Anexa 1 - HG nr. 123/2015 - stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor sub presiune

Observații preliminare

1. Obligațiile care decurg din cerințele esențiale de securitate enunțate în prezenta anexă pentru echipamentele sub presiune se aplică, de asemenea, ansamblurilor atunci când există un pericol corespunzător.

2. Cerințele esențiale de securitate stabilite de prezenta hotărâre sunt obligatorii. Obligațiile care decurg din cerințele esențiale de securitate respective nu se aplică decât dacă există pericolul corespunzător pentru echipamentele sub presiune în cauză atunci când acestea sunt utilizate în condițiile care pot, în mod rezonabil, fi prevăzute de către producător.

3. Producătorul este obligat să analizeze pericolele și riscurile în scopul determinării celor care pot apărea la echipamente din punctul de vedere al presiunii; acesta proiectează și fabrică echipamentele ținând cont de aceste analize.

4. Cerințele esențiale de securitate trebuie interpretate și aplicate în așa fel încât să se ia în considerare progresele tehnicii și practica în momentul proiectării și al fabricării, precum și considerentele tehnice și economice compatibile cu un grad înalt de protecție a sănătății și securității.

1.Generalități

1.1. Echipamentele sub presiune sunt proiectate, fabricate, controlate și, dacă este cazul, echipate și instalate în așa fel încât să se garanteze securitatea lor atunci când sunt puse în funcțiune în conformitate cu instrucțiunile producătorului sau în condiții care pot fi în mod rezonabil prevăzute.

1.2. Pentru a alege soluțiile cele mai adecvate, producătorul aplică principiile de mai jos, în ordinea în care sunt enunțate:

- eliminarea sau reducerea pericolelor atât cât este posibil în mod rezonabil;

- aplicarea măsurilor adecvate de protecție față de pericolele care nu pot fi eliminate;

- informarea utilizatorilor, dacă este cazul, asupra pericolelor reziduale și indicarea, dacă este necesar, a măsurilor adecvate speciale în vederea diminuării riscurilor în momentul instalării și/sau folosirii.

1.3. În caz de risc dovedit sau previzibil de utilizare eronată, echipamentele sub presiune se proiectează astfel încât să excludă pericolele unei asemenea utilizări eronate sau, dacă acest lucru nu este posibil, se indică în mod adecvat că echipamentele sub presiune respective nu se utilizează astfel.

2.Proiectare

2.1. Aspecte generale

Echipamentele sub presiune se proiectează în mod corect și luând în considerare toți factorii pertinenți care permit garantarea securității echipamentului pe toată durata de viață prevăzută a acestuia.

Proiectarea cuprinde coeficienți de securitate adecvați care se bazează pe metode general recunoscute ca utilizând marje de securitate adecvate pentru a preveni în mod coerent toate tipurile de defecțiune.

2.2. Proiectarea pentru o rezistență adecvată

2.2.1. Echipamentele sub presiune se proiectează pentru a suporta sarcini corespunzătoare utilizării avute în vedere, precum și pentru alte condiții de funcționare care pot fi în mod rezonabil prevăzute. Sunt luați în calcul în special următorii factori:

- presiunea internă și externă;

- temperatura ambiantă și de funcționare;

- presiunea statică și masa conținutului, în condițiile de utilizare și încercare;

- sarcinile datorate traficului, vântului, seismelor;

- forțele și momentele de reacție provocate de suporturi, elementele de fixare, conducte și altele asemenea;

- coroziunea și eroziunea, uzura și altele asemenea;

- descompunerea fluidelor instabile.

Se iau în considerare diferitele sarcini care pot interveni în același moment, ținând cont de probabilitatea apariției simultane a acestora.

2.2.2. Proiectarea pentru o rezistență adecvată se bazează pe una dintre următoarele metode:

- ca regulă generală, pe o metodă de calcul, așa cum este descrisă la pct. 2.2.3 și completată dacă este necesar printr-o metodă experimentală de proiectare, așa cum este descrisă la pct. 2.2.4;

- pe o metodă experimentală de proiectare fără calcul, așa cum este descrisă la pct. 2.2.4, dacă produsul dintre presiunea maxim admisibilă PS și volumul V este mai mic de 6.000 bari · litru sau produsul PS · DN este mai mic de 3.000 bari.

