaţii, întruniţi în adunarea generală, pot opta fie pentru reîntregirea capitalului, fie pentru dizolvarea societăţii, în condiţiile art. 227 alin. (1) lit. d) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
7. Tot în privinţa societăţii cu răspundere limitată, să mai notăm că art. 14 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte o altă cauză specială de dizolvare, constând în încălcarea interdicţiei ca o societate cu răspundere limitată să aibă ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
încălcarea interdicţiei permite statului prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi oricărei persoane interesate să ceară dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi constituită astfel.