Art. 84 Societăţile în nume colectiv

1. Potrivit prevederilor art. 16, asociaţii pot aduce la constituirea capitalului societăţii în nume colectiv şi aporturi în creanţe, care vor avea regimul juridic al aporturilor în natură.

Creanţele, fiind drepturi personale în virtutea cărora creditorul poate pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, pot fi aduse ca aport numai dacă pot fi evaluabile din punct de vedere economic şi sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare. Aportul în creanţe se materializează deci într-o cesiune de drepturi în care societatea, în loc să plătească preţul, alocă

Citește mai mult

subscriitorului părţi de interes reprezentând o participare la capital, participare din care decurg o serie de alte drepturi societare.

2. Dacă asociatul transmite o creanţă, el nu este liberat de obligaţia de aport decât atunci când societatea a obţinut plata sumei reprezentând echivalentul valorii pentru care au fost transmise creanţele. Pentru a determina consecinţa aplicării acestor dispoziţii, trebuie să optăm între două interpretări posibile: fie calitatea de asociat şi drepturile acestuia sunt afectate de o condiţie suspensivă (aceea a realizării creanţei), fie se consideră că acest aport a fost efectiv vărsat la data transferării dreptului către societate, dar fiind afectat de termen sau condiţie, răspunderea asociatului faţă de societate subzistă până la data realizării dreptului de creanţă transmis.

Prima interpretare, conducând la concluzia că, pendente conditione, asociatul nu şi-a vărsat aportul şi deci nu are dreptul la dividendele aferente [„dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat" - art. 67 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale] şi nici dreptul de a vota [„orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală" - art. 101 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, aplicabil pentru identitate de raţiune], este contrară însă normei imperative a art. 91 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit căreia societatea în nume colectiv este obligată să verse integral, la data constituirii, capitalul social subscris.

De aceea, reţinem cea de-a doua interpretare, potrivit căreia asociatul şi-a vărsat aportul prin transmiterea creanţei, dar suportă consecinţele nerealizării acesteia la scadenţă. El se plasează în poziţia unui garant al îndeplinirii de către debitorul cedat a obligaţiei de plată şi are o răspundere subsidiară, putând invoca beneficiul discuţiunii, întrucât societatea trebuie să îl urmărească, mai întâi, pe debitorul cedat.

Este adevărat însă că, astfel interpretate, dispoziţiile art. 84 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale introduc un element de inechitate în raporturile dintre asociaţi, care se bucură de drepturi egale, deşi unii au subscris şi vărsat un aport efectiv, de care societatea se foloseşte de la data constituirii ei, în timp ce alţii, subscriind creanţe, transmit un aport care dobândeşte valoare de folosinţă pentru societate doar pe data realizării creanţei.

3. Aceste consecinţe ale nerealizării creanţei aduse ca aport conturează o răspundere subsidiară a subscriitorului care, dacă plata nu s-a putut obţine nici prin urmărirea şi executarea debitorului cedat, răspunde pentru daune, pentru suma datorată şi pentru dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor şi până la realizarea plăţii.

asociatul care a adus o creanţă ca aport va răspunde nu numai în situaţia în care plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, ci şi atunci când plata s-a obţinut cu întârziere. Astfel, în această din urmă situaţie, asociatul răspunde pentru daune şi dobânda legală şi în cazul în care, plata fiind făcută de debitorul cedat cu întârziere, societatea nu a obţinut aceste daune şi dobânzi prin urmărirea debitorului.