ORDIN privind răspunderea materială a polițiștilor pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne
| Comentarii |
|
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ORDIN
privind răspunderea materială a polițiștilor pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne
Având în vedere dispozițiile art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului,
În temeiul art. 635 alin. (3) și art. 6310 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare,
viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. — (1) Prezentul ordin reglementează modalitatea de aplicare a prevederilor referitoare la răspunderea materială a polițiștilor, prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea.
(2) Potrivit prezentului ordin, răspunderea materială a polițiștilor se stabilește indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu raporturi de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I.
Art. 2. — (1) În aplicarea art. 63 alin. (1) din Lege, polițistul este obligat să apere patrimoniul unității și al M.A.I.
(2) Șeful unității stabilește pagubele pe baza cercetării administrative efectuate de către o comisie de cercetare administrativă anume desemnată și este responsabil pentru recuperarea lor.
(3) Polițistul care recunoaște paguba stabilită potrivit alin. (2) o poate acoperi de bunăvoie prin acord de plată.
(4) În situația în care polițistul nu recunoaște paguba sau, deși o recunoaște, nu o acoperă, șeful unității sesizează instanța de contencios administrativ competentă pentru stabilirea răspunderii materiale a acestuia.
Art. 3. — (1) Coordonarea activităților de efectuare a cercetării administrative la nivelul M.A.I. se face de către Corpul de control al ministrului.
(2) Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea juridică a celor vinovați.
(3) Controlul modului de efectuare a cercetărilor administrative se realizează de către Corpul de control al ministrului, pentru toate structurile M.A.I., precum și de către structurile de control sau persoanele nominalizate de conducătorii instituțiilor M.A.I., pentru cele ce vizează patrimoniul acestora și al structurilor din subordine.
(4) Cu ocazia executării misiunilor specifice, structurile de audit public intern pot verifica modul de efectuare a cercetărilor administrative în unitățile auditate, potrivit competențelor proprii.
CAPITOLUL II
Răspunderea civilă și materială a polițistului
SECȚIUNEA 1
Condițiile răspunderii civile și materiale a polițistului
Art. 4. — (1) În condițiile art. 63 alin. (2) din Lege, polițistul răspunde civil pentru întreaga pagubă, calculată la data constatării acesteia, produsă cu vinovăție patrimoniului unității sau patrimoniului M.A.I., prin acțiunile ori inacțiunile sale care nu au legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), dispozițiile art. 1.349-1.365 1.370 și 1.371 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(3) Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil, în cazul angajării răspunderii civile a polițistului, este prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 5. — (1) Polițiștii restituie integral sumele primite și nedatorate, contravaloarea bunurilor care nu li se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a serviciilor care le-au fost prestate și pentru care nu erau îndreptățiți, potrivit art. 6310 din Lege.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), dispozițiile art. 1.341-1.344 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Art. 6. — (1) Potrivit art. 63 alin. (3) din Lege, polițistul răspunde material în limita a trei salarii lunare nete, calculate la data constatării pagubei, pentru pagubele cauzate, cu vinovăție patrimoniului unității sau patrimoniului M.A.I., prin acțiunile ori inacțiunile sale desfășurate în legătură cu atribuțiile de serviciu
(2) Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil, în cazul angajării răspunderii materiale a polițistului, în raport cu salariul lunar net, este prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 7. — Polițistul este exonerat de răspundere materială în situațiile prevăzute la art. 633 alin. (1) din Lege.
Art. 8. — Stabilirea răspunderii civile și a celei materiale sau după caz, exonerarea de răspundere se face în urma efectuării cercetării administrative, potrivit prezentului ordin.
Art. 9. — (1) Răspunderea civilă și cea materială se stabilesc independent de răspunderea disciplinară, contravențională sau penală a celor care produc pagube patrimoniului M.A.I.
(2) Răspunderea civilă și cea materială nu pot fi stabilite pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.
Art. 10. — (1) Răspunderea civilă și cea materială a polițiștilor, atunci când paguba a fost cauzată de mai multe persoane, se angajează în condițiile art. 634 din Lege.
(2) Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil în raport cu salariul lunar net, în cazul angajării răspunderii în comun este prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 11. — (1) Răspunderea civilă și cea materială a polițiștilor se pot stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții:
a) există o pagubă;
b) există o faptă cu caracter ilicit, săvârșită cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligațiilor de serviciu care le revin din statut, legi, regulamente, ordine sau după caz, fișa postului;
c) încălcarea dispozițiilor legale ori neexecutarea obligațiilor de serviciu s-a produs cu vinovăție;
d) între fapta cu caracter ilicit și paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit, ca urmare a faptei ilicite a polițistului;
e) polițistul responsabil s-a aflat, la momentul producerii pagubei, în raporturi de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul/subordinea acestuia.
(2) Condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu trebuie îndeplinite în situația prevăzută la art. 6310 din Lege.
(3) Paguba este:
a) materială — are un conținut economic, adică poate fi exprimată și reparată în bani sau în natură, după caz;
b) efectivă — nu cuprinde și foloasele nerealizate;
c) directă — a fost cauzată unității nemijlocit de polițistul care a produs-o sau indirect — În cazurile în care răspunderea materială se stabilește în subsidiar;
d) reală — la calcularea ei se are în vedere gradul real de uzură a bunului;
e) certă — are o întindere precis determinată în expresie valorică;
f) actuală — existența sa este constatată neîndoielnic și nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune pentru recuperarea sa.
(4) Fapta cu caracter ilicit săvârșită de polițist poate consta într-o:
a) acțiune — faptă comisivă — atunci când polițistul săvârșește acte pe care, potrivit legii sau obligațiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau
b) inacțiune — faptă omisivă — atunci când polițistul nu săvârșește acele acte pe care era obligat să le efectueze.
(5) Forma de vinovăție prin care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii poate fi:
a) intenția — atunci când polițistul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat paguba; sau
b) culpa — atunci când fapta s-a săvârșit prin imprudență sau din neglijență.
Art. 12. — (1) Paguba nu se prezumă, ci se dovedește.
(2) Dovada pagubei se face cu probe și mijloace de probă, astfel cum acestea sunt definite de art. 250 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Sarcina probei revine șefului unității pe baza rezultatului cercetării administrative efectuate de comisia de cercetare administrativă anume desemnată sau,după caz,a notei de constatare întocmite în condițiile art. 22 din prezentul ordin.
(4) În cazul producerii unei pagube în rezervele proprii, constituite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 122/1998 privind acumularea, scoaterea și împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forțelor destinate apărării naționale, aprobată prin Legea nr. 50/1999, cu modificările și completările ulterioare, șeful unității informează, pe cale ierarhică, Direcția generală management operațional imediat după constatarea acesteia și, ulterior, asupra rezultatului cercetării administrative și a hotărârii luate cu privire la modalitatea de recuperare.
Art. 13. — (1) La stabilirea răspunderii civile și a celei materiale se va ține seama de actele normative în vigoare:
a) la data săvârșirii faptei — atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei, adică nerespectarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor normative incidente;
b) la data efectuării plății — În cazul sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate;
c) la data constatării pagubelor — În ceea ce privește prețurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor;
d) la data efectuării cercetării administrative — În privința regulilor de procedură.
(2) Prin excepție de la alin. (1), pentru pagubele care vizează animalele de serviciu, valoarea pagubei se stabilește potrivit dispozițiilor speciale aplicabile.
SECȚIUNEA a 2-a
Cauze exoneratoare de răspundere materială
Art. 14. — Polițiștii nu răspund material, în condițiile prevăzute de art. 633 din Lege.
Art. 15. — (1) În cazul în care paguba a fost cauzată prin acțiunile ori inacțiunile polițistului, desfășurate în limitele legii, în sensul art. 633 alin. (1) lit. a) din Lege, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) existența unei legături de cauzalitate între paguba constatată și îndeplinirea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților ce revin din statut, legi, regulamente, ordine sau, după caz, din fișa postului polițistului vizat;
b) paguba nu a fost produsă cu rea-credință, din neglijență sau prin executarea în mod necorespunzător a sarcinilor îndatoririlor și responsabilităților sau obligațiilor polițistului.