2.2.3. Metode de calcul

a) Limitarea presiunii și alte sarcini

Solicitările admisibile ale echipamentelor sub presiune trebuie să fie limitate având în vedere defecțiunile care pot fi în mod rezonabil prevăzute în condițiile de funcționare. În acest scop, se aplică factori de securitate care să permită eliminarea tuturor incertitudinilor care decurg din fabricație, din condițiile reale de utilizare, din solicitări, din modelele de calcul, precum și din proprietățile și comportamentul materialelor.

Aceste metode de calcul asigură marje de securitate suficiente, în conformitate, dacă este adecvat, cu prevederile pct. 7.

Dispozițiile menționate anterior pot fi respectate prin aplicarea uneia dintre următoarele metode, după caz, dacă este necesar în completare sau în combinație cu:

- proiectarea cu ajutorul formulelor;

- proiectarea prin analiză;

- proiectarea prin mecanica ruperii.

b) Rezistența

Rezistența echipamentului sub presiune respectiv se stabilește prin calcule de proiectare adecvate.

În special:

b1) presiunile de calcul nu sunt mai mici decât presiunile maxim admisibile și trebuie să ia în considerare presiunea statică și dinamică a fluidelor, precum și descompunerea fluidelor instabile. Atunci când un recipient este format din incinte distincte și individuale de limitare a presiunii, pereții separatori se proiectează ținând cont de presiunea cea mai ridicată care poate exista într-o incintă și de presiunea cea mai joasă posibil care poate exista în compartimentul alăturat;

b2) temperaturile de calcul oferă marje de securitate adecvate;

b3) proiectarea ia în mod judicios în considerare toate combinațiile posibile de temperatură și presiune care survin în condițiile de funcționare a echipamentului care pot fi în mod rezonabil prevăzute;

b4) solicitările maxime și punctele de concentrare a solicitărilor se mențin în limite sigure;

b5) calculele de limitare a presiunii utilizează valorile adecvate ale proprietăților materialului, bazate pe date demonstrate, luând în considerare dispozițiile enunțate la pct. 4, precum și factorii adecvați de securitate. După caz, caracteristicile materialului care se iau în calcul cuprind:

- limita de elasticitate de 0,2% sau, după caz, de 1% la temperatura de calcul;

- rezistența la tracțiune;

- rezistența în funcție de timp, adică rezistența la fluaj;

- datele referitoare la uzură;

- modulul lui Young (modulul de elasticitate);

- nivelul adecvat de deformare plastică;

- energia de încovoiere prin șoc;

- rezistența la rupere;

b6) se aplică caracteristicilor materialelor coeficienți de îmbinare adecvați în funcție, de exemplu, de natura încercărilor nedistructive, de proprietățile îmbinărilor de materiale și de condițiile de funcționare luate în considerare;

b7) proiectarea ia în mod judicios în considerare toate mecanismele de degradare care pot fi în mod rezonabil prevăzute (în special, coroziunea, fluajul, uzura) corespunzătoare utilizării căreia îi este destinat echipamentul. Instrucțiunile prevăzute la pct. 3.4 trebuie să atragă atenția asupra caracteristicilor de proiectare care sunt determinante pentru durata de viață a echipamentului, cum ar fi:

- pentru fluaj: numărul teoretic de ore de funcționare la temperaturi determinate;

- pentru uzură: numărul teoretic de cicluri la niveluri de tensiune determinate;

- pentru coroziune: toleranța teoretică la coroziune.

c) Stabilitate

Atunci când grosimea calculată nu permite obținerea unei stabilități structurale suficiente se iau măsuri pentru a remedia acest fapt, ținând cont de riscurile legate de transport și de întreținere.

2.2.4. Metoda experimentală de proiectare

Proiectarea echipamentului poate fi validată, total sau în parte, printr-un program de încercări realizate pe eșantioane reprezentative din echipamentul sau familia de echipamente.

Programul de încercări se definește în mod clar înainte de încercări și se acceptă de către organismul notificat care răspunde de modulul de evaluare a conformității proiectării, în caz că acesta există.

Acest program definește condițiile de încercare și criteriile de acceptare sau de refuz. Valorile exacte ale dimensiunilor esențiale și ale caracteristicilor materialelor din componența echipamentelor încercate trebuie să fie stabilite înainte de încercare.

Dacă este cazul, în timpul încercărilor, zonele critice ale echipamentelor sub presiune pot fi observate cu instrumente adecvate care permit măsurarea cu suficientă precizie a deformațiilor și a solicitărilor.

Programul de încercări cuprinde:

a) o încercare de rezistență la presiune, destinată să verifice că la o presiune care garantează o marjă de securitate definită în raport cu presiunea maxim admisibilă echipamentul nu prezintă fisuri semnificative, nici deformări care depășesc o limită determinată.

