Decizia CCR nr. 741 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 566D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost depuse note scrise atât de către autorul excepției de neconstituționalitate, precum și de către partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 705D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

5. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost depuse note scrise atât de către autorul excepției de neconstituționalitate, precum și de către partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 566D/2014 și nr. 705D/2014.

8. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

dispune conexarea Dosarului nr. 705D/2014 la Dosarul nr. 566D/2014, care este primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care consideră că din notele autorului, depuse în motivarea criticii, reiese că excepția ridicată privește și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 395/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile din 2 aprilie 2014 și 4 iulie 2014, pronunțate în Dosarul nr. 38.651/3/2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Stelian Gheldiu într-o cauză având ca obiect anulare act Legea nr. 165/2013 - obligația de a face.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției, în esență, apreciază că "prevederile legale invocate nu fac distincție și nu țin cont de faptul că există dosare soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a legii, nesocotind astfel principiul potrivit căruia legea dispune doar pentru viitor".

13. Susține că principiul securității juridice impune ca cererile prezentate instanțelor de judecată să fie finalizate conform legii aplicabile la data promovării acțiunii. Or, prin aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 și cauzelor în care există hotărâri judecătorești pentru emiterea unui titlu de despăgubire conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, hotărâri rămase definitive la data adoptării acestei legi, hotărârile respective sunt practic desființate.

14. De asemenea, consideră că Legea nr. 165/2013 este neconstituțională prin faptul că art. 41 alin. (5) prevede că obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21. Consideră că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care pârâta are obligația de a emite în favoarea sa un titlu de despăgubire, are autoritate de lucru judecat, iar o lege nu poate modifica sau desființa raporturi juridice consfințite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile anterioare intrării ei în vigoare, întrucât s-ar înfrânge atât principiul separației puterilor, cât și principiul neretroactivității legii.

15. Apreciază că, prin normele legale supuse controlului de constituționalitate, "legiuitorul obligă la parcurgerea unei noi proceduri administrative, necunoscută la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv despăgubirea prin puncte", încălcându-se astfel principiul neretroactivității legii.

16. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, arată că, raportat la modalitatea de despăgubire reglementată de noua lege, sunt garantate creanțele asupra statului.

17. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Avocatul Poporului, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 566D/2014, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Invocă în acest sens Decizia nr. 177/2014. De asemenea, în Dosarul nr. 705D/2014, apreciază că dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției și cele ale părții, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 4 și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Însă având în vedere considerentele încheierii de sesizare, precum și notele autorului, depuse în motivarea excepției, rezultă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, cu următorul cuprins:

- Art. 4: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi,[].";

- Art. 41 alin. (5): "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

22. Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, la care face trimitere acest din urmă text legal, reglementează procedura prin care entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale dosarele, conținutul lor, cât și modalitatea de verificare a acestora. De asemenea, aceste norme prevăd și procedura de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei și de stabilire a numărului de puncte.

23. Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

24. Curtea, analizând înscrisurile aflate la dosar, reține că, prin Decizia nr. 5.927 din 8 decembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire, în condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 247/2005. Această obligație nu a fost executată imediat, întrucât emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și a titlurilor de plată a fost succesiv suspendată, în perioada 15 martie 2012-15 mai 2013, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

25. De asemenea, Curtea reține că la data de 23 septembrie 2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis Decizia nr. 47/23 septembrie 2013 de compensare prin puncte, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, iar autorul excepției a contestat-o, susținând că dosarul său trebuie soluționat așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv prin emiterea unui titlu de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, si nu a unei decizii de compensare prin puncte, potrivit Legii nr. 165/2013.

26. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază că, în esență, criticile de neconstituționalitate vizează pretinsa retroactivitate a dispozițiilor Legii nr. 165/2013, fapt ce determină, în opinia autorului, încălcarea prevederilor constituționale privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și dreptul de proprietate privată.

27. Față de aceste critici, Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că, în acest domeniu, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. În același sens este și Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea a statuat că ipoteza avută în vedere de legiuitor, prin dispozițiile supuse controlului de constituționalitate, este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare este de imediată aplicabilitate.

28. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

29. De asemenea, prin Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014^**), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, Curtea analizând, din perspectiva prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, constituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 41 din Legea nr. 165/2013, a reiterat jurisprudența sa (Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010) prin care a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Totodată, s-a precizat că statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile necesității plății unor sume mari de bani de la bugetul de stat. în același sens este și Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.