Art. 82 Societăţile în nume colectiv
| Comentarii |
|
Societăţile în nume colectiv
Art. 82
(1) Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi.
(2) Consimţământul se socoteşte dat dacă participarea sau operaţiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor.
(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă că acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri.
(4) Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunoştinţă, fără să fi luat vreo hotărâre.
| ← Art. 81 Societăţile în nume colectiv | Art. 83 Societăţile în nume colectiv → |
|---|
Citește mai mult
din interior.în aceste condiţii, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale interzice asociaţilor societăţii în nume colectiv să deţină, fără acordul celorlalţi asociaţi, calitatea de asociat cu răspundere nelimitată - a se citi asociat al unei alte societăţi în nume colectiv sau asociat comanditat - în alte societăţi care au acelaşi obiect de activitate sau sunt concurente cu societatea de referinţă.
2. De remarcat că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu interzice, de plano, ca aceşti asociaţi să aibă calitatea de asociat cu răspundere limitată - comanditar, asociat al societăţii cu răspundere limitată sau acţionar, chiar dacă acestea sunt concurente sau desfăşoară acelaşi obiect de activitate; probabil că raţiunea acestei permisiuni se poate desluşi din avantajele calităţii de asociat cu răspundere limitată, cu consecinţa ca această calitate, dobândită în altă societate de un asociat al societăţii în nume colectiv, nu afectează capacitatea acestei din urmă societăţi de a acoperi obligaţiile sociale cu întreaga avere a asociaţilor.
De altfel, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu refuză acestor asociaţi nici calitatea de asociat cu răspundere nelimitată, în societăţi care nu exercită un comerţ concurent sau acelaşi gen de comerţ cu societatea de referinţă. Credem că această atitudine indulgentă a legiuitorului reprezintă o soluţie eronată, atât din perspectiva celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv, cât şi din perspectiva creditorilor acesteia.
Devenind asociat cu răspundere nelimitată şi solidară al societăţii în nume colectiv, orice persoană oferă o garanţie implicită (în sensul cel mai larg al noţiunii) asociaţilor, societăţii şi terţilor că va contribui la acoperirea obligaţiilor sociale cu întreaga ei avere. Dobândirea aceleiaşi calităţi de asociat cu răspundere nelimitată în altă societate reduce valoarea angajamentului solidar şi nelimitat faţă de prima societate şi induce un factor de risc pentru societate, asociaţii acesteia şi terţi, care nu vor mai putea să se raporteze la averea acelui asociat ca la o garanţie a obligaţiilor sociale. Este evident că, astfel, cu cât se multiplică numărul societăţilor în care aceeaşi persoană are calitatea de asociat cu răspundere nelimitată, tot de atâtea ori se diminuează eficienţa angajamentelor asumate de acest asociat.
De aceea, credem că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale ar trebui să interzică, pur şi simplu, ca un asociat cu răspundere nelimitată să mai dobândească această calitate în altă societate.
3. Tot astfel, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale interzice asociaţilor societăţii în nume colectiv să întreprindă, fără acordul celorlalţi asociaţi, în contul lor sau al altor persoane, operaţiuni prin care să exercite acelaşi fel de comerţ sau unul asemănător cu cel al societăţii în care au calitatea de asociat.
Această interdicţie porneşte de la prezumţia că - la fel ca în dreptul francez, din care a fost inspirată reglementarea - asociaţii societăţii în nume colectiv sunt, de regulă, comercianţi persoane fizice. Deşi această ipoteză nu se verifică în dreptul român, legea le interzice acestor asociaţi să întreprindă acte de comerţ care reprezintă acte de concurenţă neloială, în sensul că sunt înfăptuite în acelaşi domeniu de activitate sau într-unul înrudit.
4. Aceste interdicţii urmăresc să evite ca asociaţii societăţii în nume colectiv, multiplicându-şi calitatea de asociat cu răspundere nelimitată sau exercitând acelaşi fel de comerţ, să intre în conflict de interese cu societatea de referinţă sau să fie tentaţi să favorizeze una dintre societăţile în care au această calitate. în ultimă analiză, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează aceste interdicţii cu scopul evident de a proteja societatea în nume colectiv şi de a evita ca aceasta să suporte pagube ca urmare a implicării asociaţilor săi în dobândirea unor calităţi sau efectuarea unor operaţiuni cu un potenţial dăunător pentru societate.