Presiunea de încercare se determină luând în considerare diferențele dintre valorile caracteristicilor geometrice și materiale măsurate în condiții de încercare și valorile admise pentru proiectare; de asemenea, ea ia în considerare diferența dintre temperatura de încercare și cea de proiectare;

b) atunci când există riscul de fluaj sau de uzură, încercări adecvate în funcție de condițiile de funcționare prevăzute pentru echipament, de exemplu: durata funcționării la temperaturi specificate, numărul de cicluri cu niveluri de tensiune determinate;

c) dacă este necesar, încercări complementare referitoare la alți factori prevăzuți la pct. 2.2.1, cum ar fi coroziunea, agresiunea exterioară.

2.3. Dispoziții pentru asigurarea securității întreținerii și a funcționării

Modul de funcționare a echipamentelor sub presiune exclude orice risc care poate fi în mod rezonabil prevăzut la utilizarea lor. Se acordă o atenție specială, după caz:

- dispozitivelor de închidere și deschidere;

- emisiilor periculoase care provin de la supapele de siguranță;

- dispozitivelor de interzicere a accesului fizic atât timp cât există presiune sau vid;

- temperaturii la suprafață, ținând cont de utilizarea preconizată;

- descompunerii fluidelor instabile.

În mod special, echipamentele sub presiune dotate cu obturatoare amovibile se dotează cu un dispozitiv automat sau manual care să permită utilizatorului să se asigure ușor că deschiderea nu prezintă riscuri. În plus, atunci când această deschidere poate fi manevrată rapid, echipamentul sub presiune este echipat cu un dispozitiv care să nu permită deschiderea atât timp cât presiunea sau temperatura fluidului prezintă un risc.

2.4. Mijloace de inspecție

a) Echipamentele sub presiune se proiectează astfel încât să poată fi efectuate toate inspecțiile necesare securității lor.

b) Se prevăd mijloace care să permită determinarea stării interioare a echipamentului sub presiune, atunci când acest lucru este necesar pentru asigurarea securității permanente a echipamentului, cum ar fi vizoare sau orificii de control permițând accesul fizic în interiorul echipamentului, așa încât să poată fi efectuate inspecții adecvate în mod sigur și ergonomie.

c) Pot fi folosite și alte mijloace pentru a verifica dacă starea echipamentului sub presiune este conformă cu cerințele de securitate, în oricare dintre următoarele situații:

- atunci când este prea mic pentru a permite accesul fizic în interior;

- atunci când deschiderea echipamentului sub presiune riscă să altereze condițiile din interior;

- atunci când se dovedește că substanța pe care o conține nu prezintă niciun pericol pentru materialul din care este fabricat echipamentul și că nu poate fi în mod rezonabil prevăzut niciun alt mecanism de degradare internă.

2.5. Golirea și ventilația

Dacă este nevoie, se prevăd mijloace adecvate de golire și ventilație a echipamentelor sub presiune:

- pentru evitarea fenomenelor nocive, cum ar fi loviturile de berbec, deformarea sub efectul vidului, coroziunea și reacțiile chimice necontrolate. Se iau în considerare toate stadiile de funcționare și de încercare, în special de încercare la presiune;

- pentru a permite curățarea, controlul și întreținerea în siguranță.

2.6. Coroziunea și alte atacuri chimice

Dacă este nevoie, se prevede un adaos sau o protecție adecvată față de coroziune sau alte atacuri chimice, luând în considerare utilizarea avută în vedere și care poate fi în mod rezonabil revăzută.

2.7. Uzura

Atunci când un echipament riscă să fie supus unei eroziuni sau unei abraziuni intense se iau măsuri adecvate pentru:

- a minimiza aceste efecte printr-o proiectare adecvată, de exemplu, prin grosimea suplimentară a materialului sau prin utilizarea căptușelilor interioare sau a materialelor de protecție;

- a permite înlocuirea pieselor modificate;

- a atrage atenția, în instrucțiunile prevăzute la pct. 3.4, asupra măsurilor care trebuie luate pentru ca utilizarea echipamentului să se poată face fără pericol.

2.8. Ansamblurile

Ansamblurile se proiectează astfel încât:

- elementele de asamblat să fie adaptate și fiabile în condițiile de funcționare;

- toate elementele să se integreze corect și să se asambleze în mod adecvat.

