HG nr. 78/2015 - modificarea şi completarea Normelor metodologice pt. aplicarea prev. OUG nr. 34/2013 - organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pt. modificarea şi completarea Legii fondului funciar...
| Comentarii |
|
GUVERNUL ROMÂNIEI
HOTĂRÂRENr. 78/2015
privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013
Monitorul Oficial nr. 124 din 18.02.2015
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. I
Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 833 din 24 decembrie 2013, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:
"b) autoritate competentă - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și autoritățile cu atribuții în domeniu aflate în subordinea sa, după caz;".
2. La articolul 1, litera c) se abrogă.
3. La articolul 1, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:
"e) activitate agricolă care se desfășoară pe pajiști conform clasificării statistice a activităților economice în Uniunea Europeană pentru producția animală și vegetală - orice activitate agricolă prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1.893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3.037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice, după cum urmează:
Diviziune | Grupă | Clasă | CAEN Rev. 2 |
01 | 014 | 0141 | Creșterea bovinelor de lapte |
0142 | Creșterea altor bovine | ||
0143 | Creșterea cailor și a altor cabaline | ||
0145 | Creșterea ovinelor și caprinelor" |
4. Articolul 2 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 2.
Pajiștile aflate în domeniul public și/sau privat al comunelor, orașelor, municipiilor și al municipiului București administrate de consiliile locale ale acestora, cele aflate în domeniul public și/sau privat al statului administrate de Agenția Domeniilor Statului, cele aflate în proprietatea publică a statului administrate de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, precum și pajiștile aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice, înregistrate în registrul agricol ca pășune/fâneață, la data de 1 ianuarie 2007, conform clasificării prevăzute la art. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și identificate cadastral potrivit prevederilor Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, alcătuiesc suprafața de pajiști care trebuie menținută la nivel național."
5. Articolul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 3.
(1) Autoritatea competentă centralizează anual suprafețele din categoria de folosință pajiști permanente prin intermediul registrului agricol și actualizează anual baza de date cu suprafețele de pajiști scoase din circuitul agricol și cu cele recuperate, în vederea respectării prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013.
(2) Autoritatea competentă analizează, la solicitarea direcțiilor pentru agricultură județene, documentațiile privind scoaterea definitivă din circuitul agricol a pajiștilor și emite avizul potrivit legislației în vigoare."
6. Articolul 6 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 6.
(1) În condițiile art. 9 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, în vederea încheierii contractelor de închiriere sau concesiune, după caz, a pajiștilor aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor, precum și al municipiului București, crescătorii de animale din cadrul colectivității locale depun individual la compartimentul funcțional din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale documente care atestă că dețin animale din speciile bovine, ovine, caprine și ecvidee, înscrise în RNE, pentru care solicită pentru pășunat suprafețe de pajiști.
(2) În condițiile art. 9 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, în cazul solicitării unei suprafețe de pajiști aflată în proprietatea publică/privată a unităților administrativ-teritoriale de către formele asociative legal constituite, în vederea utilizării în comun, reprezentantul legal al acestora depune o cerere la compartimentul funcțional din cadrul primăriei, însoțită de o listă nominală ce cuprinde documente care atestă că fiecare membru deține animale din speciile bovine, ovine, caprine și ecvidee, înscrise în RNE, și suprafața agricolă care revine fiecărui membru pentru utilizare proporțional cu numărul de UVM, cu acceptul acestora.
(3) În condițiile art. 9 alin. (71) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, nivelul minim al prețului concesiunii/închirierii se stabilește prin diferența dintre valoarea ierbii disponibile pentru animale și valoarea totală a cheltuielilor cu implementarea proiectului de amenajament pastoral, respectiv investiții/materiale și lucrări anuale prevăzute în acesta, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(4) Valoarea ierbii disponibile pentru animale reprezintă produsul dintre producția anuală disponibilă de iarbă și prețul mediu al ierbii stabilit, în condițiile legii, prin hotărârile consiliilor județene și, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului București, conform prevederilor art. 62 alin. (22) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare."
7. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:
"Art. 61.
(1) Pajiștile aflate în proprietatea publică/privată a statului administrate de Agenția Domeniilor Statului se concesionează/arendează în condițiile prevăzute la art. 18-22 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pajiștile aflate în proprietatea publică a statului, administrate de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, se concesionează/arendează potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007."
8. La articolul 7, partea introductivă se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 7.
Pe pajiști se pot amplasa construcții care servesc activităților agricole, precum și anexe la exploatațiile agricole, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv:".
9. Articolul 8 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 8.
(1) Modul de gestionare a pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale, în condițiile legii.
(2) În condițiile art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 se constituie un grup de lucru, la nivel județean, care întocmește proiectul de amenajament pastoral.
(3) Grupul de lucru prevăzut la alin. (2) își poate desfășura activitatea în baza unui program stabilit de comun acord, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, la sediul camerelor agricole județene aflate în subordinea consiliului județean și al Consiliului General al Municipiului București, după caz, organizate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.609/2009 privind înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene, aflate în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă.
(4) Pentru pășunile împădurite cu consistența de până la 0, 4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră, pentru păstrarea predominanței ierburilor graminee, leguminoase și a altor plante furajere, descrierea vegetației forestiere se realizează de către unități atestate în domeniul amenajării pădurilor și se avizează de către structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
(5) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin specialiștii din cadrul direcțiilor județene pentru agricultură, verifică datele tehnice înscrise în proiectul de amenajament pastoral și întocmesc un registru cu suprafețele de pajiști pe proprietari, pe unități administrative-teritoriale și centralizat pe județ.
(6) În condițiile art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, secretarul unității administrativ-teritoriale pune la dispoziția specialiștilor, din cadrul consiliilor locale, ce formează grupul de lucru prevăzut la alin. (2), actele de evidență a pajiștilor, planul cadastral al pajiștilor aflate în administrarea consiliului local și/sau planul parcelar al pajiștilor situate pe raza unității administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(7) Actualizarea proiectelor de amenajamente pastorale se realizează la o perioadă de 10 ani.
(8) Proiectul de amenajament pastoral se întocmește în două exemplare, unul pentru consiliul local și unul pentru direcția pentru agricultură județeană, respectiv a municipiului București.
(9) Consiliul local, după aprobarea proiectului de amenajament pastoral valabil pentru toate pajiștile aflate pe raza unității administrativ-teritoriale în cauză, va stabili, în condițiile legii, procedura distribuirii extraselor din proiectul de amenajament pastoral tuturor proprietarilor și/sau utilizatorilor de pajiști."
10. Articolul 9 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 9.
(1) Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, proiectul de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghidului-cadru elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
(2) Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele elemente:
a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul unității administrativ- teritoriale;
b) descrierea solului și a florei;
c) capacitatea de pășunat a pajiștii;
d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor;
e) planul de fertilizare și măsurile agropedoameliorative.
(3) Controlul aplicării prevederilor proiectelor de amenajamente pastorale de către proprietari/utilizatori se realizează de inspectori din cadrul Agenției Naționale pentru Zootehnie «Prof. Dr. G.K. Constantinescu» prin oficiile județene de zootehnie."
11.Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 11.
(1) Pentru reînsămânțarea/supraînsămânțarea pajiștilor se utilizează semințe din speciile de plante prevăzute în proiectul de amenajament pastoral.
(2) Specialiștii din cadrul unităților de cercetare științifică din domeniul pajiștilor, la solicitarea consiliilor locale, asigură, în condițiile legii, asistență tehnică cu privire la formulele de amestecuri de graminee și leguminoase perene furajere pentru supraînsămânțarea și reînsămânțarea pajiștilor, în funcție de condițiile naturale, modul de folosire și nivelul de intensificare a producției pajiștilor."
12. Articolul 12 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 12.
(1) În condițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, în vederea întreținerii și utilizării suprafețelor de pajiști, precum și pentru conservarea, ameliorarea și păstrarea biodiversității acestora, utilizatorii pajiștilor au obligația să aplice pe fiecare parcelă acțiunile tehnice cuprinse în proiectul de amenajament pastoral, precum și planul de fertilizare.
(2) Lucrările de întreținere a pajiștilor cuprind cel puțin:
a) distrugerea mușuroaielor, curățarea de pietre, a vegetației arbustifere nevaloroase, combaterea buruienilor și executarea lucrărilor de desecare;
b) combaterea eroziunii solului și respectarea strictă a regulilor de exploatare rațională;
c) corectarea regimului aerohidric al solului;
d) lucrări de fertilizare cu îngrășăminte chimice și organice;
e) lucrări de regenerare a pajiștilor prin însămânțări și supraînsămânțări executate atât primăvara, cât și toamna, în funcție de condițiile de climă și sol, cu respectarea măsurilor stabilite prin angajamentele pastorale.
(3) Întocmirea planului de fertilizare și stabilirea măsurilor agropedoameliorative se fac de către oficiile de studii pedologice și agrochimice județene."
13. După articolul 13 se introduce anexa al cărei cuprins este prevăzut în anexa la prezenta hotărâre.
Art. II
Dispozițiilor art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1. 064/2013, astfel cum au fost modificate prin prezenta hotărâre, le sunt aplicabile prevederile art. II lit. a) din Legea nr. 86/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Art. III
(1) Proiectele de amenajamente pastorale prevăzute la art. 8 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta hotărâre, se aprobă, în condițiile legii, de consiliile locale în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) Procedurile de atribuire a suprafețelor de pajiști în curs de desfășurare și contractele prevăzute la art. 9 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările ulterioare, în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, rămân supuse legislației în vigoare la data inițierii, respectiv încheierii acestora.
(3) În cazul contractelor prevăzute la alin. (2), părțile contractante pot încheia, în condițiile legii, acte adiționale cu clauze referitoare la amenajamentele pastorale, având în vedere prevederile art. 9 alin. (72) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013.
PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemnează:
p. Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale,
Dumitru Daniel Botănoiu,
secretar de stat
p. Ministrul dezvoltării regionale și administrației publice,
Shhaideh Sevil,
secretar de stat
Ministrul mediului, apelor și pădurilor,
Grațiela Leocadia Gavrilescu
Ministrul afacerilor externe,
Bogdan Lucian Aurescu
la normele metodologice
GHID-CADRU
pentru amenajamentul pastoral
În vederea întocmirii complete și unitare la nivel național a proiectelor de amenajamente pastorale s-a elaborat prezentul ghid-cadru pentru întocmirea amenajamentului pastoral, valabil pentru toate pajiștile permanente, denumite în continuare pajiști, aflate pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale, denumite în continuare UAT, situate în diferite condiții fizico-geografice, orografice, hidrologice, de sol, climatice, de vegetație primară și secundară, cât și modul de utilizare.
Amenajamentul pastoral va trebui să conțină următoarele elemente:
1. Situația teritorial-administrativă
1.1. Amplasarea teritorială a localității
La acest punct se precizează localitatea de pe raza căreia se află pajiștea în următorul format: euroregiunea .........., județul .........., orașul/comuna ............și satul ......