(2) Se circumscriu acțiunilor și inacțiunilor desfășurate în limitele legii acele activități executate efectiv și direct în vederea pregătirii și îndeplinirii de către polițiști a misiunilor specifice, fără a se limita la prezenta enumerare, în următoarele scopuri:
a) apărarea vieții, integrității corporale și libertății persoanelor, proprietății publice și private, celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale statului;
b) menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială;
c) prevenirea și combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că au săvârșit sau se pregătesc să săvârșească infracțiuni ori alte fapte antisociale;
d) constatarea și efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, pentru probarea acestora, urmărirea, prinderea și tragerea la răspundere a infractorilor de către instanțele judecătorești, precum și efectuarea investigațiilor, constatărilor tehnico-științifice și a altor activități specifice;
e) efectuarea perchezițiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuința persoanelor fizice/sediul persoanelor juridice, în condițiile prevăzute de lege;
f) conducerea în fața organelor de urmărire penală a celor care prin acțiunile lor periclitează ordinea publică, viața persoanelor sau alte valori sociale;
g) luarea măsurii reținerii, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, precum și punerea în executare a mandatelor de arestare și a celor de executare a pedepselor;
h) legitimarea și stabilirea identității persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare și luarea măsurilor care se impun;
i) căutarea și salvarea persoanelor dispărute sau aflate în dificultate;
j) acordarea de sprijin persoanelor cu funcții ce implică exercițiul autorității de stat, dacă acestea întâmpină rezistență fizică în executarea sarcinilor de serviciu;
k) asigurarea funcționării locurilor de reținere și arest preventiv organizate potrivit legii;
l) asigurarea respectării regimului armelor, munițiilor și materiilor explozive, al produselor și substanțelor toxice radioactive și stupefiante;
m) supravegherea și controlul circulației rutiere;
n) desfășurarea activităților specifice de poliție în domeniul transporturilor feroviare, navale și aeriene;
o) supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat prevenirea și combaterea migrației ilegale și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere;
p) asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, inclusiv brațul Măcin și canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă și în zona economică exclusivă;
q) respectarea regimului migrației, azilului și integrării străinilor;
r) paza sau protecția și apărarea obiectivelor, a bunurilor și valorilor din competența structurilor de poliție;
s) verificarea și cercetarea în teren a activităților privind securitatea și integritatea patrimoniului M.A.I., precum și controlul, verificarea și măsurarea realizării cantitative și calitative a unor performanțe, sarcini sau lucrări de către structurile M.A.I.;
t) participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului național, la acțiuni în cadrul forțelor multinaționale pentru îndeplinirea misiunilor specifice;
u) efectuarea activităților specifice de asigurare a logisticii, comunicațiilor și serviciilor electronice pentru îndeplinirea și în sprijinul misiunilor operative;
v) îndeplinirea altor misiuni operative, stabilite de ministrul afacerilor interne;
w) deplasarea la și de la intervenția la evenimente.
(3) Sunt considerate activități de pregătire în vederea îndeplinirii misiunilor specifice prevăzute la alin. (2), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a) pregătirea specifică locului de muncă;
b) executarea de trageri cu armamentul din dotare;
c) pregătirea de specialitate;
d) pregătirea fizică;
e) aplicațiile tactice și operative;
f) exercițiile și aplicațiile de specialitate din tabere, laboratoare și din teren;
g) lucrul cu tehnica și alte mijloace din dotare;
h) antrenamentele în folosirea mijloacelor din dotare;
i) activitățile demonstrativ-metodice;
j) antrenamentele în lucrul specific managementului operațional;
k) convocările tematice;
l) pregătirea specifică conducerii autovehiculelor în regim prioritar sau defensiv.
Art. 16. — (1) Sunt considerate evenimente urgente, în sensul art. 633 alin. (1) lit. c) din Lege, fără a se limita la prezenta enumerare:
a) evenimentele care implică măsuri imediate, executate efectiv și direct, pentru apărarea vieții, integrității corporale și libertății persoanelor, proprietății publice și private, a celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale statului, semnalate prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență;
b) executarea, cu forțe proprii sau în cooperare cu alte structuri, a operațiunilor și activităților de înștiințare, avertizare, alarmare, alertare, cercetare, evacuare, adăpostire, acordare de sprijin pentru supraviețuirea populației afectate și a altor măsuri de protecție a cetățenilor în caz de situații de urgență;
c) participarea la prevenirea, neutralizarea și lichidarea actelor elementelor teroriste și de diversiune.
(2) Dispozițiile art. 15 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
Art. 17. — Prin forță majoră, caz fortuit, legitimă apărare și stare de necesitate, prevăzute la art. 633 alin. (1) lit. d), f) și g) din Lege, se înțeleg evenimentele și circumstanțele prevăzute la art. 1.351 alin. (2) și (3), art. 1.360 și 1.361 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 18. — (1) Pentru ca polițistul să poată fi exonerat de răspundere atunci când execută dispozițiile date de superiorii ierarhici și pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială, în condițiile art. 633 alin. (1) lit. e) din Lege, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) dispoziția a fost dată de superiorul ierarhic competent, cu respectarea actelor normative, existând dovezi în acest sens;
b) paguba să fie consecința directă a executării dispoziției date;
c) polițistul care duce la îndeplinire dispoziția primită să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parțiale, a urmărilor sale păgubitoare.
(2) Se încadrează în cerințele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a) dispoziția scrisă, înregistrat(ă)/neînregistrat(ă) sau gestionată în format electronic, folosind sisteme informatice de management electronic al documentelor, dar întotdeauna purtând semnătura olografă/semnătura electronică a șefului competent;
b) posibilitatea susținerii probei cu martori existenți la fața locului atunci când polițistul a primit dispoziția verbală de la superiorul ierarhic competent;
c) posibilitatea utilizării de înregistrări audio-video, realizate în urma derulării unei activități/ședințe în sistem videoconferință stocate la nivelul fiecărui/fiecărei inspectorat general/direcții generale sau gestionate prin propriile structuri IT&C/logistică.
(3) În aplicarea art. 633 alin. (3) din Lege, polițistul care duce la îndeplinire dispoziții vădit ilegale, cu consecințe păgubitoare răspunde material, în comun cu superiorii ierarhici care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea:
a) nu a informat șeful care a dat dispoziția, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acesteia;
b) nu a luat, din neglijență sau din rea-credință, măsuri de a evita sau diminua producerea pagubelor.
(4) Informarea prevăzută la alin. (3) se face în scris și se depune, pe orice cale, la secretariatul unității în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, în cuprinsul raportului menționându-se, în mod obligatoriu, faptul că s-a raportat verbal persoanei care a dat dispoziția despre urmările păgubitoare ale executării acesteia.
Art. 19. — Constatarea împlinirii termenului de 3 ani de la data producerii pagubei, prevăzut la art. 633 alin. (1) lit. h) din Lege, se realizează de către comisia de cercetare administrativă, cu avizul structurii de asistență juridică din cadrul unității la nivelul căreia aceasta a fost desemnată.
CAPITOLUL III
Cazuri particulare de răspundere
SECȚIUNEA 1
Răspunderea civilă a polițiștilor, angajată în condițiile art. 6310 alin. (1) din Lege
Art. 20. — (1) În aplicarea art. 6310 alin. (1) din Lege, polițistul are obligația să restituie integral:
a) sumele nedatorate, încasate fără drept;
b) contravaloarea bunurilor ce nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură;
c) contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era îndreptățit, calculată în condițiile legii.
(2) Obligația de restituire a sumelor nedatorate, încasate fără drept:
a) privește toate categoriile de sume primite de la unitate dar nedatorate de aceasta, cum ar fi, dar fără a se limita la: drepturi de natură salarială, alte majorări salariale contravaloarea compensației lunare pentru chirie contravaloarea sumelor aferente cheltuielilor de transport etc.;
b) este integrală, adică privește întregul cuantum al sumei plătite de unitate prin interpretarea eronată a dispozițiilor normative incidente sau necuvenit, respectiv încasate de beneficiar, indiferent dacă este vorba de o singură plată sau de plăți succesive;
c) există pentru toate sumele, indiferent de natura fondurilor din care sunt plătite.
(3) Obligația de restituire a contravalorii bunurilor necuvenite și care nu mai pot fi restituite în natură:
a) privește atât bunurile materiale distribuite polițiștilor fără ca aceștia să aibă dreptul de a le primi, cât și pe cele distribuite cu depășirea normelor de dotare/înzestrare;
b) privește bunurile primite, care nu mai pot fi restituite în natură din cauza pierderii sau uzurii acestora;
c) nu se referă la elevii și studenții instituțiilor de învățământ.