2.9. Dispoziții referitoare la umplere și golire

Dacă este cazul, echipamentele sub presiune se proiectează și se echipează cu accesorii adecvate sau sunt prevăzute pentru a fi astfel echipate, pentru a garanta o umplere și o golire sigură, în special în ceea ce privește următoarele riscuri:

a) la umplere:

- supraumplerea sau suprapresiunea față, în special, de procentele de umplere și de presiune de vaporizare la temperatura de referință;

- instabilitatea echipamentelor sub presiune;

b) la golire: scurgerea necontrolată a lichidului sub presiune;

c) la umplere sau la golire: conectările și deconectările prezintă riscuri.

2.10. Protecția împotriva depășirii limitelor admisibile ale echipamentelor sub presiune

Atunci când, în condiții care pot fi în mod rezonabil prevăzute, limitele admisibile ar putea fi depășite, echipamentele sub presiune se echipează sau sunt prevăzute pentru a fi echipate cu dispozitive de protecție adecvate, cu excepția cazului în care protecția este asigurată de alte dispozitive de protecție integrate în ansamblu.

Dispozitivul adecvat sau combinația de dispozitive adecvate se determină în funcție de particularitățile echipamentului sau ale ansamblului și de condițiile de funcționare.

Dispozitivele de protecție adecvate și combinațiile acestora cuprind:

a) accesorii de securitate, așa cum sunt definite în art. 2 pct. 4 din prezenta hotărâre;

b) după caz, dispozitive de control adecvate, cum sunt indicatoarele și/sau alarmele care permit să fie luate, în mod automat sau manual, măsuri de menținere a echipamentelor sub presiune în limitele admisibile.

2.11. Accesorii de siguranță

2.11.1. Accesoriile de siguranță:

- sunt proiectate și fabricate în așa fel încât să fie fiabile și adaptate condițiilor de funcționare prevăzute și luându-se în considerare, dacă este cazul, cerințele privind întreținerea și încercarea dispozitivelor;

- sunt independente de alte funcții, cu excepția cazului în care funcția lor de siguranță poate fi afectată de alte funcții;

- urmează principiile de proiectare necesare pentru obținerea unei protecții adecvate și fiabile. Aceste principii includ siguranța pozitivă, redundanța, diversitatea și autocontrolul.

2.11.2. Dispozitive de limitare a presiunii

Aceste dispozitive se proiectează astfel încât presiunea să nu depășească în mod permanent presiunea maxim admisibilă PS; este, totuși, admisă o suprapresiune de scurtă durată în conformitate, în cazul că această situație este adecvată, cu dispozițiile de la pct. 7.3.

2.11.3. Dispozitive de supraveghere a temperaturii

Aceste dispozitive au un timp de reacție adecvat din motive de securitate și compatibil cu funcția de măsură.

2.12. Foc exterior

Dacă este nevoie, echipamentele sub presiune sunt proiectate și, dacă este cazul, echipate sau prevăzute pentru a fi echipate cu accesorii adecvate, pentru a îndeplini cerințele privind limitarea pagubelor în caz de incendiu exterior, luând în considerare, în mod special, utilizarea pentru care sunt destinate.

3.Fabricația

3.1. Procedee de fabricație

Producătorul veghează la buna executare a dispozițiilor stabilite în stadiul de proiectare aplicând tehnicile și metodele adecvate, în special în ceea ce privește elementele care figurează mai jos.

3.1.1. Pregătirea componentelor

Pregătirea componentelor (de exemplu, formarea și șanfrenarea) nu determină defecte, fisuri și nu duce la modificări ale proprietăților mecanice care pot influența negativ securitatea echipamentelor sub presiune.

3.1.2. Asamblări nedemontabile

Asamblările nedemontabile și zonele adiacente acestora nu prezintă defecte la suprafață sau interne care afectează securitatea echipamentelor.

Proprietățile asamblărilor nedemontabile corespund cu proprietățile minimale specificate pentru materialele care urmează a fi asamblate, în afară de cazul în care în calculele de proiectare se iau în considerare în mod specific alte valori corespunzătoare.

Pentru echipamentele sub presiune, asamblările nedemontabile ale părților care contribuie la rezistența la presiune a echipamentului și părțile care le sunt în mod direct atașate sunt realizate de personal calificat și cu aptitudini adecvate în acest sens și în conformitate cu moduri de operare calificate.

Pentru echipamentele sub presiune din categoriile II, III și IV, procedeele de lucru și personalul trebuie aprobate de către un organism de terță parte competent, care, la alegerea producătorului, poate fi:

- un organism notificat;

- o organizație de terță parte recunoscută de Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, în conformitate cu art. 20 din prezenta hotărâre.