1.2. Denumirea deținătorului legal
Se înscrie deținătorul legal al pajiștii care urmează a fi amenajată în următorul format: unitatea administrativ-teritorială/persoană fizică/juridică .............., cu sediul în localitatea (oraș/comună) ..............din județul........
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală. Istoricul proprietății
La acest punct sunt trecute și anexate copii ale documentelor care fac dovada dreptului de proprietate asupra pajiștii, pentru fiecare trup în parte, conform tabelului 1. 1.
Tabelul 1.1
Nr. | Teritoriu administrativ | Trupul de pajiște | Bazin hidrografic | Observații |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
NOTĂ:
Pct. 4 și 5 se completează doar dacă este cazul.
Se precizează categoria de folosință a terenului înregistrată în registrul agricol la data de 1 ianuarie 2007, se menționează proveniența categoriei de folosință și dacă a fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), conform tabelul 1. 2.
Tabelul 1.2
Nr. crt. | Suprafață totală pajiști UAT (ha) | Trupul de pajiște | Declarată APIA (ha) | Nedeclarată la APIA (ha) |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament
Se precizează modul de administrare și exploatare al pajiștilor până în prezent, după care se arată dacă pe teritoriile supuse amenajamentului au mai fost întocmite amenajamente pastorale, în ce măsură au fost puse în aplicare; studii și proiecte de execuție pentru ameliorarea și folosirea rațională a pajiștilor și altele. Aici vor fi menționate toate lucrările tehnico- culturale aplicate pajiștii, în ordine cronologică, începând de la primele date, sau cele mai vechi până în prezent, dacă este posibil, și suprafețele pe care au fost aplicate aceste măsuri, precum și rezultatele obținute.
În continuare se indică modul de folosire al pajiștii, în regim de pășune, fâneață sau mixt, iar în final se va face o apreciere asupra stării generale actuale a pajiștilor, respectiv dacă se găsesc în stare bună sau sunt degradate, cauzele degradării, factorii limitativi.
Producția medie de iarbă a pajiștilor, determinată pe baza datelor din ultimii 5 ani, se va prezenta în tabelul 1. 3.
Tabelul 1.3
Nr. | Specificare | Anul 1 | Anul 2 | Anul 3 | Anul 4 | Anul 5 | Media |
1. | Trupul de pajiște | X | |||||
2. | Suprafața (ha) | ||||||
3. | Producția medie (t/ha/an) | ||||||
4. | Producția totală (t) | ||||||
NOTĂ:
Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4.
2. Organizarea teritoriului
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu
La acest punct vor fi trecute într-un tabel trupurile de pajiște ce urmează a fi amenajate conform tabelului 2.1.
Tabelul 2.1
Trupul de pajiște | Parcele descriptive componente | Suprafața (ha) | |
Nr. | Denumire | ||
1 | 2 | 3 | 4 |
1. | |||
..... | |||
Total trup | |||
2. | |||
... | |||
Total general | - | ||
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii
La acest punct se prezintă o hartă cu identificarea în teritoriu a trupurilor de pajiște și se detaliază vecinii și hotarele. Se arată răspândirea în teritoriu, amplasarea și eventual alte caracteristici care pot avea influență asupra gospodăririi pajiștilor.
Vecinătățile și limitele fiecărui corp de pajiște se vor prezenta sub formă de tabel, pe trupuri de pajiște, care fac parte din UAT, conform tabelului 2. 2.
Tabelul 2.2
Localitate (sat) | Trup de pajiște | Parcela descriptivă | Vecinătăți la: | |||||
N | S | E | V | |||||
Nr. | Nr. | |||||||
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv
În acest paragraf se precizează criteriile de constituire și modul de materializare al parcelarului și subparcelarului descriptiv, semne, brazde, țăruși, borne, numărul total al parcelelor descriptive și subparcelelor, suprafața maximă, minimă și medie prevăzută în tabelul 2. 3, precum și modificările aduse acestuia de la constituire până în prezent, dacă este cazul. Se justifică eventualele neconcordanțe. Elementele constitutive și modelul de parcelar descriptiv sunt prezentate în detaliu în pct. 7.
Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii:
a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri, linii de înaltă tensiune;
b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 100 ha;
c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște.
Tabelul 2.3
Trup de pajiște | Limite de marcare | |
Nr. | Denumire | |
1 | 2 | 3 |
1. | ||
2. | ||
... | ||
TOTAL | ||
Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul amenajării se fac prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare.
Cu ocazia recunoașterii terenului se vor stabili locuri reprezentative de prelevare probe de iarbă cu suprafețe de 6- 10 m2, îngrădite, în minimum 3 repetiții, pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de pajiște din parcelă sau subparcelă, pentru condiții diferite.
2.4. Baza cartografică utilizată
2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște
Se precizează ce documente au fost folosite ca planuri de bază, respectiv plan cadastral, sau în lipsa acestuia, până la întocmirea cadastrului și intabulării, hărți, schițe, scara și anul executării. Planurile de bază trebuie să fie cele care au fost sau vor fi utilizate pentru întocmirea amenajamentelor. Aceste informații se transpun în tabelul 2. 4.
Tabelul 2.4
Nr. crt. | Indicativ plan | Suprafața pe trupuri de pajiști (ha) | Total | ||
1 | 2 | 3 | 4 | ...n | ...n+1 |
1 | |||||
2 | |||||
... | |||||
TOTAL | |||||
2.4.2. Ridicări în plan
În cazul în care proiectantul nu dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea teritoriilor ca poziție, mărime și formă este necesar a se efectua ridicări în plan. Aceste lucrări vor fi efectuate de specialiști și vor respecta normele și metodologiile cadastrale în vigoare. Se vor specifica ce lucrări au fost executate, motivându-se necesitatea, după caz.
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor
La acest punct se detaliază modul de determinare a suprafețelor și se precizează suprafața totală a pajiștii inclusă în UAT.
2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe
Se va prezenta tabelar structura pajiștilor pe categoriile de folosință.
Tabelul 2.5
Pășuni (ha) | Fânețe (ha) | Valorificare mixtă (pășune, fâneață) (ha) | Fără scopuri productive (ha) | Total suprafață (ha) | Din care la consiliul local |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
2.5.2. Organizarea administrativă
Se va arăta modul de organizare și administrare care a funcționat până în prezent și se vor face propuneri pentru o gospodărire rațională în viitor.
2.6. Enclave
Se vor reda conform tabelului 2. 6.
Tabelul 2.6
Nr. crt. | Trup de pajiște | Parcela | Suprafața (ha) | Deținătorul | Observații |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
1. | |||||
2. | |||||
... |
Glosar
Corpul de pajiște - cea mai mare unitate economică pastorală, cu suprafețe cuprinse între 100 și 25. 000 ha
Trupul de pajiște - o suprafață continuă înconjurată de terenuri aparținând altor categorii de folosință a terenurilor, indiferent de întinderea și apartenența ei
Parcela descriptivă - unitatea constitutivă de bază din cadrul unui trup de pajiște, delimitată în cadrul parcelarului în funcție de condițiile staționale și ale vegetației, cu caracter permanent, indiferent de modul de folosință a terenului în cadrul trupului respectiv
Subparcelele - subdiviziune a parcelei descriptive unde se aplică tehnologii diferențiate de îmbunătățire
Parcela de exploatare - suprafața din cadrul unei pășuni, delimitată prin limite naturale sau artificiale, garduri fixe, garduri electrice, cu producții de iarbă aproximativ egale, utilizate pentru pășunatul rațional în rotație
Enclave - suprafețe de teren cu alte categorie de folosință, respectiv teren arabil, pădure, luciu de apă, amplasate în interiorul pajiștii
3. Caracteristici geografice și climatice
3.1. Indicarea zonei geografice și caracteristicile reliefului
Se indică zona geografică în care sunt situate pajiștile. Se descriu pe scurt aspectul reliefului și configurația terenului.
3.2. Altitudine, expoziție, pantă
Se precizează altitudinea la care sunt situate pajiștile sau altitudinea minimă și maximă, în cazul pajiștilor de deal și de munte, datele medii și predominante, conform tabelului 3.1.
Tabelul 3. 1
Nr. crt. | Trup de pajiște | Parcela descriptivă | Altitudine (m) | Expoziție | Pantă (%) |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
1. | |||||
2. | |||||
... |
Se indică atât expoziția generală, cât și elementele de detaliu mai importante determinate de configurația terenului.
Se prezintă caracterul dominant al pantelor terenului și limitele între care variază.
3.3. Caracteristici pedologice și geologice
Se dau indicații asupra modului de lucru folosit în cartarea pedologică, arătându-se numărul de profile principale săpate și studiate, densitatea lor și analize efectuate.
Se redau sub formă tabelară solurile determinate la nivel de tip-subtip, conform tabelului 3.2.
Tabelul 3. 2
Nr. crt. | Parcela descriptivă | Tip de sol | Subtip (varietate) | Succesiune de orizonturi | Tip de stațiune | Suprafața (ha) | Procente (%) |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
1. | |||||||
2. | |||||||
... |
Se face descrierea solurilor, în baza fișelor pedologice de teren și a analizelor de laborator.
Analizele probelor de sol se vor realiza la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București (INCDPAPM - ICPA București) și rețeaua națională de oficii de studii pedologice și agrochimice (OSPA) județene, conform metodologiilor în vigoare la data efectuării analizelor.
Vor fi anexate obligatoriu și buletinele de analiză a solurilor.
Se arată pe scurt răspândirea formațiunilor geologice, indicându-se și alcătuirea petrografică.
Se prezintă tipurile de eroziune produse de apă, de vânt, care apar pe teritoriul pajiștii, urmările produse de acest fenomen și suprafețele afectate.
3.4. Rețeaua hidrografică
Se descrie rețeaua hidrografică, indicându-se cursurile de ape principale și afluenții mai importanți; gradul de ramificație a rețelei, regimul hidrologic și măsura în care influențează configurația terenului. Se arată avantajele și dezavantajele pe care le prezintă rețeaua hidrografică pentru pajiști și se precizează aspectele privind debitul și calitatea apei.
3.5. Date climatice
Pentru început se prezintă situarea pajiștii în regiunile climatice după sistemul Köppen sau sisteme de clasificare recunoscute la nivel de UE.
3.5.1. Regimul termic
Se indică temperatura medie anuală în grade Celsius, temperatura medie a lunii celei mai reci și a lunii celei mai calde, durata perioadei calde și a celei cu îngheț, exprimate în zile, media lunară pe perioada de vegetație a ierburilor, frecvența și importanța gerurilor târzii și timpurii.
3.5.2. Regimul pluviometric
Se prezintă precipitațiile medii anuale și multianuale, cantitatea de precipitații din perioada de vegetație, eșalonarea multianuală a precipitațiilor pe parcursul anului, perioadele secetoase și durata lor, anotimpul cel mai ploios și cel mai secetos, frecvența ploilor torențiale, umiditatea atmosferică și nebulozitatea.
