Art. 260 Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 260
(1) Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data înregistrării în registrul comerţului a menţiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, oficiul registrului comerţului poate prelungi acest termen cu încă un an, dar nu mai mult de două ori.
(2) Lichidarea nu liberează pe acţionari/asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii.
(3) În termen de 60 de zile de la înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de dizolvare vor fi numiţi lichidatorii, în condiţiile art. 262, respectiv art. 264.
(4) În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.
(5) Nerespectarea obligaţiei de depunere a raportului prevăzut la alin. (4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează, din oficiu sau la sesizarea oricărei părţi interesate, de către persoana competentă cu soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului. Sancţiunea se aplică şi lichidatorului care nu introduce cererea de deschidere a procedurii de faliment în termenul prevăzut la alin. (4).
(6) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, pe baza raportului final de lichidare şi a situaţiilor financiare de lichidare prin care se prezintă situaţia patrimoniului, a creanţelor şi repartizarea activelor rămase, după caz, sub sancţiunea unei amenzi de 20 lei pe zi de întârziere, care va fi aplicată, din oficiu sau la sesizarea oricărei părţi interesate, de către persoana competentă cu soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului. Rezoluţia prin care se dispune radierea societăţii din registrul comerţului se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi pe portalul de servicii on-line al acestuia.
(7) Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menţionat la alin. (1), prelungit după caz, oficiul registrului comerţului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau orice persoană interesată va solicita tribunalului radierea societăţii din registrul comerţului. Lista societăţilor pentru care Oficiul Naţional al Registrului Comerţului urmează să formuleze acţiuni de radiere se afişează pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte şi se transmite Ministerului Finanţelor Publice — Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
(8) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat radierea se comunică societăţii, oficiului registrului comerţului pentru radierea societăţii din registrul comerţului, Ministerului Finanţelor Publice — Agenţia Naţională de Administrare Fiscală — administraţia judeţeană a finanţelor publice/administraţia finanţelor publice a sectorului şi se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi pe portalul de servicii on-line al acestuia. În cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de radiere, pentru situaţiile prevăzute la alin. (7), publicitatea se va putea efectua în forma unui tabel cuprinzând: numărul de ordine în registrul comerţului, codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul societăţii dizolvate, instanţa care a dispus radierea, numărul dosarului, numărul şi data hotărârii de radiere.
(9) Orice persoană interesată poate face apel împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii conform prevederilor alin. (8). Apelantul va depune o copie a apelului la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului.
(10) În cazul în care prevederile art. 2701 nu sunt aplicabile, întrucât societatea aflată în lichidare, deşi întruneşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, nu îndeplineşte şi cerinţa prevăzută la art. 5 pct. 72 din aceeaşi lege, persoana învestită cu soluţionarea cererii va dispune radierea societăţii în baza raportului lichidatorului numit.
(11) Bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului, în condiţiile prezentului articol, revin acţionarilor/asociaţilor, în condiţiile legii.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 152/2015 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerţului din 18 iunie 2015, Monitorul Oficial 519/2015;
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
OUG 43/2010 - pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009 din 5 mai 2010, Monitorul Oficial 316/2010;
| ← Art. 259 Dispoziţii generale | Art. 261 Dispoziţii generale → |
|---|
1. Din raţiuni care ţin de necesitatea valorificării cât mai rapide şi eficiente a drepturilor care se cuvin asociaţilor dar şi ale creditorilor societăţilor dizolvate, art. 260 limitează durata procedurii de lichidare la un interval de 3 ani de la data luării hotărârii de dizolvare. Acest termen, destul de lung, de altfel, va putea fi prelungit doar pentru
motive temeinice cu încă doi ani, însă o asemenea autorizare va trebui dată de către tribunalul competent - în baza unei proceduri necontencioase, apreciem noi,
Citește mai mult
la cererea lichidatorului. Aşadar, în condiţiile Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, o lichidare voluntară (în afara unei proceduri de insolvenţă) va putea dura maximum 5 ani [a se vedea prevederile alin. (1) al art. 260]. în aceste condiţii, apreciem că, indiferent dacă lichidarea va fi încheiată propriu-zis sau nu, la expirarea termenului maximal de 3 ani (pentru ipoteza în care nu se cere prelungirea lui) sau de 5 ani, după caz, lichidarea se consideră terminată, din punct de vedere juridic, chiar dacă anumite bunuri nu vor putea fi valorificate, într-un fel sau altul şi dacă nu toate datoriile vor fi stinse.II. Radierea societăţii din registrul comerţului în care este înmatriculată societatea
2. Din păcate, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu conţine nicio prevedere cu privire la situaţia în care chiar şi după expirarea termenului maximal prevăzut de lege lichidatorul nu va putea finaliza toate operaţiunile de lichidare. în tăcerea legii, suntem de părere că lichidatorul va fi obligat, totuşi, să ceară radierea societăţii din registrul comerţului în care este înmatriculată societatea în cauză, chiar şi într-o astfel de situaţie extremă. Această soluţie credem că este singura care se impune prin prisma prevederilor alin. (2) şi (3) ale articolului pe care-l comentăm, prevederi potrivit cărora lichidatorul este obligat ca într-un termen scurt să ceară radierea societăţii din registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi judiciare aplicabile pentru fiecare zi de întârziere de 200 lei. Pentru a-i conferi o eficienţă deosebită amenzii respective, legea declară încheierea judecătorului-delegat ca fiind executorie şi definitivă.