Pentru a proceda la aceste aprobări, organizația de terță parte menționată anterior procedează sau dispune să se procedeze la verificările și încercările prevăzute în standardele armonizate adecvate sau verificări și încercări echivalente.

3.1.3. Încercări nedistructive

Pentru echipamentele sub presiune controalele nedistructive ale ansamblurilor nedemontabile sunt efectuate de personal calificat și cu aptitudini adecvate. Pentru echipamentele sub presiune din categoriile III și IV acest personal este aprobat de o organizație de terță parte recunoscută de Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, în conformitate cu art. 20 din prezenta hotărâre.

3.1.4. Tratament termic

Atunci când există un risc ca procesul de fabricație să modifice proprietățile materialului într-o măsură care ar afecta securitatea echipamentelor sub presiune, se aplică un tratament termic adaptat etapei de fabricație adecvate.

3.1.5. Trasabilitate

Pentru identificarea materialelor din care sunt fabricate părțile echipamentului care contribuie la rezistența la presiune se stabilesc și se mențin proceduri adecvate prin mijloace adecvate, începând cu faza de recepție, trecând prin faza de fabricație și până la încercarea finală a echipamentului sub presiune produs.

3.2. Verificarea finală

Echipamentele sub presiune se supun unei verificări finale, așa cum este descrisă aceasta în continuare.

3.2.1. Examinarea finală

Echipamentele sub presiune se supun unei examinări finale destinate să verifice, vizual și prin controlul documentelor de însoțire, respectarea cerințelor prezentei hotărâri. Se pot lua în considerare, după caz, testele care au fost efectuate în cursul procesului de fabricație. În măsura în care acest lucru este necesar pentru securitatea echipamentului, examinarea finală este efectuată în interiorul și la exteriorul tuturor părților echipamentului, dacă este cazul în cursul procesului de fabricație (de exemplu, dacă inspecția nu mai este posibilă în timpul examinării finale).

3.2.2. Proba

Verificarea finală a echipamentelor sub presiune cuprinde o probă de rezistență la presiune care în mod normal va avea forma unei încercări la presiune hidrostatică, la o presiune cel puțin egală, în caz că acest lucru este adecvat, cu valoarea stabilită la pct. 7.4.

Pentru echipamentele din categoria I, fabricate în serie, această încercare poate fi realizată pe o bază statistică.

În cazul în care încercarea la presiune hidrostatică este nocivă sau nu poate fi efectuată, pot fi realizate alte încercări cu valoare recunoscută. Pentru încercări, altele decât încercarea la presiune hidrostatică, se pun în aplicare înaintea acestora măsuri complementare, cum ar fi controalele nedistructive sau alte metode cu eficacitate echivalentă.

3.2.3. Examinarea dispozitivelor de siguranță

Pentru ansambluri, verificarea finală cuprinde, de asemenea, o examinare a accesoriilor de siguranță destinată să verifice dacă au fost pe deplin respectate cerințele prevăzute la pct. 2.10.

3.3. Marcare și etichetare

Pe lângă marcajul CE menționat la art. 18 și 19 din prezenta hotărâre și informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu art. 6 alin. (9) și cu art. 8 alin. (5) din prezenta hotărâre, se furnizează informațiile următoare:

a) pentru toate echipamentele sub presiune:

- anul de fabricație;

- identificarea echipamentului sub presiune în funcție de natura sa, de exemplu, tipul, identificarea seriei sau a lotului și numărul de fabricație;

- limitele esențiale maxime/minime admisibile;

b) în funcție de tipul echipamentelor sub presiune, informații complementare necesare pentru siguranța instalării, a funcționării sau a utilizării și, dacă este cazul, a întreținerii și controlului periodic, cum sunt:

- volumul V al echipamentelor sub presiune exprimat în litri;

- diametrul nominal al conductelor DN;

- presiunea de încercare PT aplicată, exprimată în bari și data;

- presiunea de începere a declanșării dispozitivului de siguranță, exprimată în bari;

- puterea echipamentului sub presiune, exprimată în KW;

- tensiunea de alimentare, exprimată în V (volți);

- utilizarea prevăzută;

- raportul de umplere, exprimat în kg/l;

- masa maximă de umplere, exprimată în kg;

- tara, exprimată în kg;

- grupa de fluide;

c) dacă este cazul, avertismente aplicate pe echipamentele sub presiune, care atrag atenția asupra erorilor în utilizare puse în evidență de experiența acumulată.