(4) Obligația de restituire a contravalorii serviciilor nedatorate privește serviciile prestate fără drept, precum:
a) cazarea gratuită;
b) cazarea calculată la tarife mai mici decât cele legale dintr-o clădire aparținând unității sau aflată în administrarea sau folosința acesteia;
c) neplata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de întreținere (apă, energie electrică, energie termică etc.) în clădirile prevăzute la lit. b);
d) transport gratuit ori achitat sub nivelul tarifelor legale, efectuat cu autovehicule aparținând unității ori închiriate de aceasta;
e) cheltuieli pentru hrănirea efectivelor.
Art. 21. — Contravaloarea bunurilor distribuite, fără respectarea dispozițiilor normative incidente, elevilor și studenților instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I. se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.
Art. 22. — (1) Prin excepție de la art. 2 alin. (2), șeful unității constată pagubele cu privire la sumele, bunurile și serviciile prevăzute la art. 20 în baza notei de constatare întocmite de organul de specialitate al unității păgubite.
(2) Nota de constatare trebuie să conțină cel puțin descrierea situației de fapt, indicarea temeiurilor de drept de unde rezultă că plata a fost nedatorată, precum și indicarea documentelor justificative/în probațiune.
(3) Recuperarea cuantumului pagubelor stabilite potrivit alin. (1) se face prin acordul de plată de tip I, când polițistul este de acord cu restituirea integrală a contravalorii acestora, sau prin promovarea acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă, în situația în care polițistul nu consimte la încheierea acordului de plată.
SECȚIUNEA a 2-a
Răspunderea materială a gestionarilor din M.A.I.
și a șefilor unităților în legătură cu aceștia — art. 631 din Lege
Art. 23. — (1) În aplicarea art. 631 din Lege, polițistul care îndeplinește funcții de gestionar răspunde integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea lui.
(2) Polițistul care, fără a fi numit sau încadrat pe o funcție de gestionar, îndeplinește în fapt, cumulativ, cele 3 atribute ale gestionarilor, respectiv de primire, păstrare și eliberare de bunuri materiale, mijloace bănești sau alte valori, întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, este considerat gestionar și răspunde material precum acesta.
(3) Atunci când atribuțiile ce îi revin gestionarului au fost exercitate de către delegați sau comisii și nu se poate stabili, în urma cercetării administrative, că prejudiciul s-a produs în perioada în care gestionarul a lipsit, acesta răspunde material în limita prejudiciului.
Art. 24. — Paguba produsă de gestionari în gestiunea proprie se acoperă, în primul rând, din garanția constituită în favoarea sa, potrivit dispozițiilor art. 16 și 17 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 25. — Gestionarul răspunde pentru lipsurile din gestiunea proprie atunci când, la primirea gestiunii, nu a întocmit proces-verbal de constatare sau, deși putea face verificările necesare cu privire la starea calitativă și cantitativă a bunurilor primite, la sumele de bani și celelalte valori, nu le-a făcut, iar ulterior se constată diferențe între existentul scriptic și cel faptic.
Art. 26. — Gestionarul are obligația de a solicita, în scris, șefului unității asigurarea asistenței tehnice de specialitate, atunci când primește bunuri ce au caracteristici pentru a căror
verificare nu posedă cunoștințele necesare. În caz contrar, se consideră că nu are dubii în privința bunurilor pe care le primește și răspunde material pentru pagubele rezultate din operațiunea efectuată.
Art. 27. — (1) Șeful unității care s-a substituit gestionarului în exercitarea atribuțiilor acestuia ori a dat dispoziții vădit ilegale gestionarului ori altei persoane subordonate, din a căror executare s-au produs pagube materiale, răspunde material pentru recuperarea acestora.
(2) Gestionarul sau persoana care sesizează, în scris despre primirea unei dispoziții ilegale este exonerată de răspundere dacă sesizarea este făcută înainte de executare Pagubele materiale produse din executarea unor asemenea dispoziții se recuperează integral de la persoanele vinovate de darea dispozițiilor păgubitoare.
Art. 28. — În cazul neluării sau luării cu întârziere a măsurilor de siguranță necesare pentru păstrarea bunurilor materiale și altor valori, șefii unităților care au fost sesizați în scris despre necesitatea unor astfel de măsuri răspund material pentru pagubele produse ca urmare a acestor cauze.
Art. 29. — Șefii unităților care au fost sesizați în scris de către gestionari, prin rapoarte, acte de constatare, procese-verbale sau alte documente,și nu au dispus măsuri de soluționare a celor sesizate răspund material, integral, pentru pagubele produse din această cauză.
Art. 30. — Șefii unităților răspund material de paguba produsă, dacă:
a) nu au asigurat gestionarului, la solicitarea în scris a acestuia, în cazurile prevăzute de lege, asistență tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea și distribuirea bunurilor materiale și a altor valori;
b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor sesizate în scris de către gestionar;
c) s-au substituit gestionarului în exercitarea atribuțiilor acestuia;
d) nu au luat măsuri de siguranță necesare pentru păstrarea în bune condiții a bunurilor materiale și a altor valori.
SECȚIUNEA a 3-a
Răspunderea materială în caz de insolvabilitate — art. 632 din Lege
Art. 31. — Pentru a fi angajată răspunderea materială în sarcina altor persoane decât autorul direct al pagubei care are calitatea de gestionar este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) autorul direct al pagubei să fie declarat insolvabil, înainte sau după obținerea titlului executoriu;
b) prejudiciul sau debitul rămas de recuperat să fie consecința faptelor prevăzute la art. 632 din Lege.
Art. 32. — Starea de insolvabilitate a autorului direct al prejudiciului se dovedește conform prevederilor art. 1.417 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale art. 265 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
SECȚIUNEA a 4-a
Răspunderea materială pentru nerecuperarea unor creanțe
Art. 33. — Șefii unităților și șefii structurilor financiar-contabile răspund material pentru pagubele produse ca urmare a faptului că nu au urmărit și nu au dispus măsuri pentru recuperarea creanțelor cuvenite din despăgubiri acordate M.A.I. Sunt considerate astfel de pagube sumele reprezentând despăgubiri acordate prin hotărâri judecătorești ca urmare a cauzării unor pagube patrimoniului M.A.I., care nu mai pot fi recuperate întrucât s-a depășit termenul de prescripție.
CAPITOLUL IV
Constatarea, evaluarea și stabilirea pagubelor
SECȚIUNEA 1
Competența de constatare a pagubei
Art. 34. — (1) Sunt competenți să constate existența pagubelor:
a) ministrul afacerilor interne sau persoana delegată de acesta — pentru orice pagubă adusă patrimoniului M.A.I.;
b) secretarii de stat și secretarul general, după caz, în funcție de competențele de coordonare a structurilor aparatului central al M.A.I. — pentru pagubele produse în cadrul structurilor respective;
c) șefii unităților care au calitatea de ordonator secundar de credite — pentru orice pagubă adusă patrimoniului propriu sau patrimoniului ordonatorilor terțiari de credite din subordinea acestora;
d) șefii unităților care au calitatea de ordonator terțiar de credite — pentru pagubele produse în unitățile pe care le conduc sau pe care le asigură din punct de vedere logistic și/sau financiar;
e) șefii direcțiilor generale/direcțiilor din aparatul central al M.A.I. și șefii structurilor de audit public intern, pentru pagubele pe care le constată pe timpul executării misiunilor specifice în unitățile controlate/auditate.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) pot constata existența pagubei nemijlocit sau pot fi sesizate despre existența acesteia și au obligația ca, la data constatării sau la data la care au luat cunoștință despre producerea unei pagube, să dispună de îndată efectuarea cercetării administrative.
Art. 35. — (1) Personalul M.A.I. care are cunoștință de faptul că s-a produs o eventuală pagubă în patrimoniul instituției are obligația de a sesiza de îndată, în scris, pe cale ierarhică, șeful competent să o constate și să înainteze actele întocmite.