3.5.3. Regimul eolian
Se dau indicații privind direcția, frecvența și intensitatea vânturilor dominante, direcția și frecvența vânturilor cu intensitate mare, efectul asupra vegetației.
4. Vegetația
4.1. Date fitoclimatice
Se prezintă zona sau etajul de vegetație și se descriu condițiile naturale ce caracterizează zona sau etajul la care este situată pajiștea, regim termic, precipitații, regimul eolian.
4.2. Descrierea tipurilor de stațiune
Se va avea în vedere descrierea stațiunilor de păduri din apropiere, efectuate pentru amenajările silvice care se aseamănă cu cele de pajiști.
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor
Tipurile de pajiști vor fi redate după indicațiile specialiștilor pratologi. Ele reprezintă un element important în caracterizarea pajiștilor și vor consta în indicarea uneia sau a două specii dominante din flora pajiștilor, conform tabelului 4. 1.
Se vor face aprecieri în ce măsură tipurile de pajiști actuale diferă de starea inițială și cauzele care au condus la această degradare a covorului ierbos, respectiv pășunat abuziv, abandon, supratârlire, lipsa lucrărilor de ameliorare.
Tabelul 4. 1
Nr. crt. | Parcela descriptivă | Tipul de pajiște | Suprafața | |
(ha) | (%) | |||
1 | 2 | 3 | 4 | |
1. | ||||
2. | ||||
... | ||||
TOTAL | ||||
4.4. Descrierea vegetației lemnoase
Vegetația lemnoasă, inclusiv cea de uz furajer, ce se află pe teritoriul actual al pajiștii se va caracteriza conform normelor silvice, indicându-se numele și numărul speciilor, consistența vârstelor, volumul și răspândirea acestora pe pajiște.
5. Cadrul de amenajare
5.1. Procedee de culegere a datelor din teren
Se va preciza modul de culegere a datelor din teren, inclusiv metodele utilizate pentru descrierea și clasificarea vegetației.
Pentru culegerea datelor din teren se folosesc metodologiile specifice în vigoare la data prelevării probelor pentru fiecare ramură în parte, pedologie, pratologie, dendrologie.
5.2. Obiective social-economice și ecologice
Se prezintă obiectivele social-economice, ecologice, estetice și de protecție a mediului urmărite în prezentul amenajament.
5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor
Se vor preciza categoriile de folosință a pajiștilor, pășune, fâneață, mixt, de pe teritoriul ce urmează a fi amenajat conform legislației în vigoare. Se prezintă și grupa pajiștilor după factorii limitativi, respectiv pante accentuate, roci la suprafață, textură grosieră, exces de umiditate, sărăturare, aridizare, conform legislației în vigoare.
5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral
Fundamentarea amenajamentului pastoral constă în soluțiile
tehnologice și tehnice care asigură realizarea obiectivelor privind gospodărirea rațională a suprafețelor de pajiști din cadrul proiectului.
Amenajamentul pastoral trebuie să respecte codul de bune practici agricole și să fie în concordanță cu condițiile pedoclimatice ale arealului unde se află amplasată pajiștea.
5.4.1. Durata sezonului de pășunat
Se precizează data începerii și încheierii pășunatului, stabilindu-se numărul zilelor de durată a pășunatului, pe fiecare trup de pajiște în parte. Pentru determinarea duratei de sezon se va ține seama de altitudine, factori limitativi, condiții climatice extreme, tradiție locală.
Momentul începerii pășunatului rațional se face când:
a) înălțimea covorului ierbos este de 8-15 cm pe pajiștile naturale și 12-20 cm pe pajiștile semănate;
b) înălțimea apexului, respectiv conul de creștere al spicului la graminee este de 6-10 cm;
c) producția de masă verde, denumită în continuare MV, ajunge la 3-5 t/ha pe pajiștile naturale și 5-7,5 t/ha pe pajiștile semănate sau echivalent în substantă uscată 0,6-1 t/ha și 1- 1,5 t/ha SU;
d) înflorirea păpădiei (Taraxacum officinalis) în primăvară;
e) după 23 aprilie.
Durata sezonului de pășunat este determinată în primul rând de durata perioadei de vegetație care este legată mai mult de perioadele de secetă la câmpie și deal și de temperaturi scăzute pentru zona de munte astfel:
a) câmpie: 190-210 zile la irigat (aprilie - octombrie) sau 100-150 zile la neirigat;
b) dealuri: 140-180 de zile (mai-septembrie);
c) munte: 90-150 de zile (iunie-septembrie);
d) subalpin: 60-100 de zile (iunie-august).
încetarea pășunatului se face cu 3-^ săptămâni (20-30 de zile) înainte de apariția înghețurilor permanente la sol.
5.4.2. Numărul ciclurilor de pășunat
Ciclul este intervalul de timp în care iarba de pe aceeași parcelă de exploatare, odată pășunată, se regenerează și devine din nou bună pentru pășunat.
Numărul ciclurilor de pășunat este în funcție de condițiile climatice și staționale de sol, de compoziția floristică și de capacitatea de regenerare a pajiștilor.
În zona montană, de la 600-800 m altitudine, durata optimă a sezonului de pășunat, care este de 160 de zile, scade cu cca 7,5 zile cu fiecare 100 m altitudine, ajungând la 2.200- 2.400 m, la numai 40 de zile. Pe pășunile de munte se realizează cel mult 2-3 cicluri de pășunat, pe cele de deal 3-5 cicluri și la câmpie 2-3 cicluri în condiții de neirigare și de 5-7 cicluri sau rotații de pășunat în condiții de irigare.
5.4.3. Fânețele
Suprafețele ce nu se pășunează și se utilizează pentru producerea de fân se vor cosi în momentul optim pentru a asigura cantitatea maximă de nutrienți, cu excepția celor care sunt sub angajamente.
5.4.4. Capacitatea de pășunat
Stabilirea capacității de pășunat se va face prin împărțirea producției totale de masă verde cu rația necesară unei unități vită mare (UVM).
Se recomandă 65 kg masă verde/zi/cap pentru 1 UVM, din care consumate efectiv 50 kg/cap/zi. Conversia în UVM a speciilor de animale domestice este redată în tabelul 5.1 întocmit conform legislației în vigoare.
Tabelul 5.1
Categoria de animale | Coeficientul de conversie | Capete/ UVM |
Tauri, vaci și alte bovine de mai mult de 2 ani, ecvidee de mai mult de 6 luni | 1,0 | 1,0 |
Bovine între 6 luni și 2 ani | 0,6 | 1,6 |
Bovine de mai puțin de 6 luni | 0,4 | 2,5 |
Ovine | 0,15 | 6,6 |
Caprine | 0,15 | 6,6 |
Producția totală de iarbă (Pt) se determină prin cosire și cântărire pe 6-10 m2 din suprafețele de probă aflate în parcela de exploatare ce urmează să fie pășunată.
Pentru delimitarea suprafețelor de probă se folosesc îngrădituri sau cuști metalice, prevăzute la anexa nr. 7, care să nu permită consumul de către animale a vegetației din interior, amplasate pe suprafețe omogene din punctul de vedere al compoziției floristice și al producției. Aceste suprafețe se cosesc la începutul fiecărui ciclu de pășunat, respectând restricția ca pe plante să nu se regăsească apă de adiție.
Capacitatea de pășunat (Cp) se va determina în fiecare sezon de pășunat utilizând formula:
în care:
Nz = necesarul zilnic de iarbă pe cap de animal, în kg/zi;
DZP = numărul zilelor sezonului de pășunat;
Cf = coeficient de folosire a pajiștii, în procente.
Coeficientul de folosire exprimat în procente se stabilește prin cosirea și cântărirea resturilor neconsumate (Rn) pe 5-10 m2, după scoaterea animalelor din tarla și raportarea ei la producția totală după formula:
Pentru aprofundarea acestui aspect este necesară consultarea specialiștilor din domeniul culturii pajiștilor.
6. Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor
6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști
Se va face o scurtă prezentare asupra lucrărilor propuse și se vor analiza variantele tehnologice și volumul de lucrări. Lucrările propuse vor fi în conformitate cu metodologia și respectarea bunelor condiții agricole și de mediu, denumite în continuare GAEC, și a celor care sunt sub angajament.
Se vor justifica suprafețele considerate de protecție și cele care își schimbă destinația, menționând legislația sub incidența căreia intră.
Se va compara producția actuală cu cea posibilă de realizat prin aplicarea lucrărilor de îmbunătățire. Se vor face tabele cumulative cu lucrările de îmbunătățire pentru sporirea producției și conservarea biodiversității, conform tabelelor 6.1 .a și 6.1.b.
Principalele măsuri de creștere cantitativă și calitativă a producției pajiștilor se bazează pe înlăturarea sau diminuarea efectului factorilor limitativi ai productivității acestora.
Pentru determinarea măsurilor și tehnologiilor de îmbunătățire adecvate trebuie să se stabilească în prealabil, cu exactitate, cauzele degradării pajiștii respective, deoarece aplicarea oricărei măsuri de îmbunătățire a covorului vegetal fără a se îndepărta cauzele degradării lui conduce la unele rezultate bune, valabile doar pe termen scurt.
Principalele acțiuni tehnico-organizatorice menite să ducă la creșterea cantitativă și calitativă a producției de furaje de pe pajiști sunt:
a) măsuri ameliorative generale, care se aplică pe toate pajiștile afectate de factori limitativi ai producției;
b) măsuri de îmbunătățire fără înlocuirea totală a vechiului covor vegetal, denumite măsuri de suprafață;
c) măsuri de refacere radicală a covorului ierbos prin înlocuirea totală a vechiului covor vegetal cu amestecuri valoroase de graminee și leguminoase perene de pajiști;
d) valorificarea superioară a producției pajiștilor prin pășunat;
e) valorificarea superioară prin recoltarea și conservarea furajelor de pe pajiști.
1. Măsurile ameliorative generale care se aplică pe toate pajiștile afectate de diferiți factori limitativi ai producției sunt:
a) eliminarea excesului de umiditate;
b) combaterea eroziunii de adâncime și alunecărilor solului;
c) corectarea reacției solului, respectiv aciditatea/alcalinitatea, prin lucrări de amendare.
2. Măsurile de suprafață de îmbunătățire a pajiștilor cuprind:
a) lucrările de întreținere a pajiștilor ce constau în curățarea de mușuroaie de orice proveniență, de vegetația ierboasă și lemnoasă nevaloroasă și de pietre, nivelarea nanoreliefului, împrăștierea dejecțiilor rămase în urma pășunatului sau după fertilizarea organică, aerarea covorului vegetal;
b) îmbunătățirea regimului de nutriție a plantelor printr-o fertilizare corespunzătoare;
c) supraînsămânțarea pajiștilor.