Informațiile menționate la lit. a), b) și c) se aplică pe echipamentele sub presiune sau pe o placă solid fixată pe acestea, cu excepția următoarelor cazuri:

- dacă este cazul, poate fi utilizat un document adecvat pentru a evita marcarea repetată a elementelor luate individual, cum ar fi componentele rețelei de conducte destinate aceluiași ansamblu;

- atunci când echipamentul sub presiune este prea mic, de exemplu, pentru accesorii, aceste informații pot fi indicate pe o etichetă atașată echipamentului sub presiune;

- o etichetă sau orice alt mijloc adecvat poate fi folosit pentru identificarea masei de umplere și pentru indicarea avertismentelor prevăzute la lit. c), cu condiția să își păstreze lizibilitatea pentru o perioadă de timp adecvată.

3.4. Instrucțiuni pentru darea în folosință

a) În cazul punerii la dispoziție pe piață, echipamentele sub presiune sunt însoțite, dacă este nevoie, de o notă cu instrucțiuni destinate utilizatorului care să conțină toate informațiile utile privind securitatea acestuia în ceea ce privește:

- montarea, inclusiv asamblarea diferitelor componente ale echipamentelor sub presiune;

- punerea în funcțiune;

- utilizarea;

- întreținerea, inclusiv controalele executate de către utilizator.

b) Nota cu instrucțiuni reia informațiile aplicate pe echipamentul sub presiune, în conformitate cu pct. 3.3, cu excepția identificării seriei, și este însoțită, dacă este cazul, de documentația tehnică, precum și de planuri și diagrame necesare unei bune înțelegeri a acestor instrucțiuni.

c) Dacă este cazul, nota cu instrucțiuni atrage, de asemenea, atenția asupra pericolelor din erori de utilizare, în conformitate cu pct. 1.3 și asupra caracteristicilor speciale de proiectare în conformitate cu pct. 2.2.3.

4.Materiale

Materialele care sunt utilizate la fabricarea echipamentelor sub presiune sunt adaptate acestei utilizări pe durata de viață prevăzută a acestora, cu excepția cazului în care este prevăzută înlocuirea lor.

Materialele pentru sudură și celelalte materiale de asamblare nu trebuie să îndeplinească în mod adecvat decât obligațiile corespunzătoare prevăzute la pct. 4.1, 4.2 lit. a) și 4.3 primul paragraf, atât luate individual, cât și după utilizarea lor.

4.1. Materialele destinate părților sub presiune:

a) au caracteristici adecvate tuturor condițiilor de funcționare care pot fi în mod rezonabil prevăzute și tuturor condițiilor de încercare, și anume sunt suficient de ductile și de tenace. Dacă este cazul, caracteristicile acestor materiale respectă cerințele prevăzute la pct. 7.5. În plus, trebuie în mod special efectuată o selecție adecvată a materialelor pentru a se preveni, dacă este nevoie, o rupere fragilă; atunci când se impune utilizarea unui material fragil din motive speciale, se iau măsuri adecvate;

b) au o rezistență chimică suficientă la acțiunea fluidului conținut de echipamentele sub presiune; proprietățile chimice și fizice necesare siguranței în funcționare nu sunt afectate în mod semnificativ pe parcursul duratei de viață prevăzute a echipamentelor;

c) nu sunt sensibile în mod semnificativ la îmbătrânire;

d) sunt adecvate metodelor de transformare prevăzute;

e) sunt alese astfel încât să se evite efectele negative semnificative când sunt asamblate materiale diferite.

4.2. Producătorul echipamentului sub presiune:

a) definește în mod adecvat valorile necesare pentru calculele de proiectare prevăzute la pct. 2.2.3, precum și caracteristicile esențiale ale materialelor și ale utilizării acestora prevăzute la pct. 4.1;

b) adaugă în documentația tehnică elementele privind respectarea cerințelor prezentei hotărâri referitoare la materiale în una dintre următoarele forme:

- prin utilizarea de materiale în conformitate cu standardele armonizate;

- prin utilizarea de materiale care au făcut obiectul unei aprobări europene de materiale pentru echipamente sub presiune, în conformitate cu art. 15 din prezenta hotărâre;

- printr-o evaluare specială a materialelor;

c) pentru echipamentele sub presiune din categoriile III și IV, verificarea specifică a evaluării speciale a materialului este realizată de către organismul notificat care răspunde de procedurile de evaluare a conformității echipamentului sub presiune.

