Art. 226 Reducerea sau majorarea capitalului social
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Reducerea sau majorarea capitalului social
Art. 226
(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134;
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului.
(11) Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Dispoziţiile art. 134 alin. (21) se aplică în mod corespunzător.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
OUG 2/2012 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale din 28 februarie 2012, Monitorul Oficial 143/2012;
| ← Art. 225 Reducerea sau majorarea capitalului social | Art. 227 Dizolvarea societăţilor → |
|---|
2. Astfel, un asociat se poate retrage din societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată în cazurile prevăzute în actul constitutiv18* sau cu acordul
Citește mai mult
tuturor celorlalţi asociaţi. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, atunci asociatul care doreşte să se retragă, din cauze care constituie motive temeinice, va trebui să se adreseze tribunalului, pentru a obţine o hotărâre judecătorească care să autorizeze retragerea.Legea reglementează deci atât o retragere amiabilă, prin convenţia asociaţilor, cât şi una judiciară, conflictuală, supusă aprecierii instanţei competente. Este de reţinut că retragerea poate deveni judiciară chiar şi atunci când actul constitutiv cuprinde dispoziţii privind cazurile în care se poate retrage un asociat, dar nu există un acord concret al asociaţilor în acest sens. De exemplu, actul constitutiv prevede că un asociat se poate retrage cu acordul majorităţii asociaţilor şi o asemenea majoritate nu este realizată. o asemenea situaţie reprezintă un motiv temeinic pentru ca cel în cauză să se adreseze instanţei competente, pentru autorizarea retragerii. Practica judiciară a mai constatat că un motiv temeinic de retragere a unui asociat rezidă şi în neînţelegerile dintre asociaţii soţi, neînţelegeri care au condus la divorţul acestora.
3. Dacă retragerea se realizează pe calea unei acţiuni în justiţie, instanţa care autorizează retragerea va dispune şi cu privire la drepturile ce se cuvin asociatului retras şi cu privire la structura participării la capital al celorlalţi asociaţi.
Retragerea unui asociat nu produce, în mod necesar, efecte asupra cuantumului capitalului societăţii, în sensul reducerii acestuia, deşi afectează, în mod evident, structura participării la capital a asociaţilor. în lipsa unor dispoziţii exprese ale Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, apreciem că, în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, în situaţia în care patrimoniul societăţii este mai mare decât cuantumul capitalului, părţile de interes sau părţile sociale aparţinând asociatului retras vor fi preluate de societate, care achită asociatului retras drepturile aferente; aceasta le va putea apoi repartiza celorlalţi asociaţi, proporţional cu cota lor de participare la capital sau, cu acordul acestora, le va putea înstrăina unor terţi. Dacă patrimoniul societăţii, după retragere, este mai mic decât capitalul social, acesta va trebui să fie reîntregit, prin completarea capitalului, făcută de asociaţi sau de terţi, cooptaţi pe această cale în societate sau capitalul va trebui să fie redus la nivelul rămas, cu respectarea capitalului minim stabilit de lege, după forma societăţii.
De exemplu, art. 194 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede posibilitatea ca actul constitutiv să reglementeze dreptul de retragere al asociaţilor care nu sunt de acord cu modificările aduse acestuia de adunarea generală a asociaţilor.
4. în practică, o chestiune care primeşte o importanţa deosebită este aceea a momentului retragerii, pentru că acest moment determină şi consecinţele patrimoniale ale acestei opţiuni. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu stabileşte un asemenea moment, care trebuie legat şi de maniera în care se produce retragerea.
Astfel, atunci când retragerea se realizează în cazurile prevăzute în actul constitutiv [art. 226 alin. (1) lit. a) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], ea se produce pe calea unei declaraţii de retragere, care urmează regimul juridic al unei manifestări de voinţă unilaterale. într-o asemenea situaţie, în tăcerea legii dar urinând principiile generale care guvernează materia comercială (art. 36 şi art. 38 C. com.), declaraţia de retragere, dacă este pură şi simplă, va produce efecte de la data primirii ei de către societate, nefiind necesar un acord al asociaţilor sau al societăţii, întrucât el este prezumat prin reglementările cuprinse în actul constitutiv.21* Fiind un act juridic unilateral, declaraţia de retragere este revocabilă, până la momentul primirii ei de către societate şi va putea fi supusă unei condiţii suspensive, privind cuantumul sau structura drepturilor de retragere cuvenite asociatului retras pentru drepturile sale.
Atunci când retragerea se realizează în condiţiile art. 226 alin. (1) lit. b) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (prin acordul tuturor asociaţilor), ea se va produce pe data realizării acestui acord, constatat pe calea unui înscris cu dată certă; de remarcat, că în această situaţie legea nu cere acordul adunării generale a asociaţilor, ci acordul tuturor asociaţilor, deci unanimitate deplină.22* Este posibil ca acordul asociaţilor să se realizeze asupra retragerii, dar nu şi asupra drepturilor cuvenite asociatului retras. în aceste condiţii, asociatul retras are deschisă calea unei acţiuni pentru stabilirea drepturilor sale de retragere, în cauză nemaifiind pusă retragerea, care survine pe data acordului, ci doar drepturile cuvenite asociatului, raportate la momentul retragerii.
