Decizia CCR nr. 10 din 15.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Mihai Marius Iaszfalvi în Dosarul nr. 2.268/252/2014/a1 al Judecătoriei Lugoj. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.105D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc cuantumul taxei judiciare de timbru și nu sunt de natură a încălca accesul liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.268/252/2014/a1, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihai Marius Iaszfalvi cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu arată, în mod concret, în ce anume constă contrarietatea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cu normele constituționale de referință, limitându-se doar la a invoca "excepția de neconstituționalitate a aplicării noilor taxe de timbru după legea nouă, și nu după Legea nr. 146/1997. "

6. Judecătoria Lugoj apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că autorul excepției nu a motivat pretinsa contrarietate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cu Legea fundamentală, astfel încât, așa cum a reținut, de altfel, și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior în cauze similare, în sensul constituționalității prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare.

12. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuțiile Curții Constituționale, art. 147 privind Deciziile Curții Constituționale, art. 153 referitor la Intrarea în vigoare a Constituției României și art. 154 referitor la Conflictul temporal de legi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu arată în ce anume constă contrarietatea reglementării legale criticate cu normele constituționale invocate, iar prin modul general în care este formulată excepția nu se poate reține existența vreunei minime critici de neconstituționalitate.

14. Curtea a subliniat, în practica sa, că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate "motivate" într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. În acest sens este Decizia nr. 143 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, prin care Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că o excepție este inadmisibilă în cazul în care autorul acesteia "se mărginește numai la a invoca în susținerea acesteia o prevedere constituțională, precum și o afirmație cu caracter absolut generic".

15. Prin urmare, având în vedere că în cauza de față autorul excepției nu argumentează pretinsa contrarietate a actului normativ criticat cu Legea fundamentală, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, fiind contrară prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", astfel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.