3. Măsurile de refacere radicală a covorului ierbos constau din:
a) curățarea de mușuroaie, de vegetația ierboasă și lemnoasă nevaloroasă și de pietre;
b) distrugerea vechiului covor vegetal degradat;
c) îmbunătățirea regimului de nutriție a plantelor printr-o fertilizare corespunzătoare;
d) pregătirea patului germinativ;
e) reînsămânțarea cu amestecuri de plante furajere productive și cu valoare furajeră ridicată;
f) întreținerea pajiștii nou-înființate.
Dacă există diferențe între măsurile de îmbunătățire aplicate, determinate de variații ale condițiilor staționale actuale, se va prezenta tehnologia pentru fiecare parcelă în parte.
Tabelul 6.1 .a.
Trupul de pășune/ Parcela descriptivă | Volumul lucrărilor de îmbunătățire (ha): | Suprafețe de protecție | |||||||||
Nr. crt. | Denumirea | Suprafața (ha) | Înlăturarea vegetației arbustive | Tăierea Arboretelor, scoaterea cioatelor | Combaterea plantelor dăunătoare și toxice | Culegerea pietrelor și resturilor lemnoase | Nivelarea mușuroaielor | Combaterea eroziunii solului | Drenări și desecări | Total | |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
1. | |||||||||||
2. | |||||||||||
3. | |||||||||||
___ | |||||||||||
Măsurile de îmbunătățire ce vor fi aplicate vor fi trecute într-o formă tabelară, în care se precizează măsurile de îmbunătățire utilizate, data la care au fost aplicate și dozele utilizate de pesticide și fertilizanți, conform tabelului 6.2. Se va preciza și timpul de revenire, adică după ce interval de timp se va interveni din nou cu aceste măsuri.
Tabelul 6.1.b.
Trupul de pășune/Parcela descriptivă | Volumul de lucrări de îmbunătățire (ha): | |||||
Nr. crt. | Denumirea | Suprafața (ha) | Fertilizare chimică | Fertilizare organică | Supraînsămânțare | Reînsămânțare |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
1. | ||||||
2. | ||||||
3. | ||||||
____ | ||||||
Tabelul 6.2
Date orientative privind fertilizarea pajiștilor permanente cu îngrășăminte chimice (kg s.a./ha/an)
Tipul de pajiște | N | P2O5 | K2O |
1. Festuca valesiaca | 100-200 | 50-60 (20-25) | |
2. Festuca rupicola | 100-200 | 50-60 (20-25) | 50 60 (40-50) |
3. Agrostis capillaris | |||
a) productive | 150-200 | 75-100 (35-45) | 75-100 (60-80) |
b) slabe | 100-150 | 50-75 (20-35) | 50-75 (40-60) |
4. Festuca rubra | 150 | 75 (50) | 75 (60) |
5. Nardus stricta | 200 | 100 (45) | 100 (80) |
6. Festuca airoides | 100 | 50 (20) | 50 (40) |
6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau supraînsămânțarea pajiștilor
Se vor prezenta atât speciile care compun amestecul ce urmează a fi însămânțat/supraînsămânțat, cât și cantitatea cu care participă acestea în amestec, conform anexei nr. 1. Lucrările de reînsămânțare sau supraînsămânțare vor fi efectuate doar acolo unde este necesar, iar amestecul va conține specii de graminee și leguminoase perene de pajiști pretabile condițiilor staționale și modului de folosire, având în vedere și restricțiile din cadrul angajamentelor.
6.3. Capacitatea de pășunat
Se va arăta capacitatea de pășunat actuală și predictibilă după aplicarea lucrărilor de îmbunătățire.
Capacitatea de pășunat actuală va fi prezentată sub formă tabelară conform tabelului 6.3, grupându-se suprafețele cu capacitate de producție asemănătoare și cu răspuns preconizat asemănător. Se vor prezenta rezultatele preconizate pe următorii ani în ceea ce privește compoziția floristică, producția de masă verde, coeficientul de folosire și încărcătura optimă a pajiștii, exprimată în UVM/ha, ca urmare a îmbunătățirii pajiștilor.
Tabelul 6.3
Trupul de pajiște | Suprafața parcelei de exploatare (ha) | Producția de masă verde (t/ha) | Coeficient de folosire (%) | Producția de masă verde utilă (t/ha) | Producția totală de masă verde (t) | ZAF* | Încărcare cu UVM | |
/1 ha | Total | |||||||
1 | 2 | 3 | 4 | 5 (соl.3х col.4) | 6 (col.2x col.3) | 7 (col.5/0,05) | 8 (col.7/DSP) | 9 (col.2xcol.8) |
6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale
Se vor da indicații de ordin general asupra modului de organizare în vederea folosirii raționale a pășunilor, prin împărțirea, stabilirea numărului și determinarea suprafeței parcelelor, delimitarea lor pe teren, specia și categoria de vârstă a animalelor.
Se vor preciza suprafețele de pajiște care nu vor fi pășunate și se vor prezenta cauzele pentru care aceste zone sunt scoase din circuitul pastoral, zone de protecție, teren degradat, suprafețe în curs de îmbunătățire și perioada de readucere în circuitul pastoral dacă este cazul.
Numărul și suprafața parcelelor de exploatare se stabilesc în funcție de producția lor, calitatea ierbii și posibilitatea regenerării ei. Ca suprafață, parcelele de exploatare pot diferi între ele, cu condiția ca producția de iarbă să fie aceeași și să suporte aceeași încărcătură de animale. În momentul în care capacitatea și calitatea furajelor de pe parcelă sunt ridicate, se pot face subparcele de folosire, în vederea eșalonării producției și valorificării raționale a furajului, cositul furajelor excedentare, pentru a asigura necesarul în cazul condițiilor nefavorabile.
Ordinea de pășunat a parcelelor de exploatare este determinată de expoziție, altitudine și amplasare față de căile de acces. În general, parcelele cu o expoziție însorită și cu altitudinea cea mai mică se vor pășuna primele, după care se valorifică cele cu expoziție umbrită sau situate la altitudini mai mari, rezultând calendarul de pășunat pe cicluri de exploatare.
Ciclul de exploatare reprezintă perioada după care se revine pe aceeași parcelă în același sezon de pășunat.
De asemenea se recomandă ca suprafețele aflate în imediata apropiere a localității să fie pășunate de vacile de lapte, iar tineretul bovin și celelalte categorii să utilizeze pajiștile mai îndepărtate.
Pentru delimitarea parcelelor de exploatare se vor folosi, pe cât posibil, limitele naturale, culmi, pâraie, drumuri, poteci, iar, unde acestea nu sunt prezente, se vor crea limite artificiale, preferabil garduri fixe din lemn, piatră, garduri vii sau electrice.
6.5. Căi de acces
Se vor prezenta drumurile permanente de acces la trupurile de pajiște, drumurile de pământ și potecile de acces și în caz de nevoie se va propune construirea de drumuri, justificând necesitatea lor. Construirea căilor de acces se va face respectând legislația în vigoare.
Se vor preciza felul căilor de acces existente, drumuri de acces pe pășune, drumuri forestiere și lungimea acestora. Se va arăta starea acestor drumuri, cum sunt întreținute și de cine sunt administrate, necesitatea reparațiilor.
Toate căile de acces vor fi figurate pe hărțile de ansamblu, prin semne convenționale specifice.
6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă
Se vor prezenta construcțiile pastorale, cum ar fi adăposturi, stâne, cășării, cabane și alte utilități, adăpători, garduri, porți de târlire, precum și amplasarea acestora. De asemenea se arată și celelalte construcții aflate pe pășuni sau în apropierea lor și cine le administrează.
Se va face o descriere sumară a construcțiilor existente și se va preciza starea lor.
Se vor da relații cu privire la sursele de apă existente, specificându-se în mod expres capacitatea și permanența acestora. Dacă nu există adăpători se specifică unde se face adăpatul vitelor sau accesul vitelor la sursele de apă învecinate și se menționează distanța până la aceste surse.
Se vor propune lucrări pentru realizarea de noi surse de apă potabilă, forări de puțuri, aducțiuni de apă și alte lucrări de gospodărire a apei, justificându-se necesitatea lor, de exemplu: distanțele față de sursele de adăpare a animalelor să fie cât mai reduse.
Dacă este necesar, se fac propuneri pentru a se acorda acces la sursele de apă învecinate, inclusiv la cele din păduri.
7. Descriere parcelară
Se va face o prezentare tabelară a fiecărei parcele descriptive care compune pajiștea amenajată.
UAT | Trupul de pajiște | Parcela descriptivă | Suprafața (ha) | Categoria de folosință | Unitatea de relief | Configurația |
Altitudine: Expoziție: Înclinație: Sol: | ||||||
Datele staționale suplimentare (dacă este cazul) | ||||||
Tipul de pajiște - se notează tipul de pajiște identificat pe parcelă (anexa nr. 2) | ||||||
Graminee - se prezintă speciile de graminee din covorul vegetal (anexa nr. 3) și gradul acestora de participare (%) | ||||||
Leguminoase - se prezintă speciile de leguminoase din covorul vegetal (anexa nr. 3) și gradul de participare (%) | ||||||
Diverse plante - se prezintă plantele din alte familii botanice care sunt în compoziția covorului ierbos (anexa nr. 4), precum și gradul de participare al acestora (%) | ||||||
Plante dăunătoare și toxice - se vor enumera plantele dăunătoare și toxice care sunt prezente pe pajiște (anexa nr. 5) și gradul de participare al acestora în covorul ierbos (%) | ||||||
Gradul de acoperire cu vegetație a parcelei - se va nota aprecierea în procente a gradului de acoperire | ||||||
Încărcarea cu animale - orientativ, în anul 1 se va nota conform anexei nr. 6, iar în următorii ani prin calcul specificat la paragraful 5.4.4 | ||||||
Vegetația lemnoasă: se va detalia conform normelor silvice, se precizează vârsta, consistența, răspândirea, volumul (m3), se va preciza dacă există rupturi și doborâturi. | ||||||
Lucrări executate: se vor prezenta lucrările de îmbunătățiri efectuate până în prezent. | ||||||
Lucrări propuse: se vor prezenta lucrările propuse pentru îmbunătățirea pajiștilor. | ||||||
Aceste descrieri se vor atașa la finalul documentației.
8. Descrierea vegetației forestiere
8.1. Date generale: suprafața totală, suprafața efectiv ocupată și distribuția vegetației forestiere pe suprafață
8.2. Descrierea stațiunii: forma de relief, configurația terenului, expoziție, înclinare, altitudine, tipul genetic de sol, tipul de floră, tipul de stațiune, datele caracteristice pentru stațiune, eroziune, grohotiș, stâncării și alte caracteristici ecopedologice care prezintă importanță pentru vegetația forestieră
8.3. Descrierea vegetației forestiere: arboretul - elementele de arboret, proveniența, vârsta, proporția elementelor, clasa de producție, creșterea, vârsta medie, consistența, volumul la hectar și volumul total
8.4. Organizarea pășunatului: zonele admise la pășunat, zonele în care este permisă traversarea spre locurile de pășunat, zonele în care pășunatul este interzis, perioadele în care este admis pășunatul
8.5. Hărți: harta pășunii împădurite, harta zonelor admise/interzise la pășunat și a celor în care este permisă traversarea
9. Diverse
9.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia
Se precizează data din care intră în vigoare prezentul amenajament. Durata amenajamentului pastoral este de 10 ani.