4.3. Producătorul echipamentului ia măsurile adecvate pentru a se asigura că materialul utilizat este conform cu cerințele. În mod special, pentru toate materialele se obțin documente stabilite de producătorul materialului care să certifice conformitatea cu o cerință dată.

Pentru părțile principale sub presiune ale echipamentelor din categoriile II, III și IV, această atestare este un certificat de control specific al produsului.

Atunci când un producător de materiale are un sistem adecvat de asigurare a calității, certificat de un organism competent stabilit în Uniunea Europeană, și care a făcut obiectul unei evaluări specifice pentru materiale, se consideră că atestările eliberate de către producător oferă conformitatea cu cerințele corespunzătoare ale prezentului punct.

Cerințe speciale pentru anumite echipamente sub presiune

Pe lângă cerințele prevăzute la pct. 1-4, echipamentelor sub presiune prevăzute la pct. 5 și 6 li se aplică și cerințele prevăzute pentru fiecare dintre acestea.

5.Echipamentele sub presiune cu arzător sau încălzite în alt mod la care există un pericol de supraîncălzire prevăzute la art. 4 alin. (1) din prezenta hotărâre

Din această categorie de echipamente fac parte:

- generatoarele de abur și de apă supraîncălzită prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) din prezenta hotărâre, cum ar fi cazanele de abur și de apă încălzită la arzător, supraîncălzitoarele și preîncălzitoarele, cazanele recuperatoare, cazanele incineratoarelor de deșeuri, cazanele electrice cu electrozi sau cu imersiune și autoclavele sub presiune, precum și accesoriile acestora și, dacă este cazul, sistemele de tratare a apei de alimentare și de alimentare cu combustibil;

- aparatele de încălzire în scopuri industriale care utilizează alte fluide decât aburul și vaporii supraîncălziți care intră sub incidența art. 4 alin. (1) lit. a) din prezenta hotărâre, cum ar fi dispozitivele de încălzire pentru industria chimică și alte industrii asemănătoare, echipamentele sub presiune pentru tratarea produselor alimentare.

Aceste echipamente sub presiune sunt calculate, proiectate și fabricate în așa fel încât să evite sau să reducă la minimum riscurile unei pierderi semnificative a conținutului de căldură din cauza supraîncălzirii. După caz, se asigură în special:

a) furnizarea unor dispozitive de protecție adecvate pentru a limita anumiți parametri de funcționare, cum ar fi aportul și evacuarea căldurii și, dacă este cazul, nivelul fluidului în scopul evitării oricărui risc de supraîncălzire locală sau generalizată;

b) atunci când este necesar, puncte de prelevare pentru a evalua proprietățile fluidului în scopul evitării oricărui risc legat de depuneri și/sau de coroziune;

c) adoptarea unor dispoziții adecvate pentru eliminarea oricărui risc de defecțiune datorată depunerilor;

d) existența unor mijloace sigure pentru evacuarea căldurii reziduale după oprire;

e) adoptarea unor dispoziții pentru evitarea unei acumulări periculoase de amestecuri inflamabile de combustibil și aer sau o izbucnire a flăcării în afara locului de ardere.

6.Rețea de conducte în sensul art. 4 alin. (1) lit. c) din prezenta hotărâre

Proiectarea și fabricația garantează că:

a) riscul de suprasarcină datorat jocurilor excesive sau forțelor excesive, de exemplu, la nivelul flanșelor, racordurilor, burdufurilor și conductelor flexibile, este controlat în mod adecvat prin mijloace cum ar fi: susținerea, ranforsarea, ancorarea, alinierea și pretensionarea;

b) în cazul în care există un risc de condens în interiorul conductelor pentru fluide gazoase, în punctele joase este prevăzută drenarea și eliminarea depunerilor în scopul evitării loviturilor de berbec și a coroziunii;

c) sunt temeinic luate în considerare deteriorările potențiale provocate de turbulențe și de turbionari; se aplică dispozițiile pertinente prevăzute la pct. 2.7;

d) este luat corect în calcul riscul de uzură datorat vibrațiilor din conducte;

e) atunci când rețeaua de conducte conține fluide din grupa 1, sunt prevăzute mijloace adecvate pentru izolarea conductelor de expediere care prezintă riscuri semnificative din cauza dimensiunii lor;

f) este redus la minimum riscul de golire intempestivă; la punctele de expediție figurează, pe partea fixă, indicarea clară a fluidului conținut;

g) este înregistrat amplasamentul și traiectul rețelei de conducte și al conductelor subterane în documentația tehnică în scopul de a facilita întreținerea, inspecția sau repararea în deplină siguranță.