Interesul de a cere radierea societăţii din registrul comerţului, pare a fi, de această dată, unul public, întrucât sesizarea judecătorului-delegat pentru aplicarea amenzii judiciare se va putea face de către orice persoană interesată iar radierea se va putea face şi din oficiu, bineînţeles, printr-o încheiere a aceluiaşi judecător-delegat.
Soluţia pe care o susţin pare a fi confirmată, fie chiar şi indirect, şi de către unele hotărâri ale instanţelor de judecată. Astfel, spre exemplu, prin decizia civilă nr. 905 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia comercială, s-a reţinut, printre altele, că „din analiza prevederilor legale referitoare la procedura de lichidare a societăţilor comerciale rezultă că legiuitorul nu condiţionează radierea persoanei juridice din registrul comerţului de plata creanţelor pe care diverşi creditori le au împotriva societăţii supuse radierii, fie ele şi creanţe bugetare. Potrivit prevederilor art. 270" din legea menţionată (Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale- n.n), în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei în condiţiile legislaţiei insolvenţei, creditorii putând cere, la rândul lor, declanşarea acestei proceduri faţă de societatea aflată în curs de lichidare. Cu toate acestea, trebuie avută în vedere împrejurarea că art. 270J din acelaşi act normativ statuează expres că judecătorul-sindic, constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea insolvenţei, va dispune deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei. Altfel spus, pentru a se putea deschide procedura de insolvenţă faţă de societatea comercială aflată în lichidare este imperios necesar ca toate condiţiile cerute de legiuitor pentru declanşarea acestei proceduri să fie îndeplinite faţă de respectiva societate debitoare".
III. Efectele pe care le poate avea lichidarea cu privire la asociaţi şi faţă de creditori
3. Alineatul (4) al art. 260 conţine o prevedere foarte importantă, de natură a pune în evidenţă prioritatea procedurii falimentului în raport cu lichidarea voluntară sau judiciară, dar în afara unei proceduri de insolvenţă. Astfel, potrivit prevederilor alineatului citat, încheierea lichidării, în condiţiile şi în limitele legii, nu-i liberează pe asociaţii cu răspundere nelimitată sau care sunt debitorii societăţii ca urmare a vărsămintelor neefectuate şi de la care lichidatorul nu a putut să execute sumele datorate. Aşadar, în limitele termenului general de prescripţie, creditorii societăţii lichidate îi vor putea urmări pe acei asociaţi care au răspundere nelimitată sau care sunt în continuare debitori ai respectivei societăţi.
4. Aspectul poate cel mai relevant pentru stabilirea raportului dintre procedura lichidării reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi cea a falimentului reglementată de Legea nr. 85/2006 este acela că, până la radierea societăţii aflate în lichidare din registrul comerţului, orice creditor al acesteia care îndeplineşte cerinţele legale precum şi lichidatorul desemnat anterior va putea cere judecătorului-sindic deschiderea în mod direct a procedurii falimentului.
Constatăm şi reţinem că este vorba de procedura simplificată a insolvenţei, procedură care se va putea deschide în condiţiile art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/200615), cu toate că art. 107 din aceeaşi lege, articol care reglementează condiţiile şi cazurile în care judecătorul-sindic va putea decide intrarea în faliment, nu conţine vreo referire expresă la o astfel de posibilitate (a se vedea în acest sens şi prevederile art. 270"şi 2702 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel cum acestea au fost introduse în structura acestei legi prin Legea nr. 441/2006). Considerăm că în astfel de situaţii nu mai este necesară o perioadă de observaţie, putându-se trece direct la procedura lichidării averii debitorului în cadrul procedurii falimentului.
în situaţia în care se va ajunge la declararea falimentului unei societăţi anterior dizolvate, mandatul lichidatorului numit de către asociaţi ori de către tribunal va înceta, de la data numirii de către judecătorul-sindic a lichidatorului judiciar, în condiţiile Legii nr. 85/2006. Desigur, nu trebuie exclusă şi ipoteza în care judecătorul-sindic îl va numi ca lichidator judiciar pe cel care anterior exercitase mandatul de lichidator numit de către asociaţi ori de către instanţa de judecată competentă, având în vedere calitatea de practicieni în insolvenţă a acestor categorii de lichidatori.