(2) Sesizarea șefului competent despre existența pagubelor se face, de regulă, de către:
a) adjuncții șefului unității, prin rapoarte, referate sau procese-verbale, ca urmare a verificărilor ori controalelor executate, din dispoziția șefului unității sau în virtutea atribuțiilor de serviciu, asupra întregului personal aflat în coordonare sau în subordine directă;
b) șefii din unitățile/subunitățile subordonate, prin rapoarte, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate, din dispoziție sau în virtutea atribuțiilor de serviciu, asupra gestionarilor și a personalului din subordine care au bunuri în primire;
c) șefii compartimentelor, prin rapoarte, referate, procese-verbale, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate asupra gestionarilor — șefi de depozite, casieri, magazioneri, mânuitori, șefi de ateliere etc., precum și asupra personalului care, deși nu este subordonat nemijlocit, păstrează și/sau manipulează mijloace materiale de resortul compartimentelor lor ori care sunt înscrise în evidența lor — șefi de cluburi, biblioteci, șefi de popotă, conducători auto etc.;
d) șefii de compartimente și gestionarii de orice fel, prin procese-verbale, cu ocazia predării-primirii funcțiilor, controalelor și inventarierilor periodice etc.;
e) comisiile desemnate la nivelul unității pentru: verificarea periodică a datelor din evidența contabilă și tehnic-operativă, efectuarea inventarierilor generale sau parțiale la datele stabilite prin ordine, regulamente și instrucțiuni, cu ocazia schimbării din funcție a șefului unității și adjuncților acestuia, prin procese-verbale întocmite cu aceste ocazii;
f) comisiile de recepție a materialelor ori lucrărilor, prin note sau procese-verbale de recepție;
g) gestionari, cu ocazia luării în primire a mijloacelor și materialelor ce s-au dat în folosință sau în păstrare temporară altor persoane, prin rapoarte la care se anexează acte care dovedesc existența pagubei.
(3) Șeful competent dispune, prin rezoluție scrisă pe actele prin care se sesizează existența unei eventuale pagube efectuarea cercetării administrative și stabilește, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia de cercetare administrativă competentă, precum și termenul până la care trebuie să o efectueze.
SECȚIUNEA a 2-a
Evaluarea pagubelor
Art. 36. — (1) Comisia de cercetare administrativă, pe baza documentelor justificative puse la dispoziție de către structurile de specialitate ale unității, stabilește valoarea reală a pagubelor indicând în documentele de cercetare, în toate cazurile, temeiul juridic pe care se întemeiază evaluarea pagubelor și, pentru fiecare bun care face obiectul pagubei, prețul de piață luat în calcul.
(2) După evaluarea pagubelor, comisia de cercetare administrativă anexează la procesul-verbal întocmit toate calculele efectuate, precum și documentele care fundamentează prețurile și tarifele legale folosite, gradul legal de uzură și altele asemenea.
Art. 37. — Modalitatea de evaluare a pagubelor este prevăzută în anexa nr. 2.
SECȚIUNEA a 3-a
Stabilirea pagubelor prin cercetare administrativă — art. 636 din Lege
Art. 38. — (1) Stabilirea pagubei produse, existența faptei, a vinovăției polițistului, a legăturii de cauzalitate și a celorlalte elemente care angajează răspunderea materială se fac, pe bază de probe și mijloace de probă, de către șeful unității, în urma cercetării administrative.
(2) Cercetarea administrativă se face de către o comisie anume desemnată, denumită în continuare comisie de cercetare administrativă.
(3) Declanșarea cercetării administrative se face prin emiterea ordinului/dispoziției de desemnare a comisiei de cercetare administrativă, de către persoanele prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. a)-d), ocazie cu care se stabilesc obiectul cercetării administrative și termenul de efectuare a acesteia, în funcție de complexitatea cauzei.
(4) Emiterea ordinului/dispoziției de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se face în termen de cel mult o zi de la data consemnării rezoluției prevăzute la art. 35 alin. (3).
(5) După emitere, ordinul/dispoziția de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se consemnează în ordinul/dispoziția de zi pe unitate și se comunică membrilor comisiei de cercetare administrativă.
SECȚIUNEA a 4-a
Componența și funcționarea comisiei de cercetare administrativă
Art. 39. — (1) Comisia de cercetare administrativă se alcătuiește dintr-un număr impar de membri, cel puțin 3, și are în componență persoane cu funcție de conducere și/sau specialiști din cadrul unității la nivelul căreia s-a produs paguba
(2) Președintele comisiei de cercetare administrativă este desemnat din rândul membrilor acesteia, fiind persoana cu funcția cea mai mare sau persoana cu gradul profesional cel mai mare. La grade profesionale egale, președinte al comisiei este persoana cu cea mai mare vechime în funcție.
(3) În situația în care șeful unității în care s-a produs paguba are legătură directă cu producerea acesteia, cercetarea administrativă se realizează de către o comisie numită de șeful unității ierarhic superioare unității în care s-a produs eventuala pagubă sau de ministrul afacerilor interne, atunci când șeful unității are calitatea de ordonator secundar de credite.
(4) Dacă situația prevăzută la alin. (3) se ivește în cursul cercetării administrative, șeful unității, prin grija comisiei de cercetare administrativă desemnate, înaintează de îndată dosarul de cercetare administrativă unității ierarhic superioare ori M.A.I., după caz.
(5) Șeful unității ierarhic superioare sau ministrul afacerilor interne dispune motivat preluarea dosarului cercetării administrative sau restituirea acestuia.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru pagubele produse în gestiunea casierului unității, se desemnează să efectueze cercetarea administrativă șeful structurii financiar-contabile sau înlocuitorul legal al acestuia, caz în care atribuțiile comisiei de cercetare administrativă sunt îndeplinite în consecință de către această persoană.
Art. 40. — (1) Nu pot fi desemnate în comisia de cercetare administrativă persoanele care sunt implicate în producerea pagubei, șeful nemijlocit sau direct al acestora, și nici soțul/soția, ruda sau afinul până la gradul al patrulea inclusiv cu persoanele respective.
(2) În situația în care, după desemnare sau pe timpul efectuării cercetării administrative, unul dintre membrii comisiei constată că se află în vreuna dintre situațiile prevăzute la alin. (1), acesta are obligația de a informa despre acest fapt, de îndată, prin raport scris adresat șefului care l-a desemnat.
(3) În situația în care șeful competent cunoaște sau este sesizat că persoanele din comisia de cercetare administrativă se află în vreuna dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau se află în imposibilitatea de a participa la efectuarea cercetării administrative, este obligat să le înlocuiască de îndată, dacă cele sesizate se confirmă.
Art. 41. — (1) Comisia de cercetare administrativă formulează concluziile și propunerile cu luarea în considerare a opiniei majoritare a membrilor, materializată în cuprinsul procesului-verbal de finalizare a cercetării administrative.
(2) În situația în care există opinii separate sau concurente ale membrilor comisiei de cercetare administrativă, materializate în cuprinsul procesului-verbal, în vederea fundamentării deciziei șefului pentru luarea hotărârii, acesta se adresează eșalonului superior, a cărui opinie este obligatorie pentru unitatea în patrimoniul căreia s-a produs paguba, potrivit principiului subordonării ierarhice.
(3) Procesul-verbal de finalizare a cercetării administrative cuprinde:
a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine;
b) cauzele, împrejurările și data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii materiale;
c) persoanele care trebuie să repare paguba;
d) îndeplinirea condițiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz;
e) întinderea răspunderii materiale sau civile, după caz, ori exonerarea de răspundere;
f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar, dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun și felul acesteia;
g) probele și mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative;
h) concluziile și propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidența contabilă sau, după caz, pentru recuperarea pagubei, inclusiv opiniile separate și/sau concurente.
(4) Propunerile de recuperare a pagubei prevăzute la alin. (3) lit. h) au în vedere următoarele modalități:
a) încheierea unui acord de plată de tip I, când polițistul în cauză recunoaște că a produs paguba și înțelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcție de răspunderea materială reținută;
b) sesizarea instanței de contencios administrativ competente;
c) sesizarea organelor de urmărire penală și constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracțiuni.
Art. 42. — (1) Cercetarea administrativă se efectuează, de regulă, la sediul unității la nivelul căreia a fost desemnată comisia de cercetare administrativă.
(2) În situația prevăzută la art. 39 alin. (3), comisia de cercetare administrativă se poate deplasa și la sediul unității în patrimoniul căreia a fost produsă paguba, în vederea efectuării unor acte de cercetare administrativă.
Art. 43. — (1) Cercetarea administrativă și înregistrarea procesului-verbal de cercetare se efectuează în cel mult 180 de zile calendaristice de la data la care a luat cunoștință șeful unității, pe orice cale, de producerea unei eventuale pagube.