9.2. Colectivul de elaborare a prezentei lucrări
Se prezintă personalul care a participat la efectuarea amenajamentului, se va preciza de asemenea ce contribuție a avut respectiva persoană și unitatea de care aparține aceasta.
9.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului
Se vor enumera hărțile ce se sunt atașate amenajamentului. Hărțile vor fi anexate la sfârșitul lucrării, precum și descrierile parcelare.
9.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă Se vor prezenta lucrările efectuate în fiecare an pe fiecare
parcelă, conform tabelului 9.
9.5. Bibliografie
Se vor nota sursele bibliografice utilizate în realizarea prezentului amenajament.
Tabelul 9
Parcela | Suprafața | Combaterea buruienilor și vegetației lemnoase | Strângerea cioatelor, pietrelor și nivelarea mușuroaielor | Grăpatul pajiștilor | Amendarea pajiștilor | Supraînsămânțarea sau reînsămânțarea pajiștilor | Fertilizarea pajiștilor | ||||||
Perioada/ Anul | Suprafața | Perioada/ Anul | Suprafața | Perioada/ Anul | Suprafața | Perioada/ Anul | Suprafața | Perioada/ Anul | Suprafața | Perioada/ Anul | Suprafața | ||
10. Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezentul ghid-cadru.
la ghidul-cadru
Câteva date necesare pentru alcătuirea amestecurilor de graminee și leguminoase perene în condiții de neirigare
Specia | Regiunea de cultură | Particularități biologice | Modul de folosință principal | Norma de sămânță (kg/ha) | ||||||||
câmpie | dealuri | munte | alpin | lunci | Talia | Otăvire | Capacitatea de concurență | |||||
uscate | umede | Anul I | Ceilalți ani | |||||||||
Agropyron pectinifor. | + | + | • | • | • | • | Mijlocie | foarte slabă | III | II | fâneață | 16-18 |
Bromus inermis | + | + | • | • | • | • | înaltă | foarte slabă | III | II | fâneață | 30-35 |
Dactylis glomerata | + | + | + | + | • | + | Înaltă | foarte bună | III | I | mixt | 20-25 |
Festuca arundinaceea | • | • | + | + | • | + | Înaltă | foarte bună | III | I | fâneață | 25-30 |
Festuca pratensis | • | • | + | + | • | + | Mijlocie | bună | III | mixt | 25-30 | |
Festuca rubra | • | • | + | + | + | • | Joasă | slabă | III | III | pășune | 20-25 |
Lolium perenne | • | • | + | • | • | + | Joasă | foarte bună | I | II | pășune | 25-30 |
Phleum pratense | • | • | + | + | + | + | Înaltă | bună | III | mixt | 15-18 | |
Poa pratensis | • | • | + | + | + | + | Joasă | slabă | III | II | pășune | 12-15 |
Lotus corniculatus | + | + | + | + | • | + | Joasă | foarte bună | III | III | mixt | 12-16 |
Medicago sativa | + | + | + | • | • | + | Înaltă | foarte bună | I | I | fâneață | 18-20 |
Onobrychis viciifolia | + | + | + | • | • | • | Înaltă | slabă | III | III | fâneață | 80-100 |
Trifolium pratense | + | Înaltă | foarte bună | II | fâneață | 16-20 | ||||||
Trifolium repens | • | • | + | + | + | + | Joasă | foarte bună | III | III | pășune | 10-12 |
+ Se recomandă a fi semănate.
• Nu se recomandă.
I - capacitate mare de concurență
II - capacitate mijlocie de concurență
III - capacitate mică de concurență
Amestecuri de ierburi (kg/ha) recomandate pentru reînsămânțare pe zone de cultură și mod de folosire
(P = pășunat; F = fâneață ; M = mixt)
Zona | Silvostepă | Etajul pădurilor de foioase (gorun, fag) | ||||||||
Număr amestec | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Modul de exploatare | P | F | PM | PM | p | F | MF | PM | M | M |
Dactylis glomerata (golomăț) | 12 | 6 | 8 | 10 | - | 10 | 12 | - | 9 | 10 |
Festuca pratensis (păiuș de livezi) | 8 | - | 10 | 8 | - | - | 5 | 15 | - | 13 |
Phleum pratense (timoftică) | 5 | - | - | 5 | - | 8 | 5 | 6 | 7 | 7 |
Lolium perenne (raigras englezesc) | - | - | - | 2 | - | - | - | 4 | 9 | - |
Festuca arundinaceea (păiuș înalt) | - | - | - | - | 25 | - | - | - | - | - |
Festuca rubra (păiuș roșu) | ||||||||||
Poa pratensis (firuță) | 2 | - | 2 | - | - | - | 2 | - | - | |
Bromus inermis (obsigă nearistată) | - | - | 10 | - | - | - | - | - | - | - |
Trifolium repens (trifoi alb) | - | - | - | 3 | 3 | - | - | 3 | 3 | 3 |
Trifolium pratense (trifoi roșu) | - | - | - | - | - | 12 | - | - | 5 | - |
Lotus corniculatus (ghizdei) | 5 | - | 4 | - | - | - | 3 | - | - | 5 |
Medicago sativa (lucerna albastră) | - | 15 | - | - | - | - | 5 | - | - | - |
Onobrychis viciifolia (sparcetă) | - | - | 30 | - | - | - | - | - | - | - |
Total sămânță (cu valoarea culturală 100%) | 32 | 21 | 62 | 30 | 28 | 30 | 30 | 30 | 33 | 38 |
Amestecuri de ierburi (kg/ha) recomandate pentru reînsămânțare pe zone de cultură și mod de folosire
(P = pășunat; F = fâneață ; M = mixt)
Zona | Etajul molidului | Condiții staționale speciale | |||||||||
Irigat | Eroziune | Exc. apă | Săraturi | ||||||||
Număr amestec | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
Modul de exploatare | PM | M | P | P | PM | MF | PM | F | M | M | P |
Dactylis glomerata (golomăț) | - | 4 | - | - | 10 | 8 | 5 | - | 5 | 5 | - |
Festuca pratensis (păiuș de livezi) | 12 | 8 | - | 5 | - | 7 | - | - | 8 | - | - |
Phleum pratense (timoftică) | 8 | 10 | 8 | 3 | - | 5 | - | - | 7 | - | - |
Lolium perenne (raigras englezesc) | - | - | - | 15 | 5 | 3 | - | - | 5 | 15 | 10 |
Festuca arundinaceea (păiuș înalt) | - | - | - | - | 12 | - | - | - | - | - | 15 |
Festuca rubra (păiuș roșu) | 6 | - | 7 | ||||||||
Poa pratensis (firuță) | - | 3 | 2 | 2 | |||||||
Bromus inermis (obsigă nearistată) | - | - | - | - | - | - | 12 | 25 | - | - | - |
Trifolium repens (trifoi alb) | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | - | - | - | - | 3 | 3 |
Trifolium pratense (trifoi roșu) | - | 3 | |||||||||
Lotus corniculatus (ghizdei) | 2 | - | - | - | - | - | 5 | - | - | 5 | 5 |
Medicago sativa (lucerna albastră) | - | - | - | - | - | 8 | 5 | - | - | - | - |
Onobrychis viciifolia (sparcetă) | - | - | - | - | - | - | 25 | 40 | - | - | - |
Total sămânță (cu valoarea culturală 100%) | 31 | 28 | 21 | 28 | 32 | 31 | 52 | 65 | 25 | 28 | 33 |
la ghidul-cadru
PRINCIPALELE TIPURI DE PAJIȘTI ȘI RĂSPÂNDIREA LOR
1. Etajul subalpin și alpin
1.1. Pajiștile de Festuca airoides (F. supina, F. ovina sudetica) (părușcă)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de părușcă ocupă cele mai mari suprafețe în etajul subalpin al jnepenișurilor, de la 1.600 m până la 2.200 m altitudine. Acestea sunt pajiști de origine secundară și au rezultat în special după defrișarea jneapănului.
Festuca airoides este o specie care preferă stațiuni cu caracter mezoxerofit față de Nardus stricta, cu care se învecinează și se întrepătrunde, și care preferă stațiuni mai umede.
Vegetația are în componență numeroase specii nevaloroase.
Valoarea pastorală este foarte scăzută, cu producție de 2-4 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 0,2-0,5 UVM/ha.
1.2. Pajiștile de Carex curvula (coarnă) și Juncus trifidus (pipiriguț)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de coarnă și pipiriguț sunt de origine primară, fiind răspândite în etajul alpin, la altitudini mai mari de 2.000-2.200 m, care se întâlnesc numai în Munții Făgăraș, Iezer-Păpușa, Bucegi, Parâng, Retezat și Rodnei.
Solurile sunt humicosilicatice și podzoluri.
Carex curvula este un rogoz alpin, foarte bine consumat de animale.
Valoarea pastorală este foarte scăzută datorită, în principal, producțiilor foarte mici, de numai 1,5-3 t/ha MV și a gradului scăzut de consumabilitate a pipiriguțului, care permit o încărcare de 0,1-0,4 UVM/ha.
2. Pajiști zonale premontane și montane
2.1. Pajiștile de Agrostis capillaris (A. tenuis) (iarba-câmpului)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de Agrostis capillaris (Agrostis tenuis) ocupă cele mai mari suprafețe în zona de deal și cea montană inferioară, începând de la altitudinea de 200 -300 m până la peste 1.200 m, din subzona stejarilor și gorunului până în subetajul fagului și al amestecurilor de fag cu rășinoase.
În teritoriu se disting pajiști de Agrostis capillaris de productivitate bună pe terenuri plane sau ușor înclinate cu soluri mai bogate și pajiști cu productivitate mijlocie pe terenuri cu înclinație mare și expoziții însorite pe soluri mai sărace acide.
Solurile de sub pajiștile de iarba-câmpului sunt brune argiloiluviale, brune luvice, luvisoluri albice, brune eumezobazice cu reacție slab acidă până la neutre pentru pajiștile mai bune și puternic acide pentru cele de productivitate mijlocie.
Agrostis capillaris este o graminee valoroasă din punct de vedere furajer, cu grad ridicat de consumabilitate.
Vegetația are în componență numeroase specii cu valoare furajeră ridicată, dar și specii nevaloroase, dăunătoare și toxice. Adesea, aceste pajiști sunt invadate și de vegetație lemnoasă dăunătoare, ca: păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina), în zone mai uscate și alunul (Corylus avellana), carpenul (Carpinus betulus), mesteacănul (Betula pendula) în zone mai umede.
Valoarea pastorală a pajiștilor de Agrostis capillaris este bună, ajungând la o producție de 10-15 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 1,0-1,2 UVM/ha.
