Decizia CCR nr. 611 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepție ridicată de Radu Virgil în Dosarul nr. 37.964/3/2012 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 253D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde partea Paul Papacica, personal, lipsind autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care arată că este de acord cu punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, anexat la dosar, precizând și că adevărata intenție a autorului excepției constă în tergiversarea soluționării procesului.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 417 din 15 octombrie 2013, prin care Curtea Constituțională a reținut, în esență, că prin constatarea neconstituționalității unei dispoziții legale nu intervine o abrogare în sensul prevederilor Legii nr. 24/2000, ci, în acest caz, se produce un efect specific, mult mai grav, care constă în pierderea legitimității constituționale a acelui text.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 37.964/3/2012 (comunicată prin adresa de înaintare înregistrată la compartimentul grefă, registratură și arhivă al Curții Constituționale cu nr. 1.346/1 aprilie 2014), Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepție ridicată de Radu Virgil într-o cerere de recurs formulată împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea sa de restituire a taxei judiciare de timbru formulată într-o cauză având ca obiect solicitarea de antrenare a răspunderii civile delictuale prin acordarea de daune morale pentru prejudicii aduse imaginii sale sub aspectul onoarei și reputației.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituție, deoarece împiedică producerea efectului juridic definitiv și general obligatoriu în cazul deciziilor prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unui act normativ sau a unei norme abrogatoare.

7. Autorul excepției consideră că legiuitorul ordinar nu a făcut distincție, la adoptarea textului legal criticat, asupra naturii actului abrogator a actului de abrogare anterior. Aplicând principiul ubi tex non distinguit, nec nos distinguere debemus, apreciază că legiuitorul acceptă, implicit, ca actul de abrogare să fie inclusiv o decizie a Curții Constituționale, pentru a da eficiență art. 147 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "(...)dispozițiile din legile (...) în vigoare (...) constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei (...)." În caz contrar, art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 lipsește de efecte juridice decizia Curții Constituționale, ceea ce contravine art. 147 alin. (1) și (4) din Legea fundamentală. Interpretând sensul sintagmei "își încetează efectele juridice" în sensul că dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale "ies din vigoare", autorul excepției arată că în acest caz particular este vorba despre o abrogare atipică, pe care Curtea Constituțională, în îndeplinirea rolului său de legiuitor negativ, o realizează. În concret, își raportează susținerile la Decizia nr. 778 din 12 mai 2009 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

8. Tribunalul București - Secția a III-a civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 147 alin. (1) din Constituție, deoarece dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 nu sunt de natură să modifice efectele deciziilor Curții Constituționale.

Totodată, Avocatul Poporului observă că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci deduce contrarietatea textelor de lege atacate prin raportare la posibila interpretare și aplicare de către instanțele judecătorești. Or, problemele legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale nu pot fi soluționate pe calea controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională neavând o asemenea competență și nici de a completa sau modifica un text de lege.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "(3) Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament."

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 147 alin. (1) și (4), referitoare la efectul general obligatoriu și pentru viitor al deciziilor prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unor dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege examinate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 417 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 2 decembrie 2013, Curtea a statuat că prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 nu intră în conflict cu normele cuprinse în art. 147 alin. (1) din Constituție.

16. Pentru aceasta, Curtea a reținut, mai întâi, că Legea nr. 24/2000 are ca obiect de reglementare tehnica legislativă, adresându-se așadar legiuitorului, iar, în particular, prevederile art. 64 alin. (3) din lege instituie reguli privind abrogarea. Astfel, regula o reprezintă interdicția revigorării unui act normativ prin abrogarea actului abrogator al acestuia, iar excepția de la această regulă constă în readucerea în vigoare a unui act normativ în cazul în care ordonanțele Guvernului care l-au abrogat au fost respinse prin lege de către Parlament. În continuare, Curtea a arătat că efectul specific al deciziilor Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității dispozițiilor legale de abrogare dă expresie și eficiență - în situația particulară a constatării neconstituționalității actului abrogator și a lipsei intervenției Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile Constituției - normelor constituționale cuprinse în art. 142 alin. (1) care consacră rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și în art. 147 alin. (4) care statuează că deciziile Curții sunt general obligatorii. În astfel de cazuri nu intervine o abrogare a unui act de abrogare anterior, pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000 - dispoziții opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare -, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituționalității unei norme abrogatoare, care constă în pierderea legitimității constituționale a textului declarat neconstituțional, sancțiune diferită și mult mai gravă decât abrogarea unui text normativ.

17. Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, cele reținute prin decizia mai sus amintită își mențin valabilitatea și în această cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.