Decizia CCR nr. 739 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 87 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri pt. asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Marian Dan în Dosarul nr. 27/36/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 541D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, Ioana Lazăr, director general al Direcției generale juridice, relații publice și comunicare, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 799D/2014, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Nicolae Anghel în Dosarul nr. 958/36/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspund, pentru autorul excepției, apărătorii aleși Mihai Alexandru Tănăsescu și Alina Stoica, cu împuternicire avocațială la dosar, iar pentru partea Agenția Națională de Integritate răspunde Ioana Lazăr, director general al Direcției generale juridice, relații publice și comunicare, cu delegație depusă la dosarul cauzei.

4. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 541D/2014 și nr. 799D/2014. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 799D/2014 la Dosarul nr. 541D/2014, care este primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate, în scris, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate limitează posibilitatea primarului să rezolve treburile publice. Astfel, apreciază că ceea ce trebuie să exercite primarul conform prevederilor Constituției și legilor îl plasează, potențial, în domeniul încălcării altei legi, art. 87 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003, deși asemenea încălcare nu corespunde scopului Legii nr. 161/2003.

6. Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, consideră, în esență, că textul art. 87 din Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, reprezintă aplicarea principiului constituțional consfințit de art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate în condițiile legii, iar principiul constituțional prevăzut de art. 121 nu se opune ca o lege să instituie condiții corespunzătoare domeniului pe care îl reglementează, pentru mai buna funcționare a acestuia. Astfel, legiuitorul a urmărit o mai bună exercitare a funcțiilor și demnităților publice prin apărarea unor principii morale la care să se raporteze societatea, la un moment dat. Apreciază că unitățile administrativ-teritoriale au posibilitatea să desemneze un reprezentant în conformitate cu dispozițiile legale, fără a încălca regimul juridic privind incompatibilitățile, în condițiile în care prestarea serviciilor de către operator, cu evidența contabilă și de gestiune, se face pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, ceea ce subliniază caracterul de interes local pe care îl are această asociere.

7. În final, susține că, deși adoptată anterior aderării la Uniunea Europeană, legislația a fost clară în stabilirea cazurilor de incompatibilități în privința aleșilor locali, unul dintre acestea fiind calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local și național, fără ca prin reglementarea acestui standard de integritate să se afecteze litera sau spiritul Constituției României, fiind în deplină concordanță și cu normele comunitare la care ne-am raliat ulterior, prin aderarea la Uniunea Europeană. Depune concluzii scrise.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat este constituțional și corespunde exigențelor de previzibilitate, cu o oarecare dificultate de interpretare. Arată că sursa cauzei de incompatibilitate este aceea că aceeași persoană care asigură reprezentarea unității administrativ- teritoriale și care controlează gestiunea privată face parte din organul deliberativ și concură la realizarea voinței juridice a persoanei juridice de drept privat care este controlată. Astfel, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate asigură echilibrul între funcția publică și privat, precum și o transparență în exercitarea funcției publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 19 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 27/36/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Marian Dan într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate privind existența stării de incompatibilitate.

10. Prin Încheierea din 2 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 958/36/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Nicolae Anghel în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 529 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate privind existența stării de incompatibilitate.

11. Autorii excepției susțin, în esență, că textul de lege criticat, prin redactarea sa imprecisă în privința noțiunii de "societate de interes local", în cazul societăților prestatoare de servicii de interes economic general, încalcă principiul securității raporturilor juridice care impune respectarea exigenței accesibilității și previzibilității legii. Consideră că, în ceea ce privește incompatibilitatea funcției de primar și de viceprimar, respectiv de președinte și vicepreședinte al consiliului județean, legiuitorul nu definește în art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 noțiunile de societate comercială de interes local, respectiv de interes național, dar în art. 88 alin. (1) lit. d) din același act normativ reglementează incompatibilitatea funcției de consilier local sau județean cu diverse funcții de conducere și control la societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv. Susține că scopul declarat al reglementărilor citate din Legea nr. 161/2003, așa cum rezultă din expunerea de motive, a fost acela de a preveni corupția, interzicând, printre altele, accesul primarului și viceprimarului la o funcție remunerată, din care să aibă putere de control și decizie asupra altei entități decât aparatul propriu.

12. În continuare, referitor la noțiunea de "societate comercială de interes local" cuprinsă în Legea nr. 161/2003, apreciază că aceasta trebuie analizată prin raportare la organizarea administrativ-teritorială a României în comune, orașe și județe. În timp ce comunele și orașele au ca autorități deliberative consiliile locale compuse din consilieri și ca autorități executive primarii/viceprimarii, județele au ca autorități deliberative consiliul județean și ca autorități executive președintele consiliului județean. De aceea, calitatea unei societăți de a fi de interes local se stabilește prin raportare la unitatea administrativ-teritorială (iar nu la consilieri ori primari), astfel încât societatea este de interes local pentru consiliul local sau consiliul județean care a înființat-o și sub a cărui autoritate funcționează. Prin urmare, în deplin acord cu principiul securității raporturilor juridice, prin Hotărârea Guvernului nr. 597/1992 s-a prevăzut trecerea sub autoritatea consiliilor locale sau, după caz, județene a regiilor autonome și societăților comerciale cu capital integral de stat care prestează servicii publice de interes local sau județean.

13. Arată că, prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, anexa VII, pct. 9 Mediul, lit. C. Calitatea apei, pct. (4), statul român și-a asumat obligații de conformare la cerințele de mediu, pe care a decis să le îndeplinească reorganizând modul în care serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare este furnizat, iar pentru finanțarea din Fondul de coeziune a măsurilor de conformare a negociat cu Comisia Europeană condiții instituționale de regionalizare, convenite prin Programul operațional sectorial "Mediu" și transpuse în legislația internă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006.