(2) Termenul de 180 de zile se calculează de la data prevăzută la alin. (1), iar nu de la data producerii pagubei sau de la data de la care se cunosc cuantumul exact al acesteia ori persoanele vinovate/beneficiarii. Se exemplifică metoda de calcul: la data de 10 martie 2024 s-a produs o pagubă, iar șeful competent a luat cunoștință de producerea acesteia la data de 20 martie 2024; cercetarea administrativă poate fi efectuată până la data de 15 septembrie 2024 inclusiv.
(3) În situația în care se stabilește răspunderea subsidiară termenul de 180 de zile curge din momentul constatării insolvabilității autorului direct al pagubei.
(4) Termenul de efectuare a cercetării administrative, în cadrul celor 180 de zile, se stabilește în raport cu: cuantumul pagubei, actele și faptele ce trebuie verificate și analizate numărul persoanelor care au produs paguba, necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relații și explicații etc.
(5) La stabilirea termenelor, șeful competent va avea în vedere ca întreaga procedură de cercetare administrativă inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală sau, după caz a instanței de judecată competente, să se realizeze înăuntrul termenului de 3 ani de la data producerii pagubei.
Art. 44. — (1) În situația în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condițiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenul prevăzut la art. 43 alin. (4) șeful eșalonului superior poate aproba suspendarea efectuării cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea acesteia.
(2) Pentru pagubele produse în cadrul structurilor aparatului central, suspendarea efectuării cercetării administrative se aprobă de către persoana prevăzută la art. 34 alin. (1) lit. a).
(3) Sunt considerate motive temeinic justificate acele cauze care în mod obiectiv împiedică efectuarea cercetării administrative cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, următoarele:
a) cazul fortuit sau forța majoră;
b) epidemii, epizootii, calamități sau catastrofe naturale;
c) necunoașterea întinderii certe a pagubei, întrucât nu au fost alocate fonduri în vederea reparării sau înlocuirii bunului material degradat sau distrus;
d) absența justificată de la program (concedii medicale) a persoanelor care au legătură cu producerea pagubei, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile;
e) întârzierea în transmiterea unor documente necesare stabilirii cuantumului exact al pagubei, de către alte structuri/unități/subunități ale M.A.I. ori alte instituții/autorități din afara M.A.I., cum ar fi expertize, documente contabile etc.;
f) vidul legislativ survenit ca urmare a unor evenimente legislative neprevăzute în domeniul vizat,cum ar fi deciziile Curții Constituționale sau alte decizii ale instanțelor competente opozabile erga omnes.
Art. 45. — (1) Cererea de suspendare se face de către comisia de cercetare administrativă și se transmite, șefului competent să o aprobe, la data când a intervenit motivul de suspendare, dar nu cu mai puțin de 5 zile lucrătoare înaintea expirării termenului prevăzut la art. 43 alin. (4), fiind însoțită de documente doveditoare ale motivului invocat.
(2) Dacă motivul pentru care se solicită suspendarea cercetării administrative este unul dintre cele prevăzute la art. 44 alin. (3) lit. a), b) sau f), cererea de suspendare se poate face oricând înăuntrul termenului prevăzut la art. 43 alin. (4).
(3) Șeful competent analizează cererea de suspendare primită și, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii, o aprobă sau o respinge motivat.
(4) Pentru situațiile prevăzute la alin. (2), dacă cererea de suspendare se transmite într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (1), aceasta se analizează și se soluționează în ziua primirii.
(5) În scopul asigurării celerității procedurii de aprobare, cererea poate fi trimisă și prin mijloace de comunicații electronice, fax sau e-mail.
Art. 46. — (1) După eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative, comisia de cercetare administrativă reia cercetarea, întocmind în acest sens un proces-verbal în care se consemnează data începerii, respectiv data încetării suspendării cercetării administrative.
(2) De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal încheiat la finalizarea cercetării administrative se inserează și aspectele referitoare la suspendarea acesteia.
(3) De la data când cauza de suspendare a încetat, cercetarea administrativă își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare.
Art. 47. — (1) Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face, atunci când comisia de cercetare administrativă apreciază că este necesar, cu chemarea și ascultarea persoanelor care au cunoștință despre situația de fapt, acestea având obligația de a da declarații și explicații scrise, precum și de a pune la dispoziția comisiei documentele care pot fi utile soluționării cauzei.
(2) Polițiștii care au legătură cu producerea pagubei sunt chemați pentru lămurirea situației, context în care aceștia au dreptul de a propune și prezenta probe în apărare, precum și posibilitatea de a da declarații și explicații scrise.
(3) Citarea persoanelor care au produs ori au înlesnit producerea pagubei, a martorilor sau a altor persoane care au cunoștință despre situația de fapt se face, în scris, de către președintele comisiei de cercetare administrativă, prin intermediul șefului unității în care personalul chemat își desfășoară activitatea.
(4) Atunci când persoanele care trebuie să dea explicații sau declarații au încetat raporturile de serviciu cu M.A.I., citarea acestora se face la locul de domiciliu.
(5) În scopul citării prevăzute la alin. (4), președintele comisiei de cercetare administrativă poate solicita structurii de resurse umane sau, după caz, șefului unității păgubite să comunice în scris datele de identificare ale persoanei vizate, respectiv: numele de familie și prenumele, prenumele tatălui și al mamei, data și locul nașterii, ultimul domiciliu cunoscut.
(6) Comunicarea citațiilor, al căror model este prevăzut în anexa nr. 3, precum și a altor acte de procedură sau documente se poate face și prin fax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
(7) Concluziile desprinse în urma desfășurării activităților prevăzute la alin. (1) și (2), respectiv la art. 48 sunt materializate în procese-verbale, care sunt parte integrantă a dosarului de cercetare administrativă.
Art. 48. — (1) Neprezentarea sau refuzul persoanelor chemate de a da explicații nu împiedică finalizarea cercetării administrative.
(2) Atunci când persoanele chemate, din motive obiective nu se pot prezenta pentru explicații și declarații și nu se află în situația prevăzută la art. 44 alin. (3) lit. d), precum și atunci când interesul efectuării în bune condiții a cercetării administrative o reclamă, comisia de cercetare administrativă se poate deplasa la domiciliul, reședința ori locul de muncă al celor în cauză.
(3) În situația în care persoanele în cauză nu se prezintă atunci când sunt chemate ori, deși s-au prezentat, refuză să dea explicațiile necesare, comisia de cercetare administrativă formulează întrebările într-o notă scrisă, înregistrată la secretariatul unității, stabilind totodată și termenul în care trebuie transmis răspunsul.
(4) Prin excepție de la dispozițiile art. 42 alin. (2), prevederile alin. (3) se pot aplica și în situația în care, din motive de economicitate, eficiență și eficacitate, comisia desemnată în condițiile art. 39 alin. (3) apreciază că deplasarea la sediul unității unde își desfășoară activitatea persoanele care trebuie să dea explicații scrise generează cheltuieli suplimentare.
(5) Dacă nici în situațiile prevăzute la alin. (3) și (4) nu se primește răspuns, comisia de cercetare administrativă consemnează aceste aspecte într-un proces-verbal, anexând copia notei sus-menționate și dovada comunicării acesteia către cel în cauză.
SECȚIUNEA a 5-a
Rezultatul cercetării administrative
Art. 49. — (1) Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde cel puțin elementele prevăzute de art. 41 alin. (3), se întocmește conform modelului din anexa nr. 4 și se prezintă șefului unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea luării hotărârii.
(2) Anterior prezentării șefului unității, procesul-verbal se înregistrează la secretariatul unității.
Art. 50. — (1) Dosarul cercetării cuprinde procesul-verbal de cercetare administrativă, care este însoțit, după caz, de anexe care susțin constatările, note cu obiecții ale celor în cauză declarații, note explicative, tabele, fotocopii ale unor situații centralizatoare sau ale altor documente justificative, angajamente scrise, precum și orice alte documente doveditoare și utile soluționării cauzei.
(2) Anexele procesului-verbal de cercetare administrativă se numerotează în ordinea corespunzătoare textului care face trimitere la ele, poartă data întocmirii lor și sunt asumate, prin semnătură, de către persoanele care le-au întocmit, potrivit dispozițiilor normative privind redactarea documentelor la nivelul M.A.I.
(3) Anexele se atașează la procesul-verbal de cercetare administrativă și sunt parte integrantă a acestuia.