A doua categorie de pajiști de acest tip, cu productivitate mijlocie, are o valoare pastorală mijlocie cu 5,0-7,5 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 0,5-0,8 UVM/ha.
2.2. Pajiștile de Festuca rubra (păiuș roșu)
Răspândire și ecologie. Arealul fitogeografic al pajiștilor de Festuca rubra, corespunde etajului pădurilor de molid (Picea abies), cunoscut și sub denumirea de etajul boreal, care atinge altitudinea de 1.800 m în Carpații Meridionali și Carpații Occidentali și 1.600 m în nordul Carpaților Orientali. La limita inferioară, pajiștile de Festuca rubra se întrepătrund cu cele de Agrostis capillaris, coborând în unele situații până în etajul nemoral la 700 - 800 m altitudine.
Solurile sunt oligobazice sau oligomezobazice, oligomezotrofice, de la moderat până la foarte puternic acide: brune, brune acide, brune feriiluviale, rendzine, litosoluri.
Vegetația pajiștilor de Festuca rubra, din cauza pășunatului abuziv și a scăderii fertilității solului, este invadată pe suprafețe apreciabile de specia nevaloroasă Nardus stricta (părul-porcului, țepoșică). Pe soluri sărace, compacte se instalează Deschampsia caespitosa (târsa), care este o graminee cu valoare furajeră foarte scăzută. Pe suprafețele supratârlite apar buruieni de târlă ca: urzici (Urtica sp.), știrigoaie (Veratrum album), ștevii (Rumex sp.), brândușa de toamnă (Colchicum autumnale) și altele. Vegetația lemnoasă invadantă este reprezentată de arbuști ca: ienupăr (Juniperus sibirica), specii de Vaccinium și puieți de arbori, în special de molid. Festuca rubra are o valoare furajeră bună.
Valoarea pastorală a pajiștilor de păiuș roșu este foarte heterogenă, de la mediocră spre bună, cu o producție de 5-15 t/ha MV, respectiv 0,5-1,5 UVM/ha.
2.3. Pajiștile degradate de Nardus stricta (țepoșica)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de țepoșică au o largă răspândire în etajul molidișurilor și al jnepenișurilor (Pinus mugo) în toți munții înalți din Carpații românești. Nardus stricta, specia care domină, are o plasticitate ecologică foarte mare, fiind adaptată la condiții de umiditate și temperatură diferite, de la 300 m până la 2.200 m altitudine, pe soluri acide, neaerisite, oligobazice și oligotrofice.
Solurile sunt în principal brune feriiluviale, brune acide, podzoluri, luvisoluri albice, puternic acide.
Valoarea furajeră a țepoșicii este foarte scăzută, fiind considerată o specie nevaloroasă.
Vegetația pajiștilor de Nardus stricta este degradată și de o productivitate scăzută.
Valoarea pastorală este de asemenea foarte scăzută, cu producții de 3-5 t/ha MV, cu o consumabilitate de 35-50%, și o capacitate medie de 0,4 UVM/ha.
3. Pajiști zonale colinare și de câmpie
3.1. Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic)
Răspândire și ecologie. Aceste pajiști sunt reprezentative pentru zonele de stepă și silvostepă din țara noastră. Festuca valesiaca, specie ierboasă edificatoare, este o specie xerofilă, cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală, și anume în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona pădurilor de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice și subetajul pădurilor de gorun (Quercus petraea) din Podișul Bârladului. Cele mai mari suprafețe cu păiuș stepic sunt în Podișul Moldovei, sporadic în Piemontul Getic și în Câmpia Transilvaniei, pe coaste însorite.
Solurile pe care se extind aceste pajiști sunt cernoziomurile, regosolurile, pseudorendzinele și solurile cernoziomoide.
Vegetația are în componență numeroase specii ierboase nevaloroase, dăunătoare, cum ar fi scaieți, pelin și specii toxice, ca: alior, coroniște sau vegetație lemnoasă dăunătoare, precum: porumbar, păducel, măceș, verigariu.
Valoarea pastorală este mediocră, cu potențial de producție scăzut, de numai 3-5 t/ha MV și o încărcare medie de 0,3-0,5 unități vită mare la ha.
3.2. Pajiștile de Festuca rupicola (F. sulcata) (păiuș de silvostepă)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de Festuca rupicola se întâlnesc în arealul pădurilor de stejar pedunculat din Podișul Transilvaniei, în subzona pădurilor de cer și gârniță din Dealurile Vestice până la cca 600 m altitudine, pe versanți slab până la moderat înclinați 6°-14° pe toate expozițiile la altitudini mai joase și numai însorite la altitudini mai mari.
Solurile predominante sunt cernoziomuri cambice, soluri cenușii, brune argiloiluviale, rendzine, regosoluri, erodisoluri.
Vegetația este dominată de numeroase specii nevaloroase, dăunătoare și toxice, ca: alior, scaieți, pelin, care diminuează mult calitatea acestor pajiști.
Valoarea pastorală și productivitatea sunt slabe-mijlocii, cu o producție de 3,5-6 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 0,4-0,6 UVM/ha.
3.3. Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de firuță se întâlnesc în zona nemorală din sudul țării, în aria pădurilor de cer și gârniță, la altitudini joase cuprinse între 100-300 m, pe terenuri plane și ușor înclinate.
Poa pratensis este o graminee mezofită, cu o valoare furajeră bună și grad ridicat de consumabilitate.
Solurile sunt cernoziomice argiloiluviale, brune roșcate, brune roșcate luvice și vertisoluri.
Vegetația este foarte bine încheiată, dar în ea se întâlnesc totuși specii fără valoare furajeră, cum sunt: bărboasă, obsigi, osul-iepurelui, dăunătoare și toxice, ca: alior, scaieți, piciorul-cocoșului.
Valoarea pastorală este bună, cu producție de 7,5-12,5 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 1-1,5 UVM/ha.
3.4. Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de bărboasă sunt cele mai răspândite tipuri de pajiști derivate din cele de Festuca valesiaca și Festuca rupicola, ca efect al pășunatului abuziv, nerațional și al eroziunii solului, din Podișul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei, Podișul Dobrogei, precum și al unor enclave din Dealurile Olteniei și Banatului. Botriochloa ischaemum este o specie oligotrofă, xerofită cu largă amplitudine ecologică din zona de stepă până în subetajul gorunului și chiar al fagului, în special pe coastele însorite, moderat până la foarte puternic înclinate, cu grade diferite de eroziune a solului.
Solurile dominante sunt regosolurile, solurile brune argiloiluviale, brune luvice și luvisoluri albice.
Vegetația acestui tip de pajiște derivată este frecvent invadată de buruieni, specii dăunătoare și toxice, precum: alior, lumânărică, scaieți, pelin, pojarniță.
Valoarea pastorală și productivitatea sunt foarte slabe, cu producții de 1,5-5 t/ha MV, în funcție de intensitatea degradării, cu o capacitate de pășunat în jur de 0,3-0,4 UVM/ha.
4. Pajiști azonale
4.1. Pajiștile din lunci și depresiuni
Aceste pajiști sunt influențate în mare măsură de condițiile de sol și umiditate specifice luncilor râurilor și depresiunilor intramontane. Pădurile de luncă (zăvoaiele) sunt răspândite în albiile majore ale râurilor, având ca specii dominante arinul negru (Alnus glutinosa), plopul alb (Populus alba), sălcii (Salix sp.), ulmi (Ulmus sp.), la altitudine arinul alb (Alnus incana).
Vegetația ierboasă poate fi dominată de următoarele specii care edifică tipuri de pajiști distincte: Agrostis stolonifera (iarba-câmpului), Alopecurus pratensis (coada-vulpii), Poa pratensis (firuța), Lolium perenne (iarba de gazon, raigrasul peren), Arrhenatherum elatius (ovăsciorul) și Festuca pratensis (păiușul de livezi), precum și alte specii foarte valoroase furajere care au fost introduse deja în cultură.
Modul de folosință al acestor pajiști este în regim de fâneață și uneori mixt, fâneață-pășune. Aceste tipuri de pajiști naturale au producțiile cele mai ridicate, datorită regimului de umiditate favorabil și solurilor bogate aluvionare din luncile râurilor.
Valoarea pastorală este bună spre foarte bună, cu producții de 7,5-15 t/ha MV, în funcție de tipul și modul de întreținere.
4.2. Pajiștile de pe soluri saline și alcaline
Majoritatea acestor tipuri de pajiști sunt răspândite în Câmpia Română de Est, în Câmpia Olteniei, Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei, Lunca Prutului și Bârladului, Lunca și Delta Dunării, pe solurile saline și alcalice.
Pajiștile de Puccinellia limosa sunt cel mai bine reprezentate, au o producție scăzută, de 4-7 t/ha MV și o valoare pastorală slabă-mijlocie, care suportă o capacitate de pășunat de 0,3-0,6 UVM/ha. Pajiștile de Salicornia europaea - Suaeda maritima sunt răspândite mai ales pe solonceacuri, pe care cresc aproape în exclusivitate specii fără valoare furajeră, tolerante la concentrația mare de săruri din aceste soluri.
Producția medie este de 5-6 t/ha MV, de foarte slabă calitate, cu o valoare pastorală foarte slabă și cu o capacitate de pășunat de 0,1-0,2 UVM/ha.
4.3. Pajiștile de nisipuri
Pajiștile răspândite pe nisipuri se întâlnesc în Câmpia Română, Câmpia Careiului în nord-vestul țării și în Delta Dunării.
Vegetația pajiștilor de nisipuri este rară, cu specii puține la număr și cu valoare furajeră slabă sau nevaloroase, fiind dominate de Festuca vaginata (păiuș de nisipuri) și Elymus sabulosus.