Retragerea din societate a operat la data realizării acordului de voinţă al asociaţilor, astfel că, de la această dată pot fi valorificate drepturile faţă de societate, izvorâte din retragerea voluntară. După retragerea convenţională din societate, pentru valorificarea drepturilor care i se cuvin, în caz de neînţelegeri, asociatul se poate adresa instanţei (I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 623 din 9 februarie 2007). în sens contrar, o altă hotărâre judecătorească a instanţei supreme consideră că dacă ulterior realizării acestui acord nu s-au îndeplinit formalităţile de publicitate ale retragerii, aceasta nu s-a mai produs şi asociatul retras este îndreptăţit să participe la viaţa socială (C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 372 din 3 februarie 1998). Această din urmă hotărâre ni se pare eronată, publicitatea retragerii fiind cerută numai pentru opozabilitate faţă de terţi, şi nu faţă de societate sau asociaţi.
În cazul existenţei acordului asociaţilor, acţiunea având ca obiect constatarea retragerii din societate apare ca inadmisibilă (C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 249 din 22 ianuarie 2002).
Dacă retragerea se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti de autorizare a retragerii, data retragerii va fi aceea indicată prin hotărârea judecătorească sau, în lipsa unei asemenea menţiuni, data la care hotărârea prin care se autorizează retragerea a devenit irevocabilă.
5. Drepturile asociatului retras se vor stabili prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia; în lipsa unei convenţii a părţilor, aceste drepturi vor fi stabilite de tribunal. Data la care se calculează aceste drepturi trebuie să fie aceea a retragerii, pentru că de la această dată, între asociaţi şi faţă de societate, a încetat calitatea de asociat a retrasului şi lui nu i se cuvin, după această dată, alte drepturi (chiar dacă între data retragerii şi data lichidării drepturilor celui retras survine lichidarea societăţii).
Pe de altă parte, din reglementarea permisivă a acestui text de lege rezultă că, spre deosebire de asociatul exclus, cel retras are dreptul chiar şi la o cotă parte din patrimoniul societăţii şi nu numai la o suma care să reprezinte această parte; asociatul retras răspunde de pierderi şi rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiile făcute de societate, până la data retragerii.
6. în cazul societăţilor pe acţiuni, legea reglementează doar o situaţie particulară de retragere a acţionarilor şi arată unele din efectele retragerii.
Astfel, potrivit prevederilor art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunare, privitoare la schimbarea obiectului principal de activitate al societăţii, mutarea sediului, schimbarea formei societăţii sau fuziunea ori divizarea societăţii, au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la societate plata acţiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare.
Retragerea nu este supusă aprobării adunării generale; acţionarul ce doreşte să se retragă, pentru motivele limitativ enumerate de art. 134 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, va face o declaraţie de retragere, pe care o va comunica societăţii, depunând şi acţiunile pe care le posedă, dacă acestea au fost emise în forma materială. Aceste acţiuni vor fi dobândite de societate, urmând a fi înstrăinate în termen de cel mult un an, sub sancţiunea anulării lor şi reducerii corespunzătoare a capitalului.
7. Sub aspectul efectelor produse, este de menţionat că, în anumite situaţii, retragerea unui asociat poate conduce la dizolvarea societăţii; astfel, societăţile în nume colectiv şi cele cu răspundere limitată se dizolvă când prin retragerea unui asociat numărul asociaţilor s-a redus la unul singur şi nu există clauză de continuare cu moştenitorii sau asociatul rămas singur în societatea cu răspundere limitată nu decide să reorganizeze societatea ca societate cu răspundere limitată cu asociat unic, iar societăţile în comandită simplă se dizolvă prin retragerea singurului comanditat sau a singurului comanditar (art. 229 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale). în plus, societatea pe acţiuni se dizolvă dacă prin retragerea unui acţionar numărul acestora s-a redus sub minimul legal, dacă, în termen de 9 luni, acest număr nu este completat (art. 10 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).
8. Se observă că încetarea voluntară a calităţii de asociat se poate realiza în două modalităţi procedurale diferite, care produc şi efecte diferite:
a. în forma retragerii, concretizată printr-o declaraţie de retragere şi un act modificator menit să adapteze actul constitutiv al societăţii la consecinţele retragerii (diminuarea numărului de asociaţi, eventual reducerea capitalului, schimbarea raportului dintre aportul asociaţilor şi capitalul societăţii etc.), operaţiuni juridice însoţite de depunerea certificatelor constatatoare ale părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute; această retragere propriu-zisă conferă celui retras drepturile menţionate mai sus, pe care le exercită în raport cu societatea
b. sub forma unei cesiuni a părţilor sociale sau a acţiunilor nominative deţinute, cesiune care are şi efectul încetării calităţii de asociat, dar în care drepturile cedentului nu se mai exercită faţă de societate, ci faţă de cesionar, conform convenţiei lor.
în doctrina juridică şi chiar în jurisprudenţa Curţii Supreme de justiţie şi, mai recent, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceste două forme distincte, cu efecte diferite, a încetării calităţii de asociat (retragere-cesiune) au fost uneori confundate, cesiunea fiind privită ca o formă a retragerii sau retragerea fiind privită ca o instituţie echivalentă cu cesiunea părţilor sociale.