Decizia CCR nr. 757 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 20 alin. 1 teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 - unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în...

Cu participarea, în ședința publică din data de 13 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Marian Popescu, Cornel Paparete, Dumitru I. Ion, Valentin Florea, Marian Popescu, Florica Oancea, Ioan Bogdan Tenea, Dumitru Lalu și Ioan Bogdan Tenea în dosarele nr. 1.155/232/2014 nr. 4.167/232/2013, nr. 4.106/232/2013, nr. 4.125/232/2013, nr. 315/232/2014, nr. 1.153/232/2014, nr. 3.919/232/2013, nr. 3.970/232/2013 și nr. 4.131/232/2013 ale Judecătoriei Găești.

2. Dosarele au fost conexate în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale în ședința publică din data de 9 octombrie 2014, dată la care au avut loc dezbaterile inițiale, în prezența reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 octombrie 2014, dată la care, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 13 noiembrie 2014. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 9 decembrie 2014, apoi, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, pentru data de 16 decembrie 2014, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 18 iunie 2014 și 3 iulie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1.155/232/2014, nr. 4.167/232/2013, nr. 4.106/232/2013, nr. 4.125/232/2013, nr. 315/232/2014, nr. 1.153/232/2014, nr. 3.919/232/2013, nr. 3.970/232/2013 și nr. 4.131/232/2013, Judecătoria Găești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Marian Popescu, Cornel Paparete, Dumitru I. Ion, Valentin Florea, Marian Popescu, Florica Oancea, Ioan Bogdan Tenea, Dumitru Lalu și Ioan Bogdan Tenea cu ocazia soluționării unor cereri prin care se solicită să se constate valabilitatea unor antecontracte de vânzare-cumpărare (respectiv promisiuni de vânzare-cumpărare), precum și pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât, interpretând per a contrario art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, s-ar deduce că prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică antecontractelor încheiate care nu au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acestei legi, respectiv antecontractului încheiat între părți sub imperiul noului Cod civil, care nu dispunea forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, având în vedere prevederile art. 1279,art. 1669 și art. 1179 din Noul Cod Civil. În continuare arată că, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, "principiul neretroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia", iar soluționarea conflictului de legi în timp face necesară diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; această din urmă lege nu poate, fără a avea un efect retroactiv, să aducă atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum, sens în care menționează că cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.

5. Judecătoria Găești opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile criticate reprezintă opțiunea legiuitorului față de reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și comasarea terenurilor agricole în vederea creșterii dimensiunii fermelor agricole și constituirea exploatațiilor viabile economic. Din interpretarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 se reține că dispozițiile actului normativ se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune întocmite anterior intrării în vigoare a legii, care nu au fost autentificate la notariat. Astfel, în cazul unor litigii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, față de existența unei promisiuni de vânzare întocmită de părți în forma înscrisului sub semnătură privată sau atestat de avocat, sunt obligatorii demersurile instituite de Legea nr. 17/2014.

6. Tratamentul juridic diferit al antecontractelor anterioare întocmite în formă autentică față de antecontractele ce nu respectă această formă este justificat de prezumția de autenticitate și validitate de care se bucură înscrisul autentic în ce privește mențiunile sale, precum și de opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin înscris, inclusiv în ceea ce privește data certă.

7. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție menționează că aceasta nu poate fi reținută, deoarece promisiunea nu este translativă de proprietate, iar data încheierii contractului este cea a pronunțării unei hotărâri care ține loc de act autentic, moment față de care Legea nr. 17/2014 este în vigoare și se aplică tuturor raporturilor juridice născute de la data intrării sale în vigoare.

8. Totodată, arată că dispozițiile art. 1279 alin. (3) din noul Cod civil, sub imperiul căruia autorii acțiunilor susțin că s-au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare, prevăd că, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Însă îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi apreciată prin raportare la un moment anterior nașterii acestui act juridic, cum este cel al încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât antecontractul nu este translativ de proprietate, ci îndeplinirea condițiilor legale pentru operarea transferului dreptului de proprietate trebuie apreciată chiar la momentul realizării acestui transfer, respectiv la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau la data pronunțării hotărârii judecătorești care ține loc de act de vânzare-cumpărare. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1669 alin. (1) din noul Cod civil, potrivit cărora, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite. Condițiile de validitate ale unui act juridic sunt prevăzute de norme legale imperative și care nu pot fi înlăturate de la aplicare prin convenția părților.

9. Având în vedere și dispozițiile art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 prin care a fost modificat art. 5 din Legea nr. 17/2014, apreciază că aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014 la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sau la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, în cazul în care există antecontract care îmbracă forma înscrisului sub semnătură privată, încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, reprezintă aplicarea unei legi în vigoare la data încheierii actului juridic pe care aceasta îl reglementează, potrivit principiului activității legii, și nicidecum nu înseamnă aplicarea retroactivă a legii.

10. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 nu afectează în niciun fel valabilitatea antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare. Astfel, noua lege vizează doar transferul dreptului de proprietate (promisiunea nu este translativă de proprietare, iar data încheierii contractului de vânzare-cumpărare este cea a pronunțării hotărârii care ține loc de act autentic), iar nu dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a legii, astfel că, în vederea transferului dreptului de proprietate, părțile din acele antecontracte trebuie să se conformeze procedurii prevăzute de noua lege. Prin urmare, cu excepțiile prevăzute la art. 20, Legea nr. 17/2014 se aplică tuturor vânzărilor de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a legii, astfel, dispozițiile criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, legea nouă fiind, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare.

12. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care arată că instituirea unor excepții de la aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unor raporturi juridice născute sub imperiul legii vechi, pentru a putea fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii. Dimpotrivă, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor situațiilor prevăzute în ipoteza normei legale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014. Totodată, se mai menționează că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, și din modul în care sunt reglementate în prezent condițiile de valabilitate a promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare, vizând, în fapt, și o omisiune legislativă, care, potrivit legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate. În acest context, arată că, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, astfel încât modificarea și completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale forului legislativ.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Curtea observă că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, cu următorul cuprins: "Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia."

16. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a contractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, sunt neconstituționale.

18. Curtea a constatat că excepția instituită de legiuitor de la principiul aplicării imediate a legii noi, reprezentată de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte în formă autentică, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi, este de natură a genera o situație privilegiată în privința dreptului de creanță al persoanelor care au încheiate astfel de antecontracte în formă autentică, contrară exigențelor principiului constituțional al egalității în fața legii în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor coroborat cu cel al garantării și ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014).

19. Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale constante, deciziile pronunțate de instanța de contencios constituțional îi sunt opozabile din momentul pronunțării lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).

20. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", și reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.