SECȚIUNEA a 6-a
Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative
Art. 51. — (1) În vederea luării hotărârii, șeful competent este obligat să analizeze, personal sau prin structurile de specialitate din subordine, temeinicia constatărilor, concluziilor și propunerilor comisiei de cercetare administrativă înscrise în procesul-verbal de cercetare administrativă.
(2) Rezultatul analizei făcute de structurile de specialitate se materializează în rapoarte sau referate, cu propuneri concrete întocmite separat ori înscrise chiar pe procesul-verbal de cercetare administrativă, apte să fundamenteze decizia șefului
(3) Analiza prevăzută la alin. (1) se efectuează în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă.
(4) Concomitent, structurile de specialitate pot prezenta, spre semnare/aprobare, șefului competent și proiecte de ordine, adrese sau măsuri de valorificare a constatărilor, concluziilor și propunerilor comisiilor care au efectuat cercetarea.
(5) În situația prevăzută la art. 41 alin. (2), punctele de vedere emise de compartimentele de specialitate ale eșalonului superior se transmit șefului competent să ia hotărârea, în termen de cel mult 15 zile de la data primirii solicitării.
(6) În scopul emiterii punctelor de vedere prevăzute la alin. (5), șeful competent transmite eșalonului superior întregul dosar de cercetare administrativă, în termen de o zi lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal.
Art. 52. — (1) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la art. 51 alin. (1), șeful competent să ia hotărârea constată că este necesară o completare a cercetării administrative, precum și în situația prevăzută la art. 41 alin. (2), șeful dispune completarea cercetării de către comisia care a efectuat cercetarea administrativă.
(2) Completarea prevăzută la alin. (1) se face astfel încât șeful să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă.
Art. 53. — (1) Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către șeful unității care a dispus efectuarea acesteia, consemnând olograf data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă.
(2) Pe baza dosarului cercetării administrative, în aplicarea art. 637 și 638 din Lege, șeful unității competent poate hotărî:
a) chemarea polițistului responsabil în vederea încheierii acordului de plată, în condițiile art. 637 alin. (1) din Lege, când acesta recunoaște că a produs paguba și înțelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcție de răspunderea reținută;
b) înaintarea dosarului cercetării administrative la structura de asistență juridică, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la art. 637 alin. (1) din Lege, în vederea promovării acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă;
c) sesizarea organelor de urmărire penală, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracțiuni;
d) scăderea din evidența contabilă a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabilește răspunderea materială;
e) clasarea, atunci când se constată că paguba nu există.
(3) În situația în care polițistul chemat, în condițiile alin. (2) lit. a), este de acord să încheie un acord de plată, șeful unității dispune structurii financiare să asigure persoanei în cauză condițiile necesare încheierii acestuia.
(4) În situația în care polițistul în cauză refuză încheierea acordului de plată, șeful unității dispune comisiei de cercetare administrativă să procedeze potrivit alin. (2) lit. b).
(5) În cazul în care, cu prilejul efectuării cercetării se constată că paguba nu există, șeful unității dispune, la propunerea comisiei de cercetare administrativă sau, după caz, a persoanei care a efectuat-o, clasarea dosarului.
(6) Pentru formarea unei păreri proprii asupra celor stabilite, polițistului chemat în vederea încheierii acordului de plată, potrivit alin. (2) lit. a), i se prezintă spre studiu procesul-verbal de cercetare administrativă și i se acordă acces, în baza unei cereri scrise, la dosarul de cercetare administrativă, cu respectarea normelor privind protecția informațiilor clasificate.
(7) Accesul la dosarul de cercetare administrativă se realizează în prezența comisiei de cercetare administrativă și se face în mod exclusiv prin studiere și/sau notare a unor informații din documentele ce compun dosarul, activitatea materializându-se într-un proces-verbal.
(8) Pe timpul desfășurării activităților prevăzute la alin. (6 și (7), polițistul chemat poate fi asistat, la solicitarea sa expresă de un polițist ales de către acesta, de un avocat sau de un reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor ori al organizației sindicale din care face parte, după caz, cu respectarea normelor privind protecția informațiilor clasificate.
(9) În situația în care, în urma cercetării administrative, se constată că, la momentul producerii pagubei, persoana care a cauzat-o nu are calitatea de polițist, șeful unității dispune sesizarea instanței competente, potrivit dreptului comun, în vederea recuperării pagubei.
SECȚIUNEA a 7-a
Acordul de plată
Art. 54. — (1) În aplicarea art. 637 din Lege, polițistul chemat potrivit art. 53 alin. (2) lit. a), dacă recunoaște că a produs paguba și înțelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcție de răspunderea materială reținută, poate încheia un acord de plată de tip I, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5.
(2) Șeful unității, în prezența comisiei de cercetare administrativă, informează polițistul în cauză despre posibilitatea acestuia de a încheia acordul de plată de tip I pe loc sau în termen de cel mult 30 de zile, încheind în acest sens un proces-verbal.
(3) În situația prevăzută la alin. (1), comisia de cercetare administrativă transmite dosarul de cercetare administrativă la structura financiară a unității unde s-a produs paguba, în vederea asigurării condițiilor necesare încheierii acordului de plată de tip I de către polițistul în cauză, potrivit prevederilor alin. (2).
(4) După încheiere, acordul de plată de tip I se înregistrează la structura financiară a unității unde s-a produs paguba, care urmărește modul de executare a acestuia.
Art. 55. — (1) Acordul de plată de tip I constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia și conține inclusiv modalitatea de recuperare a pagubei, solicitată de către polițistul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială, respectiv integral sau eșalonat, pe o perioadă de maximum 3 ani.
(2) În situația recuperării pagubei în mod eșalonat, cuantumul unei tranșe lunare nu poate fi mai mic de 10% din salariul lunar net al polițistului, corespunzător lunii în care se efectuează reținerea.
(3) În situația prevăzută la alin. (1) nu se datorează majorări dobânzi și penalități de întârziere, dacă polițistul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială efectuează plata voluntară, potrivit acordului de plată.
(4) Acordul de plată vizează paguba în integralitatea ei și nu poate fi luat pentru fracții ale pagubei.
(5) În situația în care a fost stabilită răspunderea materială în comun și nu toate persoanele responsabile întocmesc acord de plată, recuperarea pagubei se face prin acord de plată pentru cele care consimt să încheie un astfel de document, iar restul de pagubă se va recupera prin promovarea acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă.
(6) Anularea acordului de plată sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către polițistul care l-a semnat, prin promovarea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ competentă.
Art. 56. — (1) Acordul de plată de tip I se referă la pagube de orice natură și de orice valoare și se întocmește de polițistul care datorează suma respectivă.
(2) În situația în care persoanele care au produs paguba au încasat sume necuvenite, le-au fost distribuite bunuri ce nu mai pot fi restituite sau le-au fost prestate servicii nedatorate și încheie acordul de plată anterior declanșării cercetării administrative, iar paguba este certă și confirmată de organul de specialitate al unității păgubite, acordul se depune la compartimentul financiar al unității unde s-a înregistrat debitul.
CAPITOLUL V
Cercetarea administrativă specială
SECȚIUNEA 1
Structurile cu atribuții de control
Art. 57. — În situația în care structurile cu atribuții de control constată pagubele în cadrul activităților prevăzute de Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 138/2016 privind organizarea și executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, prin rapoartele întocmite la finalizarea misiunii, acestea dispun persoanelor prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. c) sau d), după caz, să declanșeze cercetarea administrativă.
Art. 58. — Corpul de control al ministrului, structurile cu atribuții de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, precum și cele din cadrul inspectoratelor județene/similare pot efectua cercetarea administrativă pentru pagubele produse patrimoniului M.A.I., după cum urmează:
a) Corpul de control al ministrului, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta — pentru orice pagubă produsă patrimoniului M.A.I.;
b) structurile cu atribuții de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziție al/a inspectorului general/similar — pentru pagubele produse în patrimoniul ordonatorului secundar de credite sau al ordonatorului terțiar de credite din subordinea acestuia;
c) structurile/persoanele cu atribuții de control din cadrul inspectoratelor județene/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziție al/a inspectorului șef/similar — pentru pagubele produse în patrimoniul unităților pe care le conduc sau pe care le asigură din punct de vedere logistic și/sau financiar.
Art. 59. — (1) Pentru pagubele produse sau în care sunt implicate persoane aflate în competența de numire în funcție a ministrului afacerilor interne sau superioară, cercetarea administrativă se efectuează, în mod obligatoriu, de către o comisie de cercetare administrativă din cadrul Corpului de control al ministrului, desemnată prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta.
