Decizia CCR nr. 497 din 5.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 alin. 1 lit. a) teza întâi şi lit. b) din Legea nr. 221/2009 - condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Nicolae Scărlătescu Deaconescu și Ion Scărlătescu Deaconescu în Dosarul nr. 1.096/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 197D/2013.

La apelul nominal se prezintă unul dintre autorii excepției, Nicolae Scărlătescu Deaconescu, lipsind celălalt autor al excepției, precum și partea statul român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului prezent, care arată că obiectul cauzei îl constituie, în principal, constatarea caracterului politic al condamnării bunicii mamei sale și înlăturarea efectelor hotărârii de condamnare. În raport cu persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic, autorul prezent are gradul al treilea succesoral, astfel încât nu are posibilitatea de a introduce o acțiune în temeiul Legii nr. 221/2009, ci numai în temeiul dreptului comun. În consecință, solicită admiterea excepției și acordarea posibilității de a solicita "repunerea în drepturi" a persoanei care a fost condamnată politic, precum și acordarea de despăgubiri succesorilor, indiferent de gradul acestora.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției deoarece autorul dorește extinderea categoriilor de beneficiari ai Legii nr. 221/2009,

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.941 din 25 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.096/3/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic șl măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Ion Scărlătescu Deaconescu și Nicolae Scărlătescu Deaconescu într-o cauză având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării bunicii soției, respectiv bunicii mamei autorilor și acordarea de despăgubiri atât pentru prejudiciul moral, cât și pentru cel material suferit prin condamnare, în temeiul Legii nr. 221/2009.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că dispozițiile legale criticate aduc atingere accesului liber la justiție și principiului egalității în fața legii, deoarece cererile de despăgubire nu pot fi formulate decât de descendenții până la gradul al II-lea succesoral ai persoanei care a suferit condamnări sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. Se creează astfel o discriminare pentru descendenții care se află în alte grade succesorale, discriminare ce nu se regăsește în alte legi de restituire.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorii acesteia doresc modificarea textului de lege criticat, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului prezent al excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, este art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.

În realitate, obiectul excepției îl constituie art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi și lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare [...];

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare "

Referitor la obiectul excepției, Curtea observă că autorul prezent a făcut referire în concluziile susținute oral în ședința publică la "repunerea în drepturi" prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 221/2009. în realitate, din consultarea actelor dosarului, respectiv hotărârea de condamnare și acțiunea introductivă, rezultă că acesta a avut în vedere de fapt constatarea caracterului politic al condamnării bunicii mamei sale și înlăturarea efectelor hotărârii de condamnare, capăt de cerere cu privire la care instanța de judecată s-a pronunțat prin sentința ce constituie actul de sesizare a Curții.

Autorii excepției susțin că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 referitor la liberul acces la justiție și art. 16 privind egalitatea în fața legii, precum și prevederilor art. 1 referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

1. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 1.578 din 7 decembrie 2010 și nr. 801 din 21 iunie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 24 ianuarie 2011 și, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011.

Cu acele prilejuri Curtea a reținut că art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 reglementa soluția legislativă de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, ce puteau fi cerute de orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acesteia, de soțul sau de descendenții săi până la gradul al II-lea inclusiv.

Autorii excepției de neconstituționalitate criticau, similar celor din prezenta cauză, limitarea categoriilor de moștenitori beneficiari ai despăgubirilor morale, prin textul de lege criticat. Or, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1.350 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale.

Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că neconstituționalitatea soluției legislative de acordare a despăgubirilor morale privește și categoriile de beneficiari ai acestora. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Cu acest prilej, pentru identitate de rațiune, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției exista la momentul sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, sub aspectul limitării gradelor succesorale ale descendenților ce pot cere despăgubiri, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive la lege, textul criticat reglementează o posibilitate specială de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotărârii de condamnare sau al măsurii administrative cu caracter politic. Astfel, prin derogare de la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, anumite categorii de persoane pot opta pentru acordarea de către instanța de judecată învestită cu judecarea cererilor întemeiate pe Legea nr. 221/2009 a unor despăgubiri bănești corespunzătoare valorii bunurilor confiscate.

Din această perspectivă, textul de lege criticat reprezintă

opțiunea legiuitorului, fără a aduce atingere prevederilor art. 16 și art. 21 din Legea fundamentală și nici celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce descendenții din celelalte grade succesorale au dreptul la restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.