Decizia CCR nr. 539 din 17.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 97 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dan Trăsnea în Dosarul nr. 30.132/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 351D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 30.132/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de Dan Trăsnea într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației rutiere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că o singură persoană poate dispune suspendarea dreptului de folosință a unui bun pe o perioadă de timp care, în funcție de situația materială a proprietarului, poate deveni nelimitată.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.135 din 13 septembrie 2011.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 1.135 din 13 septembrie 2011, nr. 1.443 din 3 noiembrie 2011 și nr. 714 din 5 iulie 2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, care au următorul conținut: "În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...] d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat aduce atingere art. 44 din Legea fundamentală privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 714 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 august 2012, făcând referire la jurisprudența sa, a constatat că textele criticate reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea circulației pe drumurile publice în condiții de siguranță, prin îndepărtarea de pe spațiul rezervat circulației rutiere a autovehiculelor staționate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea și staționarea acestora. Curtea a reținut că legiuitorul poate aprecia, în funcție de nevoia reală a comunității, măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. De asemenea, în vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului.

Curtea a reținut că, din această perspectivă, nu se pune însă problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării exercitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, și anume posesia și folosința, rămânând neafectată prerogativa dispoziției, care este de esența dreptului de proprietate. Limitarea posesiei și folosinței este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staționat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancționare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staționarea vehiculelor. Așa fiind, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit și nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.