Valoarea pastorală a acestor pajiști este neînsemnată.
la ghidul-cadru
Principalele plante din vegetația pășunilor și fânețelor
Nr. crt. | Denumirea științifică (populară) | Formații de pajiști și condițiile ecologice unde trăiește | Însușiri morfologice și biologice | Productivitatea | Valoarea furajeră |
GRAMINEE | |||||
1. | Alopecurus pratensis (coada-vulpii) | Fânețe de lunci cu soluri revene și bogate | Înălțime 70-80 cm. Rezistentă la ger și inundații, sensibilă la secetă | Mare | Bună |
2. | Arrhenatheum elatius (ovăscior) | Fânețe cu soluri profunde și bogate | Tufă rară de 1-1,3 m, tipică de fâneață | Foarte mare | Foarte bună |
3. | Agrostis capillaris (iarba-câmpului) | Pajiști de deal și munte pe soluri sărace | Tufe rare, de 40-60 cm, înflorește târziu și otăvește bine. | Mijlocie | Bună |
4. | Agrostis stolonifera (moleață) | Pajiști de lunci cu exces de umiditate și soluri bogate | Plantă cu stoloni, de 70-80 cm, foarte rezistentă la inundații, sensibilă la secetă | Mare | Bună |
5. | Agrostis rupestris (iarba-stâncilor) | Pășuni din etajul alpin pe soluri scheletice acide | Plantă scundă (10-15 cm) cu tufă rară, rezistentă la geruri | Foarte mică | Mijlocie |
6. | Agropyron repens (pir târâtor) | Fânețe de luncă pe soluri nisipoase | Plantă cu stoloni, înaltă, rezistentă la secetă | Mare | Mijlocie |
7. | Anthoxantum odoratum (vițelarul) | Pajiști de deal și munte, soluri sărace | Tufă rară, scundă (20-30 cm), înflorește timpuriu, are miros specific de cumarină. | Mică | Slabă |
8. | Botriochloa ischaemum (bărboasă) | Pajiști de deal pe soluri uscate, erodate și pante însorite. | Talie mijlocie (40-50 cm), foarte rezistentă la secetă | Mică | Slabă |
9. | Bromus inermis (obsigă nearistată) | Pajiști de silvostepă pe soluri mai bogate | Plantă stoloniferă, 80-100 cm înălțime, rezistentă la secetă și ger | Foarte mare | Foarte bună |
10. | Briza media (tremurătoare) | Pajiști de deal și munte, pe soluri mai sărace | Tufă rară cu talie mijlocie, rezistentă la ger, ornamentală | Slabă | Mijlocie |
11. | Calamagrostis arundinacea (trestia de pădure) | În păduri rărite sau defrișate pe soluri afânate revene | Plantă cu rizomi, înălțime 70- 130 cm, frunze aspre, otăvește greu. | Mare | Redusă |
12. | Cynosurus cristatus (pieptănariță) | Pajiști de deal și munte cu soluri revene și relativ bogate | Tufă rară cu talie mijlocie, pretențioasă la umezeală, otăvește bine. | Mijlocie | Bună |
13. | Dactylis glomerata (golomăț) | Pajiști de deal și lunci cu soluri revene, bogate, cultivat | Tufă rară cu înălțime de 80- 120 cm, înălțime foarte timpurie, otăvește bine după coasă și pășunat. | Mare | Foarte bună |
14. | Deschampsia caespitosa (târsă) | Pajiști de munte, soluri acide, bătătorite cu umezeală ridicată | Tufă deasă, 60-120 cm înălțime, nu rezistă la secetă, suportă bine pășunatul. | Mare | Redusă |
15. | Deschampsia flexuose (păiuș de munte) | Pajiști de munte cu soluri sărace, acide, revene | Tufă rară, 50-60 cm înălțime, rezistă bine la pășunat, otăvește greu. | Mică | Mică |
16. | Festuca airoides (F. supina) (părușcă) | Pășuni alpine, soluri foarte acide | Tufă mixtă, foarte mică 15- 20 cm, rezistentă la ger și pășunat | Mică | Slabă |
17. | Festuca arundinacea (păiuș înalt) | Pajiști de luncă pe soluri cu umezeală multă, cultivată | Tufă rară, 60-100 cm înălțime, frunze mai aspre, rezistentă la pășunat, sensibilă la secetă | Mare | Mijlocie |
18. | Festuca pratensis (păiuș de livezi) | Fânețe de luncă, cu soluri profunde, bogate, cultivată | Tufă rară, 50-70 cm înălțime, sensibilă la secetă, otăvește bine. | Mare | Foarte bună |
19. | Festuca rubra (păiuș roșu) | Pajiști de deal și munte pe soluri mai acide, permeabilă, cultivată | Tufă mixtă, 50-70 cm, sensibilă la secetă, foarte rezistentă la ger și pășunat | Mare | Bună |
20. | Festuca pseudovina (păiușul-oilor) | Păiuș de câmpie și dealuri până la premontane | Tufă deasă, 20-30 cm, rezistentă la secetă și pășunat | Mică | Mijlocie |
21. | Festuca rupicola (F. sulcata) (păiuș de silvostepă) | Pășuni de câmpie până la premontane pe soluri uscate | Tufă deasă, 20-30 cm, rezistentă la geruri, secetă și pășunat | Mică | Mijlocie |
22. | Holcus Ianatus (flocoșică) | Fânețe pe soluri cu regim hidric bogat | Tufă rară, 50-80 cm, plantă păroasă, sensibilă la secetă, otăvește bine. | Mijlocie | Slabă |
23. | Lolium perenne (raigras englez) | Pășuni de câmpie și dealuri pe soluri profunde și bogate, cultivată | Tufă rară, 30-50 cm, sensibilă la uscăciune și ger, rezistă foarte bine la pășunat și călcare. | Mare | Foarte bună |
24. | Lolium multiflorum (raigras italian) | Sălbăticită, pe soluri fertile cu regim hidric bun, cultivată | Tufă rară, 40-60 cm, foarte sensibilă la secetă și ger | Mare | Foarte bună |
25. | Molinia coerulea (iarbă albastră) | Pajiști pe soluri turboase cu exces de umezeală | Tufă deasă, 80-100 cm, frunze foarte aspre | Mijlocie | Scăzută |
26. | Nardus stricta (părul-porcului, țăpoșică) | Pajiști montane și subalpine pe soluri acide, sărace | Tufă deasă, 20-30 cm, frunze țepoase, aspre | Mică | Foarte slabă |
27. | Phalaris arundinacea (ierbăluță, iarbă albă) | Fânețe de lunci sau soluri bogate, umede, cultivată recent | Plantă cu rizomi 1,5-2 m, rezistentă la ger, otăvește bine, sensibilă la pășunat. | Foarte mare | Mijlocie |
28. | Phragmites australis (trestia) | Pajiști de mlaștini și bălți | Plantă cu rizomi peste 2 m, otăvește bine după coasă. | Foarte mare | Slabă |
29. | Phleum alpinum (timoftică de munte) | Pășuni subalpine cu soluri acide, sărace | Plantă cu rizomi scurți, 20-40 cm, rezistentă la ger | Mică | Mijlocie |
30. | Phleum pratense (timoftică) | Pajiști de dealuri umede și montane, soluri fertile, cultivată | Tufă rară, 60-120 cm, sensibilă la secetă | Foarte mare | Foarte bună |
31. | Poa pratensis (firuță) | Pășuni de deal și montane, preferă soluri bogate, cultivată | Tufă mixtă, 40-60 cm, rezistentă la secetă, ger, păscut și călcat | Mare | Foarte bună |
32. | Poa trivialis (șovar de munte) | Fânețe din lunci și zone umede, pe soluri mai bogate | Tufă cu stoloni, înaltă, 80-120 cm, sensibilă la secetă, regenerează bine după coasă. | Mare | Bună |
33. | Poa nemoralis (firuță de pădure) | Poieni umbrite din păduri pe soluri mai bogate | Tufă rară, 50-70 cm, rezistentă la umbrire, otăvește mai greu. | Mică | Bună |
34. | Poa annua (firuța măruntă) | Pășuni alpine, pe soluri acide, târlite | Plantă de talie mică (50 cm), rezistentă la pășunat | Mică | Bună |
35. | Trisetum flavescens (ovăsciorul auriu) | Fânețe de deal și lunci pe soluri mai umede și bogate | Tufă rară, 40-80 cm, sensibilă la secetă, otăvește puternic după coasă. | Mare | Bună |
LEGUMINOASE | |||||
36. | Anthyllis vulneraria (vătămătoare) | Pajiști montane, pe soluri pietroase, calcaroase însorite | Tulpini de 50-60 cm, rezistentă la ger și uscăciune | Mijlocie | Mijlocie |
37. | Gaiega officinalis (ciumărea) | Fânețe de luncă sau alte zone umede, bogate | Tulpini de 60-100 cm, otăvește slab, suspect otrăvitoare pentru oi. | Mare | Mijlocie |
38. | Genista tinctoria (drobiță) | Pajiști de dealuri și munte pe soluri acide, sărace | Tulpini de 40-80 cm, flori galbene | Mică | Slabă |
39. | Lathyrus pratensis (lintea-pratului) | Fânețe din zona păduroasă mai umedă | Tulpini urcătoare 60-70 cm, longevitate mare | Mare | Mijlocie |
40. | Lotus corniculatus (ghizdei) | Pajiști din zona de deal și montană pe soluri foarte diferite ca fertilitate și reacție, cultivată | Tulpină înaltă de 20-40 cm, rezistent la secetă, aciditate, otăvește bine, nu produce meteorizații la animale. | Mare | Bună |
41. | Medicago falcata (lucerna galbenă) | Fânețe din zona de deal și premontană pe coaste uscate | Tulpină înaltă de 40-70 cm, foarte rezistentă la secetă și ger, otăvește mai slab. | Mijlocie | Foarte bună |
42. | Medicago lupulina (lucerna măruntă) | Pajiști și pârloage din zonele de deal și montană | Plantă anuală, 15-20 cm, rezistentă la secetă | Mică | Bună |
43. | Medicago sativa (lucerna albastră) | Sălbăticită în fânețe pe soluri bogate, profunde, cultivată | Tulpină înaltă de 60-80 cm, foarte rezistentă la secetă, otăvește foarte bine. | Foarte mare | Foarte bună |
44. | Melilotus albuș (sulfina albă) | Fânețe și pârloage mai umede din zonele de deal și munte, cultivată | Plantă bianuală, foarte înaltă 1,2-1,5 m, rezistentă la ger, otăvește mai slab. | Foarte mare | Mijlocie |
45. | Melilotus officinalis (sulfina galbenă) | Fânețe și pârloage pe terenuri mai uscate din zonele de deal | Plantă bianuală, 1-1,2 m, rezistentă la ger și secetă | Mare | Mijlocie |
46. | Onobrychis viciifolia (sparceta) | Pajiști de deal și premontane, cu soluri calcaroase, cultivată | Tulpină de 40-60 cm, foarte rezistentă la secetă, otăvește mai slab, nu produce meteorizații. | Mare | Foarte bună |
47. | Trifolium alpesire (trifoi alpin) | Pășuni de munți înalți, pe stâncării și coaste | Tulpină de 20-40 cm, rezistentă la ger și uscăciune, otăvește slab. | Mijlocie | Bună |
48. | Trifolium campestre (trifoi galben) | Pășuni de dealuri și munte, pe diferite soluri | Plantă anuală, 15-20 cm, se pretează la pășunat. | Mijlocie | Bună |
