Decizia CCR Nr. 653 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Năstase Buchidău în Dosarul nr. 1.218/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 651D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Casa Județeană de Pensii Vrancea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 24 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.218/91/2014, Tribunalul Vrancea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Năstase Buchidău cu prilejul soluționării contestației la executare privind sume încasate cu titlu necuvenit cu titlul de prestații de asigurări sociale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât au caracter retroactiv. În acest sens, arată că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 obligă la restituirea unor sume încasate cu titlul de pensie de invaliditate în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012, drepturi care erau prevăzute de lege la data acordării. De asemenea, susține că textul de lege criticat are un caracter discriminatoriu, întrucât instituie o excepție în ceea ce privește suspendarea acordării pensiei de invaliditate pentru consilierii locali sau consilierii județeni. Totodată, consideră că, prin suspendarea dreptului de a încasa pensia de invaliditate, se aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât pensia reprezintă o creanță asupra statului. În egală măsură, consideră că este încălcat și dreptul la pensie.

7. Tribunalul Vrancea - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat se aplică ulterior intrării sale în vigoare, iar drepturile conferite la un moment dat pot fi modificate prin intervenția legiuitorului, nefiind perpetue. De asemenea, arată că nu este încălcat principiul egalității în drepturi a cetățenilor, în condițiile în care textul de lege se aplică oricărei persoane aflate în situația juridică identică cu cea a autorului excepției, iar derogările admise se justifică obiectiv prin rolul și atribuțiile pe care consilierii locali sau consilierii județeni le îndeplinesc la nivelul colectivității. Totodată, consideră că nu este încălcat dreptul de proprietate atât timp cât respectarea acestuia are ca premisă dobândirea în condițiile legii a pensiei. Or, dacă aceasta nu a fost obținută cu respectarea prevederilor legale, este exclusă protecția invocată.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale. Astfel, referindu-se la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 15 din Constituție, arată că menținerea pensiilor de invaliditate în plată ține de îndeplinirea, în toată perioada de acordare, a condițiilor impuse de lege pentru dobândirea acestui drept. Totodată, acordarea dreptului la pensie de invaliditate nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la data la care persoana nu mai îndeplinește condițiile cerute de lege și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Pe cale de consecință, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile de invaliditate doar pe viitor, din momentul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca o persoană să poată beneficia de o astfel de pensie.

10. Referitor la critica raportată la art. 16 din Constituție, arată că situația diferită în care se află cetățenii la acordarea unui drept nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice.

11. În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a art. 47 din Constituție, arată că dreptul la pensie se acordă în condițiile stabilite de lege. În situația textului de lege dedus analizei de constituționalitate, justificarea suspendării plății pensiei de invaliditate ține de faptul că o persoană beneficiază de acest drept în considerarea faptului că și-a pierdut capacitatea de muncă, iar redobândirea acestei capacități, total sau parțial, va atrage încadrarea în gradul III de invaliditate sau chiar încetarea calității de pensionar de invaliditate, după caz, întrucât nu se mai justifică acordarea acestui drept.

12. În sfârșit, referindu-se la dispozițiile de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituție, arată că pensia de invaliditate reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate atât timp cât persoana beneficiară a ei a îndeplinit condițiile legale de acordare a acesteia. Astfel, suprimarea pensiei de invaliditate pentru viitor pentru neîndeplinirea condițiilor de acordare nu are semnificația exproprierii.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora, "(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...]

e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni."

16. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste dispoziții de lege contravin următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 15 alin. (1) și (2) referitor la universalitatea și neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 alin. (1)- (3) referitor la dreptul de proprietate privată și art. 47 alin. (1) și (2) privind nivelul de trai și dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, analizând dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în raport cu prevederile art. 47 din Constituție, Curtea a reținut că justificarea suspendării plății pensiei în situația avută în vedere de dispozițiile de lege criticate "ține de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că și-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana își redobândește, parțial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar își încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plății pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfășoară activitate, urmând ca, în funcție de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plății acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens și rațiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă."

18. În ceea ce privește susținerea autorului prezentei excepții de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile de lege criticate ar aduce o încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât pensia reprezintă o creanță asupra statului, beneficiind, prin urmare, de protecția art. 44 din Constituție, sunt relevante cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ori Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, în care a arătat că "sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale." De asemenea, prin Decizia nr. 263 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2014, Curtea Constituțională a statuat că "protecția dreptului de proprietate privată nu se poate extinde asupra sumelor dobândite necuvenit".

19. În continuare, analizând critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu conține dispoziții de lege cu efect retroactiv, ci stabilește că, începând cu data intrării sale în vigoare, plata pensiei de invaliditate acordată persoanelor încadrate în gradul I sau II se suspendă dacă acestea se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010. Textul de lege nu anulează drepturile obținute în mod legal până la data intrării sale în vigoare.

20. Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia a dobândit în mod legal dreptul la pensie de invaliditate, acesta constituind, prin urmare, un drept câștigat, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, în care a arătat că "legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor."

21. În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la caracterul discriminator al dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea reține că, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, "art. 16 alin. (1) din Constituție impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situații obiectiv identice, împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situații obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității în drepturi." Curtea a amintit că "în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce privește calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificația unei discriminări. În ceea ce privește textul de lege criticat, justificarea instituirii unui tratament juridic diferit pentru consilierii locali sau județeni se regăsește în expunerea de motive a Legii nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, care a introdus această soluție legislativă în cuprinsul art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, prevăzând că "pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: [...] pensionarii de invaliditate care exercită funcția de consilier local sau consilier județean." Cu acel prilej, legiuitorul a arătat că activitatea desfășurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfășurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestația consilierilor în folosul comunității nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la ședințele de consiliu și comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore. De asemenea, o astfel de asimilare ar îngrădi, într-un anumit sens, dreptul de a fi ales, întrucât ar afecta statutul de pensionar, determinat, în general, de condiții obiective, independente de voința persoanei. Astfel, potențialul ales este pus în situația de a opta între calitatea de consilier (reprezentant al comunității) și calitatea de pensionar, fiind influențat în opțiunea sa de repercusiunile pe care trebuie să le suporte.