Decizia CCR nr. 749 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 42 alin. (2)-(4) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Genel International" - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 219/39/2014/al al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 702D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc atât autoarea excepției de neconstituționalitate, cat si părțile.

3. Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca partea Consiliul Local Năsăud a depus la dosar o cerere prin care solicita sa i se comunice notele scrise prin care Societatea Comerciala "Genel International" - S.R.L. a sesizat Curtea Constituțional cu privire la excepția de neconstituționalitate, având in vedere ca "parola comunicata Tn citația primita nu este valida pentru accesare".

4. Totodată, referitor la procedura de citare efectuata in dosarul cauzei, magistratul-asistent aduce la cunoștința Plenului Curții Constituționale faptul ca autoarea excepției de neconstituționalitate a fost citata sub denumirea de Societatea Comercială General International" - S.R.L., in loc de Societatea Comerciala Genel International" S.R.L., aceasta situate fiind generata de împrejurarea ca, in cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de judecată a menționat concomitent cele doua denumiri ale autoarei excepției. Magistratul-asistent menționează, de asemenea, faptul ca atât autoarea excepției de neconstituționalitate, cat si părțile din dosar au primit citațiile și au semnat dovezile de îndeplinire a procedurii de citare.

5. Cu privire la acest incident procedural, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care menționează că nu are obiecțiuni în ceea ce privește procedura de citare.

6. Curtea apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

7. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin deciziile nr. 58/2014 si nr. 100/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

8. Prin Încheierea din 1 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 219/39/2014/a 1, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comerciala "Genel International" - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, într-o cauză având ca obiect o contestație în anulare.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate Societatea Comercială "Genel International" - S.R.L. susține că are probleme financiare ca urmare a prejudiciilor cauzate de diverși debitori rău-platnici, astfel încât nu poate efectua plăți legal, având conturile blocate. În aceste condiții, autoarea excepției de neconstituționalitate arată că art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reglementează doar reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, Însă nu și scutiri de la plata taxei de timbru pentru situații precum cea mai sus evocată, ceea ce, în opinia sa, contravine art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

10. Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, pe de o parte, nicio dispoziție constituțională nu garantează accesul gratuit la justiție, iar, pe de altă parte, atunci când se pune problema protejării unor drepturi concurente, în speță dreptul de acces la justiție, legea prevede suficiente mijloace de protecție, astfel ca dreptul să nu devină pur formal. Sub un alt aspect, arată că, în cadrul controlului de constituționalitate, nu se poate aprecia impactul pe care un anumit text de lege îl poate avea asupra unor situații excepționale și nici nu se poate deduce neconstituționalitatea exclusiv din analizarea unor împrejurări particulare, specifice unui număr restrâns de situații, pentru acestea găsirea de remedii juridice fiind în sarcina instanței de judecată.

11. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:

Art. 42 alin. (2)-(4): "(2) Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub forma de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în următoarele situații:

a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;

b) plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate.

(3) În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

(4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății."

15. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice celei formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, critici formulate de aceeași autoare, și anume Societatea Comercială "Genei Internațional" - S.R.L. din Rebra, județul Bistrița-Năsăud, soluția pronunțată de Curte fiind aceea de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

17. Curtea reține că, în prezenta cauză, neconstituționalitatea prevederilor legale criticate este dedusă din perspectiva faptului că acestea nu reglementează scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru o societate comercială care se află în imposibilitate de plată din cauza faptului că îi sunt blocate conturile bancare.

18. Față de critica formulată, prin Decizia nr. 58 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, și Decizia nr. 100 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 9 mai 2014, Curtea a reținut că numai persoanele fizice pot beneficia de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, acest act normativ vizând exclusiv persoanele fizice, nu și persoanele juridice.

19. Astfel, potrivit prevederilor legale criticate, respectiv art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 (ca și în vechea reglementare cuprinsă la art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în prezent abrogată), în cazul persoanelor juridice, instanța poate acorda, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, iar în mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice. Așa fiind, persoanele juridice nu pot beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, precum persoanele fizice, ci de alte facilități legale, ce constau în reducerea cuantumului taxei de timbru, eșalonarea sau amânarea plății acesteia. Această măsură legislativă reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind conformă cu dispozițiile Legii fundamentale, întrucât, chiar dacă au calitatea de părți în cadrul unui litigiu, persoanele juridice și cele fizice nu se pot compara sub aspectul situației juridice în care se află.