Prezenţa elementului concurenţial şi potenţialul prejudiciant al încălcării acestor interdicţii reprezintă chestiuni de fapt care sunt supuse, într-o primă instanţă, evaluării celorlalţi asociaţi. Dacă aceştia îşi dau consimţământul, atunci dobândirea în altă societate concurentă a calităţii de asociat cu răspundere nelimitată şi/sau efectuarea unor operaţii în cadrul unui comerţ identic sau asemănător sunt posibile, întrucât acordul celorlalţi asociaţi este expresia faptului că ei consideră drept inofensive implicarea în aceste calităţi sau operaţiuni.
Consimţământul trebuie dat de toţi ceilalţi asociaţi, întrucât legea nu distinge în această privinţă şi nu prevede o anumită majoritate. Consimţământul poate fi expres sau tacit şi el poate fi dedus şi din faptul că, deşi cunoşteau participarea asociatului sau operaţiunile respective, ceilalţi asociaţi nu s-au opus şi nu au interzis continuarea lor. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează, în mod expres, acest consimţământ tacit numai pentru participarea şi operaţiunile anterioare încheierii actului constitutiv şi constituirii societăţii în nume colectiv; pentru identitate de raţiune şi pentru că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu cere un consimţământ scris sau expres (astfel cum prevede la art. 80), credem că această regulă poate fi extinsă şi pentru participarea sau operaţiunile ulterioare constituirii societăţii, dacă există probe irefutabile că asociaţii au luat cunoştinţă de existenţa lor şi, într-un termen de 3 luni de la această dată, nu au interzis continuarea lor9).
II. Sancţiuni aplicate asociatului care nu a respectat interdicţia de concurenţă
5. Nerespectarea interdicţiilor legale, respectiv absenţa acordului celorlalţi asociaţi, deschid societăţii, de la data la care a luat cunoştinţă despre participare sau operaţiunile incriminate mai sus, mai multe opţiuni:
- societatea poate cere instanţei competente excluderea asociatului vinovat de încălcarea prevederilor legale, în temeiul prevederilor art. 222 alin. (1) lit. c), cu aplicarea celorlalte dispoziţii care regulează materia dizolvării;
- societatea poate să decidă că asociatul vinovat a lucrat în contul ei şi că, în consecinţă, toate beneficiile participării sau ale operaţiunilor efectuate de acesta i se cuvin; asociatul este tratat astfel ca un mandatar cu reprezentare, directă sau indirectă, care a lucrat fie nomine proprio, fie nomino alieno, dar pe contul societăţii. Această formă de subrogaţie a societăţii în drepturile asociatului este rezultatul unei ficţiuni legale, întrucât este evident că asociatului i-a lipsit această intenţie (animus), de a lucra ca mandatarul sau comisionarul societăţii, atunci când a decis să participe ca asociat cu răspundere nelimitată la o societate concurentă sau când a întreprins operaţiuni comerciale concurente;
- societatea poate să ceară despăgubiri asociatului vinovat, despăgubiri care pot cuprinde prejudiciul efectiv dar şi beneficiul nerealizat ca o consecinţă a concurenţei neloiale exercitate de respectivul asociat.
6. Aplicarea acestor sancţiuni sau exercitarea drepturilor menţionate mai sus se poate face doar într-un termen de 3 luni de la data la care societatea a luat cunoştinţă despre încălcarea interdicţiilor prevăzute de art. 82 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fără ca societatea să fi luat vreo hotărâre. Per a contrario, rezultă că dacă, în acest termen de 3 luni, societatea a luat hotărârea de a exercita unul din drepturile prevăzute mai sus (excluderea asociatului, reclamarea beneficiilor sau pretinderea daunelor), acţiunea propriu-zisă ar putea fi intentată şi după depăşirea acestui termen special de prescripţie, în cadrul termenul general de prescripţie.
Pe de altă parte, neluarea unei hotărâri în termenul de 3 luni de la luarea la cunoştinţă a cauzelor de aplicare a acestor sancţiuni echivalează cu acordul tacit al celorlalţi asociaţi pentru continuarea participării sau efectuării operaţiunilor incriminate de alin. (1) al art. 82 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.