7.Cerințe cantitative speciale pentru anumite echipamente sub presiune

Se aplică dispozițiile de mai jos ca regulă generală. Totuși, atunci când ele nu sunt aplicate, inclusiv în cazul în care materialele nu sunt prevăzute în mod specific sau nu sunt aplicate standardele armonizate, producătorul justifică punerea în aplicare a unor dispoziții adecvate care permit obținerea unui nivel global de securitate echivalent.

Dispozițiile stabilite la prezentul punct completează cerințele esențiale de securitate ale pct. 1-6 pentru echipamentele sub presiune cărora li se aplică.

7.1. Limite admisibile

7.1.1. Simboluri

R_e/t, limita de elasticitate, desemnează valoarea la temperatura de calcul, după caz, a:

- limitei superioare de curgere pentru un material care prezintă limite inferioare și superioare de curgere;

- limitei convenționale de elasticitate de 1,0% pentru oțel austenitic și aluminiu nealiat;

- limitei convenționale de elasticitate de 0,2% în celelalte cazuri.

R_m/20 desemnează valoarea minimă a rezistenței limită la tracțiune la 20°C.

R_m/t desemnează rezistența limită la tracțiune la temperatura de calcul.

7.1.2. Limita generală admisibilă pentru sarcini cu predominanță statică și la temperaturi care se situează în afara gamei de valori unde sunt semnificative fenomenele de fluaj nu este mai mare decât cea mai mică dintre valorile menționate în continuare, în funcție de materialul folosit:

- în cazul oțelului feritic, inclusiv oțelul standardizat (oțelul laminat) și cu excepția oțelurilor cu granulație fină și a oțelurilor supuse unui tratament termic, 2/3 din R_e/t și 5/12 din R_m/20;

- în cazul oțelului austenitic:

- dacă alungirea după rupere este mai mare de 30%, 2/3 din R_e/t;

- sau, alternativ, și dacă alungirea acestuia după rupere este mai mare de 35%, 5/6 din R_e/t și 1/3 din R_m/t;

- în cazul oțelului turnat nealiat sau slab aliat, 10/19 din R_e/t și 1/3 din R_m/20;

- în cazul aluminiului, 2/3 R_e/t;

- în cazul aliajelor de aluminiu care nu pot fi călite, 2/3 R_e/t și 5/12 R_m/20.

7.2. Coeficienți de îmbinări sudate

Pentru îmbinările sudate, coeficientul de îmbinare nu depășește următoarele valori:

- pentru echipamentele care fac obiectul controalelor distructive și nedistructive care permit verificarea că totalitatea îmbinărilor nu prezintă defecte semnificative: 1;

- pentru echipamentele care fac obiectul controalelor nedistructive prin sondaj: 0,85;

- pentru echipamentele care nu fac obiectul controalelor nedistructive, altele decât inspecția vizuală: 0,7.

Dacă este nevoie, se iau, de asemenea, în considerare tipul de solicitare și proprietățile mecanice și tehnologice ale îmbinării.

7.3. Dispozitive de limitare a presiunii, în special pentru recipientele sub presiune

Suprapresiunea momentană prevăzută la pct. 2.11.2 se limitează la 10% din presiunea maximă admisibilă.

7.4. Presiunea de probă hidrostatică

Pentru recipientele sub presiune, presiunea de probă hidrostatică menționată la pct. 3.2.2 este cel puțin egală cu cea mai ridicată dintre următoarele valori:

- presiunea care corespunde unei încărcări maxime pe care o poate suporta echipamentul în funcțiune luând în considerare presiunea maxim admisibilă și temperatura maxim admisibilă a acestuia, înmulțită cu coeficientul 1,25;

- presiunea maxim admisibilă înmulțită cu coeficientul 1,43.

7.5. Caracteristicile materialelor

Cu excepția cazului în care sunt cerute alte valori pe baza altor criterii care trebuie să fie luate în considerare, un oțel este considerat suficient de ductil pentru a îndeplini cerințele prevăzute la pct. 4.1 lit. a) dacă alungirea acestuia după rupere într-un test de tracțiune realizat în conformitate cu o procedură standard este cel puțin egală cu 14% și dacă energia de încovoiere prin șoc pe o epruvetă ISO V este cel puțin egală cu 27 J la o temperatură cât mai apropiată de 20°C, dar nu mai mare decât cea mai joasă temperatură de funcționare prevăzută.