14. Susțin că, potrivit expunerii de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2008, principalele modificări s-au referit la clarificarea statutului juridic al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară pentru serviciile de utilități publice (competențe, atribuții, drepturi, obligații), clarificarea modalităților de delegare a gestiunii și introducerii conceptului de încredințare directă în baza regulilor "in-house", precum și la definirea conceptului de "operator regional". Apreciază că cerințele "in-house" stabilite în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene impun, între altele, colectivității teritoriale care atribuie direct un contract public să exercite asupra persoanei în cauză un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii. Totodată, arată că, potrivit art. 61 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, controlul autorității locale asupra propriilor servicii se exercită de către primar. De asemenea, consideră că dispozițiile legale criticate nu au fost modificate ori completate odată cu receptarea acquis-ului comunitar, iar la nivelul anului 2003 nu exista suport legislativ pentru existența unei societăți prestatoare de servicii de utilități publice care să aibă acționari mai multe unități administrativ-teritoriale.

15. Totodată, arată că primarul nu poate fi considerat incompatibil când exercită atribuțiile prevăzute de lege în sarcina sa. Susține că, practic, ceea ce trebuie să exercite primarul conform Constituției și legilor îl plasează, potențial, în domeniul încălcării altei legi, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, deși asemenea încălcare nu corespunde nici măcar scopului Legii nr. 161/2003, nefiind vorba de fenomenul generic intitulat corupție instituționalizată sau de abuz de funcție. Apreciază că raportat la cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 (care se referă la interes local), textul a generat interpretarea potrivit căreia tot ce nu este național (cu acoperire pe întregul teritoriu al țării) este local, deci cazul de incompatibilitate devine aplicabil. Afirmă că această interpretare a fost consolidată și de împrejurarea de fapt că operatorul în cauză (Societatea Comercială RAJA - S.A. ) prestează efectiv activități în localitatea respectivă. În final, arată că art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu constituie "drept pozitiv realizabil și just", iar cauza "stă în contradicția legislativă între exercitarea atribuțiilor primarului și cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și în incongruență terminologică în legislație".

16. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că dispoziția legală ce instituie incompatibilități pentru primar, viceprimar, președinte și vicepreședinte al consiliului județean nu aduce atingere principiilor constituționale prevăzute de art. 1 alin. (3) și (5), art. 135 alin. (2) lit. f) și g) și art. 148 alin. (2) sau principiului autonomiei locale.

17. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât legiuitorul a urmărit garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, fără a se putea pune în discuție restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19. Avocatul Poporului, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 541D/2014, consideră că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Prin urmare, apreciază că, în cauză, este pusă în discuție o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 aplicabile în litigiul în care autorul excepției are calitatea de reclamant, respectiv calificarea Societății Comerciale RAJA - S. A. ca fiind o societate comercială de interes local sau o societate comercială care nu se încadrează în această categorie. De asemenea, invocă Decizia nr. 265/2013 prin care Curtea a reținut că atribuția sa de soluționare a excepției de neconstituționalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituție, nu constă în analizarea conformității cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituții sau autorități publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri și circumstanțe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal.

20. De asemenea, în Dosarul nr. 799D/2014, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

21. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

22. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

23. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:

[... ]

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;".

24. În opinia autorilor excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 121 alin. (2) privind autoritățile comunale și orășenești, art. 135 alin. (2) lit. f) și g) privind obligațiile statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții și aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene și art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, legiuitorul arată că unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurat prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice și că prevederile acestui titlu se înscriu pe linia documentelor internaționale în materie și se regăsesc în mare măsură în unele legislații europene, cum este cea italiană, cehă, spaniolă, portugheză.

26. Curtea reține că normele supuse controlului de constituționalitate instituie una dintre incompatibilitățile specifice funcțiilor publice de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean. Astfel, funcțiile menționate sunt incompatibile cu funcția de reprezentant al unității administrativ- teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.

27. Referitor la invocarea principiului securității raporturilor juridice, Curtea observă că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate. În ceea ce privește aceste condiții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).

28. De asemenea, în privința incidenței normelor de tehnică legislativă în cadrul controlului de constituționalitate, Curtea a constatat că, deși acestea nu au valoare constituțională, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Din analiza textelor de lege deduse controlului de constituționalitate Curtea constată că acestea îndeplinesc cerințele mai sus menționate, fiind norme clare, previzibile și care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali.

29. În continuare, Curtea reține că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public, prevăzute de art. 71 din legea menționată, și reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, legiuitorul instituind, printre regulile și condițiile specifice de exercitare a mandatului, și anumite incompatibilități ținând cont de necesitatea asigurării îndeplinirii cu neutralitate, de către persoanele care exercită o funcție publică de autoritate, a atribuțiilor ce le revin.

30. Totodată, Curtea apreciază că incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.

31. De asemenea, Curtea constată că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție în cazul persoanelor care exercită funcția de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

32. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 121 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale ale art. 121 alin. (2) potrivit cărora primarii și consiliile locale funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe. Prin urmare, activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie normelor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

33. Curtea apreciază că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintelui consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese.

34. Pe de altă parte, Curtea reține că invocarea, în susținerea excepției, a dispozițiilor cuprinse în art. 63 alin. (1) lit. d) și art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, eventuala neconcordanță dintre prevederile legilor menționate excedând controlului de constituționalitate. Totodată, calificarea serviciilor comunitare de utilități publice sau a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare ca fiind societăți comerciale de interes local sau de interes național reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii.

35. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 148 alin. (2) și art. 135 alin. (2) lit. f) și g) din Constituție, Curtea reține că acestea nu au nicio relevanță pentru soluționarea excepției.