49. | Trifolium hybridum (trifoi corcit) | Fânețe din zona de deal și montană mai umedă, pe soluri bogate | Tulpini de 40-50 cm, sensibil la secetă, rezistent la ger, otăvește slab. | Mare | Bună |
50. | Trifolium montanum (trifoi de munte) | Fânețe de deal și munte pe coaste însorite, cu soluri sărace | Tulpini de 30-50 cm, rezistent la secetă, otăvește mai greu. | Mijlocie | Mijlocie |
51. | Trifolium pannonicum (trifoi panonic) | Fânețe de deal și munte pe soluri sărace | Tulpină de 30-50 cm, frunze păroase, otăvește greu după coasă. | Mijlocie | Slabă |
52. | Trifolium pratense (trifoi roșu) | Pajiști de luncă, deal și munte, pe soluri mai bogate, cultivat | Talia 50-60 cm, sensibil Ia ger și secetă, otăvește puternic după coasă. | Foarte mare | Foarte bună |
53. | Trifolium repens (trifoi alb) | Pajiști de luncă, deal și munte, pe soluri mai bogate și umiditate optimă, cultivat | Tulpini târâtoare, sensibil la secetă, otăvește foarte puternic după coasă și pășunat. | Mare | Foarte bună |
54. | Trifolium resupinatum (trifoi persan) | Fânețe de luncă, pe soluri bogate și regim hidric optim, cultivat | Plantă anuală, 40-80 cm, sensibil la secetă, otăvește mai greu după coasă. | Foarte mare | Foarte bună |
55. | Vicia cracca (măzăriche) | Pajiști de lunci, dealuri, cu soluri foarte diferite, cultivată | Tulpină urcătoare, 40-100 cm, longevivă | Mare | Bună |
la ghidul-cadru
ALTE FAMILII BOTANICE | ||||
Nr. crt. | Denumire | Răspândire | însușiri | Consumată |
1. | Achillea millefolium (coada-șoricelului) | Pajiști din toate zonele, foarte răspândit | Perenă, cu rizomi, aromată | Verde și fân |
2. | Alchemilla vulgaris (crețișoară) | Pajiști din etajul montan | Perenă, frunze palmate | Verde și fân |
3. | Carex curvula (coarnă) | Pășuni alpine | Tufă deasă, perenă cu rizom | Verde |
4. | Carum carvi (chimion) | Fânețe de deal și munte | Bianuală, 40-60 cm | Verde și fân |
5. | Cichorium inthybus (cicoare) | Pajiști de deal și munte | Perenă, tulpina 30-70 cm | Verde |
6. | Filipendula hexapetala (aglică) | Pajiști uscate, poieni | Perenă, 30-80 cm | Verde |
7. | Geranium pratense (ciocul-berzei) | Pajiști de deal și munte | Perenă cu rizomi, 30-60 cm | Verde și fân |
8. | Ligusticum mutellina | Pășuni subalpine | Perenă cu rizomi | Verde |
9. | Polygonum bistorta (coada-racului) | Pășuni umede din zona montană | Perenă cu rizomi | Verde |
10. | Potentilla erecta (cinci degete) | Pajiști umede din zona de deal și munte | Perenă cu rizomi | Verde |
11. | Plantago lanceolata (pătlagina) | Pajiști din toate zonele | Perenă, frunze înguste | Verde și fân |
12. | Prunella vulgaris (busuioc sălbatic) | Pășuni din zone de deal și munte | Perenă, 15-20 cm | Fân |
13. | Rumex acetosa (măcriș) | Fânețe de luncă, deal și munte | Perenă, talie înaltă | Verde și fân |
14. | Taraxacum officinale (păpădie) | Pajiști din toate zonele | Perenă, frunze în rozetă | Verde și fân |
15. | Thymus montanus (cimbrișor) | Pajiști de deal și munte | Perenă, miros penetrant | Verde și fân |
la ghidul-cadru
Plante dăunătoare și toxice din pajiștile permanente
Nr. crt. | Denumire științifică (populară) | Răspândire | Substanța toxică | Specii de animale ce pot fi intoxicate | Acțiune toxică |
1. | Aconitum toxicum (omag) | Pășuni subalpine | Alcaloidul aconitină | Toate speciile | Sistemul nervos |
2. | Adonis vernalis (rușcuță) | Pășuni de deal | Glucozidul adonidina | Toate speciile | Diaree, sistem cardiovascular |
3. | Caltha laeta (calcea-calului) | Pășuni umede | Toate speciile | ||
4. | Chelidonium majus (rostopasca) | Tufișuri, locuri umbroase | Chelidonină | Porci, capre | Vărsături, colici |
5. | Colchicum autumnale (brândușa de toamnă) | Pajiști de deal și munte | Alcaloidul colchicină | Toate speciile | Aparatul digestiv și respirator |
6. | Conium maculatum (cucută) | Pajiști umede, tufișuri | Conhidrină, coniină | Toate speciile | Sistem nervos și digestiv |
7. | Cicuta virosa (cucuta de apă) | Locuri mlăștinoase | Cucuroxină și uleiuri eterice | Toate speciile | Salivație, diaree, frisoane |
8. | Cynanchum vincetoxicum (iarba-fiarelor) | Tufișuri | Glicozidul, vincetoxina | Oi | Rinichii și căile urinare |
9. | Delphinium consolida (nemțișorul) | Locuri părăsite | Delfinina din semințe | Bovine și ovine | Sistemul nervos |
10. | Equisetum palustre (coada-calului) | Pajiști cu exces de umiditate | Alcaloidul equisetină | Bovine și cai | Sistemul nervos, ficat, rinichi |
11. | Euphorbia cyparissias (laptele-câinelui) | Pajiști uscate de deal | Euforbină | Toate speciile | Sistemul nervos, aparatul digestiv |
12. | Gratiola officinalis (vaninarița) | Fânețe umede | Glucozidul grațiolina | Cai și bovine | Aparatul digestiv |
13. | Hypericum perforatum (pojarniță) | Pajiști de deal | Uleiuri eterice | Toate animalele | Aparatul digestiv |
14. | Papaverrhoeas (macul roșu) | Terenuri părăsite | Narcotic puternic | Bovine | Amorțeală și simptome de turbare |
15. | Pteridium aquilinum (feriga) | Pajiști de deal și munte | - | Cai | Cancer |
16. | Ranunculus acer (piciorul-cocoșului) | Pajiști umede | Uleiuri eterice | Cai și bovine | Irită pielea |
17. | Ranunculus sceleratus (boglari) | Pășuni umede | Uleiuri eterice | Cai și bovine | Sistemul nervos, mucoasa digestivă |
18. | Stellaria graminea (rocoțea) | Fânețe de deal și munte | - | Cai | Febră, tremurături, salivație, astenie |
19. | Thalictrum aquilegifolium (rutișorul) | Pajiști de deal și munte | Alcaloizi | Porci | Aparatul respirator și sistemul nervos |
20. | Veratrum album (știrigoaie) | Pășuni montane și subalpine | Protoveratrină, jervinină | Cai, bovine și, uneori, oi | Sistemul nervos și cardiovascular |
Plante de balast
Denumirea științifică | Denumirea populară | Răspândire | |
1. | Ajuga genevensis | Vinerița | Fânețe de deal |
2. | Amaranthus albus | Știr | Terenuri părăsite |
3. | Arnica montana | Arnică | Pajiști montane și subalpine |
4. | Carlina acaulis | Turtă | Pășuni de deal, uscate |
5. | Capsella bursa pastoris | Traista-ciobanului | Pajiști de lunci și deal |
6. | Centaurea sp. | Mături | Pajiști de deal și munte |
7. | Chrysanthemum leuc. | Margarete | Fânețe degradate |
8. | Echium vulgare | Iarba-șarpelui | Pajiști de deal |
9. | Eryngium campestre | Scaiul-dracului | Pășuni de lunci și deal |
10. | Galega officinalis | Ciumărea | Lunci inundabile |
11. | Heracleum spondyllium | Crucea-pământului | Fânețe de deal |
12. | Leonurus cardiaca | Talpa-gâștii | Terenuri umede |
13. | Linaria genistifolia | Linariță | Pajiști de deal, uscate |
14. | Lysimachia nummularia | Drețe | Fânețe umede |
15. | Origanum vulgare | Șovârv | Pajiști de deal și munte |
16. | Salvia pratensis | Jaleș | Fânețe de deal și munte |
17. | Symphytum officinale | Tătăneasă | Pajiști umede |
18. | Verbena officinalis | Urzicuțe | Pajiști umede |
19. | Verbascum phlomoides | Lumănărica | Pajiști uscate, degradate |
20. | Veronica chamaedrys | Șopârlița | Pajiști de deal și munte |
la ghidul-cadru
Producția de iarbă și încărcarea cu animale exprimată în unități vită mare (UVM) la hectar a principalelor tipuri de pajiști din România
Tipul de pajiște | Producția de iarbă (t/ha) | Încărcarea cu animale UVM/ha |
Pajiști zonale a) Festuca valesiaca (păiuș stepic) b) Festuca rupicola (păiuș de deal) c) Botriochloa ischaemum (bărboasă) d) Poa pratensis angustifolia (firuța) | ||
3,0-5,0 | 0,3-0,5 | |
3,5-6,0 | 0,4-0,6 | |
1,5-5,0 7,5-12,5 | 0,3-0,4 1,0-1,5 | |
e) Agrostis capillaris (iarba-vântului) | 5,0-15,0 | 0,5-1,2 0,5-1,5 |
f) Festuca rubra (păiuș roșu) | 5,0-15,0 | |
g) Nardus stricta (țepoșică) | 3,0-5,0 | 0,2-0,5 |
h) Festuca airoides (părușcă) | 2,0-4,0 | 0,2-0,5 |
i) Carex curvula (coarnă) | 1,5-3,0 | 0,1-0,4 |
Pajiști azonale | ||
j) lunci și depresiuni | 7,5-20,0 | 1,0-2,0 |
k) soluri saline și alcaline | 4,0-7,0 | 0,1-0,6 |
l) soluri nisipoase și nisipuri | 1,0-3,0 | 0,1-0,2 |
Producția și calitatea principalelor categorii de pajiști
Cod | Categoria de pajiște | Producția de iarbă (t/ha) | Calitatea furajeră |
I | Reînsămânțate, fertilizate intensiv, amendate, după caz, din zone umede și cu condiții de irigare | 30-50 | Foarte bună |
II | Reînsămânțate, fertilizate la nivel mediu, amendate, după caz, din zone umede, neirigate | 25-35 | Foarte bună Bună |
III | Supraînsămânțate, amendate, după caz, fertilizate la nivel mediu din zone mai uscate, neirigate | 12-25 | Bună Mijlocie |
IV | Pajiști cu specii cu valoare medie, fertilizate sporadic cu îngrășăminte naturale și chimice, parțial îmbunătățite | 6-15 | Mijlocie Slabă |
V | Pajiști cu specii cu valoare medie și slabe furajere, neîmbunătățite | 3-10 | Slabă Foarte slabă |
VI | Pajiști îmburuienate, invadate cu vegetație arbustivă, soluri erodate, exces de umiditate și alte degradări ale solului și vegetației | 1-5 | Foarte slabă |
la ghidul-cadru
Model de cușcă metalică pentru determinarea producției de iarbă pe pășune (2 x 1 m)
Alte informații privind cunoașterea vegetației pajiștilor, valoarea pastorală, tehnologii de îmbunătățire și folosire rațională a acestora se pot obține prin accesarea site-ului Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, http://www.pajisti-grassland.ro/proiecte/lucrari/index.html
| ← Decizia CCR nr. 774 din 18.12.2014 privind excepţia de... | Ordinul Ministerului SănătățiiCNAS nr. 106/2015 nr. 32/2015... → |
|---|
