Art. 87 Societăţile în nume colectiv

1. în principiu, aportul la capital adus de asociaţii societăţii în nume colectiv este incesibil. Cauza este răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor acestei societăţi şi caracterul intuitu personae al societăţii, ambele caracteristici care estompează semnificaţia valorii aportului social în favoarea angajamentelor deosebit de puternice asumate de asociaţi prin constituirea societăţii în nume colectiv.

într-adevăr, pentru terţi, mărimea capitalului social este mai puţin relevantă atât timp cât ei îşi pot îndestula creanţele pe seama averii asociaţilor; cu alte cuvinte, la societatea în

Citește mai mult

nume colectiv limita de credibilitate este fixată nu de mărimea capitalului, ci de mărimea patrimoniului asociaţilor. Or, dacă cesiunea se face faţă de un asociat, mărimea valorilor patrimoniale care garantează obligaţiile sociale scade; dacă cesiunea se face faţă de un terţ, această valoare fluctuează şi ea, în plus sau în minus, cu efecte favorabile sau defavorabile pentru credibilitatea societăţii.

Pe de altă parte, pentru asociaţi, ca şi pentru terţi, cesiunea părţii de capital înseamnă modificarea structurii societare în considerarea căreia au fondat societatea, iar - în cazul cesiunii faţă de un terţ - primirea unui nou asociat, alături de care vor răspunde solidar şi nelimitat, o decizie pe care asociaţii o acceptă cu reticenţă.

De aceea, cesiunea aportului la capital este posibilă numai dacă a fost permisă prin actul constitutiv, indiferent că se face faţă de asociaţi sau faţă de terţi. Ea se realizează în condiţiile dreptului civil, printr-o convenţie de cesiune, semnată de cedent şi cesionar şi care se notifică debitorului cedat - societatea în nume colectiv.

Dacă actul constitutiv nu prevede alte condiţii în care este permisă cesiunea, atunci ea va fi posibilă numai cu acordul celorlalţi asociaţi, pentru că reprezintă o modificare a actului constitutiv, supusă regulii unanimităţii. Hotărârea adunării care a aprobat cesiunea constituie actul modificator al actului constitutiv, care se depune, pentru înregistrare, la oficiul registrului comerţului, împreună cu actul constitutiv actualizat.

2. Cesiunea aportului produce efectul încetării calităţii de asociat a cedentului şi, corelativ acestei încetări, pe cel al măririi participării cesionarului sau, după caz, al dobândirii calităţii de asociat de către cesionar.

Cu toate acestea, cedentul nu este pe deplin eliberat de consecinţele deţinerii calităţii de asociat, pe data încheierii cesiunii; Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale dispune că acesta mai rămâne legat atât faţă de societate cât şi faţă de terţi.

Faţă de societate, cesiunea nu îl liberează pe cedent de obligaţia de a vărsa integral aportul subscris („de ceea ce mai datorează din aportul său la capital"). Ştiind că art. 91 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale dispune cu titlu imperativ ca asociaţii societăţii în nume colectiv să verse integral capitalul social la constituire şi că cererea de înmatriculare a acestei societăţi trebuie să fie însoţită de dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv [art. 36 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], această dispoziţie pare a fi lipsită de obiect. Ea poate avea o semnificaţie pozitivă doar atunci când cedentul ar fi adus ca aport o creanţă care nu a fost liberată, în condiţiile art. 84 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, până la data cesiunii. Dar, atunci, exprimarea legală este improprie, pentru că un asemenea asociat şi-a vărsat integral aportul pe data transmiterii creanţei, astfel încât nu mai „datorează din aportul său la capital"; în schimb, în calitate

de garant, faţă de societate, al debitorului cedat al creanţei transmise ca aport, el va trebui să plătească daune, suma datorată şi dobânzi legale, dacă societatea nu a obţinut plata la scadenţă.

3. Faţă de terţi, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale arată că cedentul rămâne răspunzător potrivit art. 225. Această dispoziţie trebuie interpretată mutatis mutandis, pentru că art. 225 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează răspunderea asociatului exclus, împrejurare ce se produce în cu totul alte condiţii decât cesiunea părţii de capital.

Textul art. 225 este următorul: „(V Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.

(2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni".

Din compararea situaţiei asociatului cedent cu cea a asociatului exclus rezultă deosebiri evidente. Astfel, nu există o hotărâre judecătorească în raport cu data căreia să se aprecieze efectele cesiunii; tot astfel, în timp ce asociatul exclus îşi realizează drepturile ce i se cuvin în raport cu societatea, din patrimoniul căreia urmează să primească o sumă proporţională cu participarea sa la capital, asociatul cedent îşi primeşte drepturile aferente cesiunii de la cesionar şi nu retrage niciun ban şi niciun bun din societate.

De aceea, credem că limitele în care urmează a se face aplicarea răspunderii art. 225 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale sunt următoarele:

- cedentul rămâne obligat pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua înregistrării cesiunii şi respectiv a actului modificator al actului constitutiv în registrul comerţului.

- dacă, în momentul cesiunii, sunt operaţiuni în curs de executare, răspunderea pentru consecinţele acestora revine cesionarului şi celorlalţi asociaţi, care garantează obligaţiile sociale cu răspunderea lor nelimitată şi solidară.

De lege ferenda, propunem ca art. 87 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale să determine printr-o reglementare proprie consecinţele cesiunii aportului la capital şi să elimine trimiterea la art. 225 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care este improprie.

II. Retragerea unui asociat. Consecinţe

4. Articolul 87 alin. (4) arată că atunci când actul constitutiv prevede cazurile de retragere, devin aplicabile prevederile art. 225 şi 229 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Articolul 225 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează răspunderea asociatului exclus faţă de terţi şi faţă de societate iar art. 229 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede, drept cauză de dizolvare a societăţii, retragerea unui asociat, când astfel numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.

Este de menţionat că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cuprinde un articol (art. 226) care reglementează, în mod expres, cazurile în care un asociat al societăţii în nume colectiv se poate retrage din societate precum şi consecinţele retragerii.

Din coroborarea tuturor acestor articole rezultă că atunci când un asociat se retrage din societatea în nume colectiv, pentru una dintre cauzele reglementate de actul constitutiv, următoarele consecinţe se produc:

- asociatul retras rămâne obligat pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua înregistrării hotărârii care aprobă retragerea în registrul comerţului [art. 225 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

- clacă, în momentul retragerii, sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul retras este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni [art. 225 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

- drepturile cuvenite asociatului retras se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal [art. 226 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

- dacă, urmare retragerii unui asociat, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, societatea se va dizolva; se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.

5. Articolul 87 alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se află, totuşi, în contradicţie cu dispoziţiile art. 226 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prin aceea că impune asociatului care se retrage din societatea în nume colectiv, în unul din cazurile reglementate de actul constitutiv, o situaţie mai grea decât a aceluia care se retrage ca urmare a acordului părţilor sau prin efectul unei hotărâri judecătoreşti. Această opţiune a legiuitorului nu are nicio justificare plauzibilă, motiv pentru care, de lege ferenda, credem că alin. (4) al art. 87 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este şi inutil şi confuziv şi ar trebui să fie abrogat.