(2) Președintele comisiei de cercetare administrativă desemnate potrivit alin. (1) poate fi un secretar de stat, secretarul general sau unul dintre secretarii generali adjuncți, în funcție de competențele de coordonare a structurilor în cauză, sau, după caz, un polițist cu funcție de conducere sau cu funcție de execuție din cadrul Corpului de control al ministrului.
(3) În cadrul acestor comisii pot fi cooptați specialiști sau tehnicieni din cadrul celorlalte unități ale M.A.I.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în situația în care persoanei aflate în competența de numire în funcție a ministrului afacerilor interne i-a fost delegată calitatea de ordonator terțiar de credite.
(5) Cercetarea administrativă pentru pagubele produse sau în care sunt implicate persoane dintre cele prevăzute la alin. (4) se efectuează în mod obligatoriu de către o comisie de cercetare administrativă din cadrul structurii de control care funcționează în organigrama ordonatorului secundar de credite.
(6) Pentru pagubele care sunt produse sau în care sunt implicate categorii de personal al M.A.I. diferite din cadrul unor unități diferite, cercetarea administrativă se efectuează la nivelul Corpului de control al ministrului.
(7) Pentru procedurile inițiate anterior cunoașterii situației prevăzute la alin. (6), șeful unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă dispune acesteia transmiterea în termen de cel mult 2 zile lucrătoare a tuturor actelor cercetării, efectuate până în acel moment, către Corpul de control al ministrului.
(8) În situația în care în producerea pagubei sunt implicate categorii de personal al M.A.I. diferite din cadrul aceleiași unități, cercetarea administrativă se face la nivelul unității respective, potrivit dispozițiilor normative aplicabile fiecărei categorii de personal.
SECȚIUNEA a 2-a
Structuri de audit public intern și structuri de specialitate
Art. 60. — (1) În situația în care, pe timpul desfășurării misiunilor specifice, șefii direcțiilor generale/direcțiilor din aparatul central al M.A.I., respectiv directorul Direcției audit public intern constată, în mod nemijlocit sau prin intermediul personalului din subordine, producerea unor pagube în patrimoniul unității controlate/auditate, prin rapoartele întocmite la finalizarea misiunii dispun, respectiv recomandă persoanelor prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. c) sau d), după caz, să declanșeze cercetarea administrativă.
(2) În termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a luat cunoștință despre existența unor posibile pagube semnificative directorul Direcției audit public intern îl informează pe ministrul afacerilor interne, solicitând totodată conducerii unității auditate sau unității ierarhic superioare, după caz, efectuarea cercetării administrative.
Art. 61. — (1) După finalizarea cercetării administrative dispuse în condițiile art. 60, unitatea în cauză raportează, în scris, directorului Direcției audit public intern, respectiv șefului direcției generale/direcției din aparatul central despre rezultatul cercetării.
(2) În situația în care, pe timpul executării misiunilor specifice de control, sprijin și îndrumare, precum și de audit public intern personalul structurilor prevăzute la art. 60 alin. (1), precum și personalul cu atribuții de control de la nivelul ordonatorilor secundari de credite constată că cercetarea efectuată la nivelul unui ordonator de credite din subordine s-a realizat cu greșita aplicare sau interpretare a normelor de drept material incidente și nu sunt de acord cu rezultatul cercetării administrative efectuate inițial, prin rapoartele aprobate la finalizarea misiunii dispun, respectiv recomandă efectuarea unei noi cercetări administrative în condițiile art. 39 alin. (3).
(3) Cercetarea administrativă prevăzută la alin. (2) poate fi dispusă numai dacă constatarea pagubei s-a efectuat în termen de cel mult 3 ani de la data producerii pagubei sau dacă asupra rezultatului cercetării nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă.
CAPITOLUL VI
Sesizarea instanței de judecată/organelor de urmărire penală
SECȚIUNEA 1
Sesizarea instanței competente
Art. 62. — (1) În situația prevăzută la art. 53 alin. (2) lit. b), în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la art. 637 alin. (1) din Lege, comisia de cercetare administrativă predă dosarul cercetării administrative structurii de asistență juridică, în vederea sesizării instanței competente material și teritorial.
(2) Comisia de cercetare administrativă, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă, transmite o copie a acestuia la structura financiar-contabilă, care, în termen de maximum 40 de zile lucrătoare de la această dată, procedează, în conformitate cu normele financiar-contabile specifice instituțiilor publice, la înregistrarea valorii pagubei produse în evidența contabilă a unității, aferentă lunii în care a fost primită copia procesului-verbal
(3) În termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la înregistrarea valorii pagubei în evidența contabilă, potrivit alin. (2), structura financiar-contabilă informează despre această operațiune, în scris, structura de asistență juridică.
(4) Structura de asistență juridică promovează acțiunea civilă la instanța de contencios administrativ competentă în termen de cel mult 30 zile lucrătoare de la data primirii dosarului, fără însă a se depăși termenul general de prescripție.
(5) În situația prevăzută la art. 55 alin. (6), dosarul cercetării administrative se transmite structurii de asistență juridică, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, în vederea pregătirii și formulării apărării intereselor instituției.
(6) În cazul în care, la primirea dosarului, structura de asistență juridică constată depășirea termenului general de prescripție, aceasta informează șeful unității/structurii, precum și structura centrală, unde este cazul, iar formularea acțiunii în instanța de contencios administrativ se face doar după aprobarea unei note-raport privind oportunitatea demarării litigiului.
(7) Dispozițiile alin. (3)-(6) se aplică în mod corespunzător pentru situațiile prevăzute la art. 39 alin. (3), în vederea efectuării demersurilor pentru obținerea titlului executoriu, de către unitatea la nivelul căreia a fost efectuată cercetarea administrativă.
SECȚIUNEA a 2-a
Sesizarea organelor de urmărire penală
Art. 63. — (1) În orice moment, de la data declanșării cercetării administrative și până la finalizarea acesteia, comisia de cercetare administrativă are obligația de a întocmi un proces-verbal despre împrejurările constatate, în cazul în care din cercetările efectuate rezultă suspiciuni rezonabile că faptele prin care s-au produs pagubele au caracter infracțional, indiferent de data producerii acestora.
(2) Procesul-verbal, care constituie act de sesizare potrivit art. 291 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, se prezintă șefului unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea transmiterii acestuia la organul de urmărire penală competent.
(3) Concomitent, comisia de cercetare administrativă întocmește și proiectul actului prin care se constată întreruperea cursului termenului prevăzut la art. 43 alin. (4) pentru efectuarea cercetării.
Art. 64. — La primirea procesului-verbal, șeful unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă procedează astfel:
a) efectuează analiza temeiniciei constatărilor, concluziilor și propunerilor, în condițiile prevăzute la art. 51 alin. (1)-(3) sau, după caz, alin. (5) și (6);
b) dacă apreciază că cercetarea este întemeiată, emite actul prevăzut la art. 53 alin. (3) sau, după caz, dispune completarea acesteia, în condițiile prezentului ordin;
c) dispune înscrierea valorii pagubei în evidența structurii financiar-contabile a ordonatorului de credite al cărui patrimoniu a fost prejudiciat;
d) dispune structurii de asistență juridică a ordonatorului de credite în patrimoniul căruia s-a produs paguba transmiterea procesului-verbal și a tuturor actelor cercetării efectuate până în acel moment către organul de urmărire penală competent.
Art. 65. — Structura de asistență juridică, odată cu transmiterea actului de sesizare, transmite și solicitarea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal, în scopul reparării prejudiciului material produs prin săvârșirea infracțiunii.
Art. 66. — Șeful unității care a sesizat organele de urmărire penală este obligat să urmărească, prin structura de asistență juridică, desfășurarea întregului proces penal.
Art. 67. — Dacă acțiunea civilă este soluționată în cadrul procesului penal, dispozițiile art. 75 se aplică în mod corespunzător.
Art. 68. — (1) La primirea ordonanței parchetului prin care a fost dispusă clasarea cauzei ori renunțarea la urmărirea penală sau a hotărârii prin care instanța de judecată a pronunțat achitarea pentru motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală, încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzute de lege, precum și în cazul când există
autoritate de lucru judecat, structura de asistență juridică a unității care a făcut sesizarea exercită căile de atac în termenele prevăzute de dispozițiile procesual-penale incidente sau, după caz, propune șefului unității renunțarea la exercitarea căilor de atac.
