Decizia CCR nr. 536 din 17.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 3 alin. 1 din OG nr. 15/2002 - aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Amalia Czirjek (fostă Husar) în Dosarul nr. 26.703/303/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 304D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată arătând că legiuitorul poate opta, în considerarea unor rațiuni de interes general, cu privire la acordarea unor scutiri de la plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, pentru anumite categorii de vehicule.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 26.703/303/2011, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Excepția a fost ridicată de Amalia Czirjek (fostă Husar) într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat contravine principiului egalității în fața legii, deoarece prin acesta sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare anumite categorii de vehicule. Dacă anumite categorii de cetățeni sunt obligate să plătească tariful respectiv, atunci toate celelalte categorii de cetățeni la care face referire textul de lege criticat, ce beneficiază în egală măsură de utilizarea drumurilor naționale, trebuie să plătească.

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile constituționale invocate de către autor instituie egalitatea cetățenilor în fața legii, or, textul de lege criticat exceptează de la plata tarifelor vehiculele aparținând unor instituții sau autorități ale statului, prin care acestea își exercită prerogativele ca exponente ale puterii publice în realizarea rolului statului, care constă în principiu în asigurarea, apărarea și promovarea prin mijloacele prevăzute de Constituție a interesului public și a binelui comun.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității cetățenilor în drepturi nu are semnificația uniformității, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Or, rezultă în mod evident situația diferită a utilizatorilor pentru care este aplicabilă exceptarea de la plată a tarifelor pentru utilizarea drumurilor naționale, vehiculele enumerate la art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aparținând, în special, autorităților administrației publice. Acestea nu beneficiază de privilegii, ci execută servicii publice ce servesc interesului general.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În cazul de față, soluția legislativă aleasă se impune datorită legăturii indisolubile dintre sumele reținute cu titlu de tarif de utilizare a drumurilor publice și bugetul de stat, constituind o justificare suficientă pentru diferența de tratament juridic aplicată în ceea ce privește exceptarea de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice a vehiculelor aparținând unor autorități și instituții publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările aduse prin art. I pct. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, și prin art. 87 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, având următorul cuprins: "Sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele:

a) deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de:

1. (i)

   unitățile Ministerului Apărării Naționale;

2. (ii)

   unitățile Ministerului Administrației și Internelor;

3. (iii)

   serviciile de ambulanță;

4. (iv)

   serviciile publice comunitare pentru situații de urgență, reglementate prin Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare;

5. (v)

   Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.;

6. (vi)

   Serviciul de Protecție și Pază.

b) folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități;

c) istorice.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

Prin textul de lege criticat sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare anumite categorii de vehicule, ipoteză care nu se aplică autorului excepției, acesta fiind obligat, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, la plata tarifului de utilizare.

Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță [_] care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“

Prin urmare, Curtea constată că excepția nu îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la legătura textului criticat cu soluționarea cauzei, astfel încât aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.