(2) După rămânerea definitivă a soluțiilor prevăzute la alin. (1) șeful unității competent, la propunerea structurii de asistență juridică, emite actul pentru reluarea cercetării administrative de către comisia care a efectuat cercetarea inițială sau de către o comisie de cercetare administrativă nou-desemnată.
(3) Cercetarea administrativă reluată în condițiile alin. (2) se efectuează în termenul prevăzut la art. 43 alin. (1), care începe să curgă de la data înregistrării la secretariatul unității a soluției pronunțate de organele judiciare sau, după caz, a confirmării că soluția în cauză este definitivă.
Art. 69. — (1) Dispozițiile art. 68 nu se aplică în situația în care organele de urmărire penală au fost sesizate pentru pagube constatate în afara termenului prevăzut la art. 633 alin. (1) lit. h) din Lege.
(2) În situația prevăzută la alin. (1), comisia de cercetare administrativă întocmește o notă-raport prin care propune clasarea dosarului cercetării administrative, pe baza căreia debitul se scade din evidența contabilă.
Art. 70. — (1) După rămânerea definitivă a unei soluții prin care instanța de judecată a dispus achitarea pentru motivul că fapta imputată nu există, șeful unității va dispune clasarea dosarului cercetării administrative și scăderea debitului din evidența contabilă.
(2) În situația în care instanța de judecată a dispus achitarea pentru motivul că fapta nu a fost săvârșită de cel în cauză, șeful unității va dispune efectuarea unei noi cercetări administrative cu luarea în considerare a termenului de prescripție și a întreruperii acestui termen.
CAPITOLUL VII
Scăderea din evidența contabilă
Art. 71. — Darea la scădere a pagubei se dispune în următoarele situații:
a) când nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii materiale, prevăzute la art. 63 alin. (3) din Lege;
b) când se constată existența unei cauze care înlătură răspunderea materială, dintre cele prevăzute la art. 633 alin. (1 din Lege;
c) când paguba s-a produs prin împrejurări neimputabile vreunei persoane;
d) când a rămas o diferență în condițiile art. 63 alin. (4) din Lege.
Art. 72. — Scăderea din evidența contabilă se realizează:
a) integral, când personalul nu răspunde material, în situațiile prevăzute de art. 633 din Lege sau când cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale și de recuperare a pagubelor depășesc cuantumul acesteia, conform art. 635 alin. (2) din Lege;
b) parțial, pentru partea din pagubă care depășește cuantumul imputabil, conform art. 63 alin. (4) din Lege.
Art. 73. — (1) În situația prevăzută la art. 635 alin. (2) din Lege, operațiunea de scădere se fundamentează pe baza unui calcul economic, materializat într-un act de constatare, care cuprinde evaluarea tuturor cheltuielilor ce se vor efectua în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale și recuperarea pagubei.
(2) În vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor de cercetare de stabilire a răspunderii materiale și de recuperare a pagubelor se au în vedere cheltuielile de transport, cazare, diurnă cheltuielile ocazionate de îndeplinirea procedurii de chemare a persoanelor pentru prezentarea de explicații, precum și orice alte cheltuieli specifice.
Art. 74. — (1) Competențele pentru aprobarea scăderii din evidența contabilă a pagubelor produse, în condițiile art. 633, art. 63 alin. (4) și ale art. 635 alin. (2) din Lege, se stabilesc după cum urmează:
a) de către secretarul general al M.A.I.:
(i) în situațiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul aparatului central;
(ii) pentru pagubele privind armamentul și materialele explozive de toate tipurile;
b) de către conducătorii unităților care au calitatea de ordonatori secundari sau terțiari de credite: în toate situațiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul ordonatorului de credite respectiv, cu excepția situațiilor prevăzute la lit. a) pct. (ii).
(2) Procesul-verbal de cercetare administrativă se transmite, împreună cu dosarul cercetării, compartimentelor de specialitate de la nivelul eșalonului competent să aprobe scăderea din evidența contabilă, în scopul avizării pentru legalitate și vizării pentru controlul financiar preventiv.
(3) Structurile de specialitate prevăzute la alin. (2) acordă viza sau, după caz, motivează refuzul acordării acesteia, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării adresei prin care au fost transmise documentele, cu excepția situațiilor în care prin acte normative de același nivel sau de nivel superior sunt prevăzute alte termene procedurale.
(4) La expirarea termenului prevăzut la alin. (3), procesul-verbal se prezintă persoanei competente în vederea luării hotărârii asupra rezultatului cercetării efectuate.
(5) Persoana competentă să aprobe procesul-verbal de cercetare administrativă are obligația de a analiza personal sau prin intermediul specialiștilor din subordine temeinicia constatărilor și propunerilor comisiei de cercetare administrativă.
(6) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la alin. (5), este necesară o completare a cercetării administrative, aceasta se va efectua astfel încât șeful unității să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă.
(7) În baza aprobării consemnate pe procesul-verbal de cercetare administrativă, structura financiar-contabilă a unității care a înregistrat paguba procedează la scăderea acesteia din evidență.
CAPITOLUL VIII
Punerea în executare a hotărârii instanței de judecată
Art. 75. — (1) După comunicarea hotărârii judecătorești definitive, structura financiar-contabilă a unității al cărei patrimoniu a fost prejudiciat solicită debitorului ca în termen de 5 zile lucrătoare să consimtă la încheierea acordului de plată de tip II, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6.
(2) Dacă debitorul nu încheie acordul de plată, precum și în situația în care acesta a încetat raporturile de serviciu cu M.A.I., hotărârea definitivă se transmite organelor de executare competente, în vederea executării silite, cheltuielile de executare fiind în sarcina debitorului.
(3) În baza confirmării primite de la organele de executare, debitele se scad din evidența contabilă a unității păgubite.
Art. 76. — (1) Debitele, indiferent de valoarea lor, stabilite prin titluri executorii rămase definitive, ce privesc persoane care nu mai au calitatea de polițist, se transmit pentru înregistrare și urmărire organului fiscal teritorial din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială își are domiciliul debitorul și se scad din evidența unității păgubite, pe baza confirmării primite.
(2) Transmiterea debitelor se face de către structura financiar-contabilă, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data când persoana debitoare a încetat raporturile de serviciu cu M.A.I.
(3) Titlurile executorii se transmit, în original, însoțite de o adresă care trebuie să cuprindă:
a) denumirea unității și localitatea unde aceasta își are sediul;
b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare; c)numele și prenumele debitorului,precum și prenumele tatălui și al mamei;
d) domiciliul debitorului și, dacă se cunoaște, ocupația acestuia;
e) alte elemente de identificare a acestuia: locul și data nașterii, seria și numărul actului de identitate etc.;
f) natura debitului și suma de plată;
g) alte informații necesare încasării debitului prin executarea silită
(4) O fotocopie certificată a titlului executoriu definitiv se păstrează la structura financiar-contabilă.
Art. 77. — (1) În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică unui singur organ de executare, aceluia în a cărui rază teritorială își are domiciliul debitorul despre care există indicii că deține mai multe bunuri sau venituri urmăribile. În lipsa acestora debitul se comunică organului de executare în a cărui rază teritorială domiciliază mai mulți debitori ori unde se apreciază că există mai multe posibilități de recuperare a pagubei.
(2) În situația în care, după transmiterea debitului, valoarea acestuia a fost modificată ca urmare a soluționării unor cauze unitatea la nivelul căreia a fost efectuată cercetarea administrativă ia măsuri pentru comunicarea către organele fiscale a sumei reale ce urmează a fi recuperată.
CAPITOLUL IX
Dispoziții finale
Art. 78. — (1) Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului ordin se realizează în condițiile și cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță precum și privind libera circulație a acestor date, în funcție de scopul în care sunt prelucrate datele.
(2) În aplicarea prezentului ordin, toate structurile M.A.I. au obligația să păstreze secretul profesional, precum și confidențialitatea datelor personale și a informațiilor dobândite în timpul desfășurării acestor activități, cu excepția cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiției sau legea impune dezvăluirea acestora.
Art. 79. — Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 80. — (1) Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 3 zile de la publicare.
(2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României Partea I.
p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne
Bogdan Despescu, secretar de stat
București, 3 februarie 2025.
Nr. 21.
Anexele nr. 1-6
| ← ORDIN pentru modificarea art. 2 din Ordinul ministrului... | CEDO: Libertatea de religie și dreptul la un proces echitabil... → |
|---|
