Decizia CCR nr. 121 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Gheorghe Mega în Dosarul nr. 676/18/2014 al Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 660D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 30 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 676/18/2014, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

5. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Mega într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, prin care se prevede obligația achitării timbrului de mediu în cazul transcrierii dreptului de proprietate, încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) și de art. 6 din Codul civil.

7. Consideră că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulații a mărfurilor și s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării mașinii, fiind astfel nerespectate prevederile art. 90 și art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

8. Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată, întrucât prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 s-a procedat la conformarea legislației cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C0₂.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât aceste norme își limitează incidența exclusiv la mașinile tranzacționate ulterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013, așadar integrate domeniului său temporal de aplicare legitim.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014, cu următorul cuprins: "Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 1;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite

de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. "

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și de art. 6 din Codul civil, precum și art. 90 și art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 645 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2015, și Decizia nr. 94 din 3 martie 2015, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a statuat constituționalitatea acestor norme.

16. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că timbrul de mediu vizează constituirea fondului de mediu cu o destinație clar stabilită, fiind o taxă parafiscală, și se plătește o singură dată. Totodată, instanța constituțională a observat faptul că, potrivit art. 35 alin. (2) din Constituție, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos, iar conform art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013, timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se utilizează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În aceste condiții, Curtea a constatat că măsurile luate de legiuitor au avut în vedere îndeplinirea obligației prevăzute de chiar textul Constituției României.

17. De asemenea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, și prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea a statuat că "folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz."

18. Or, Curtea a reținut că, în cauză, pe de o parte, autorul excepției indică un principiu de drept al Uniunii Europene (libera circulație a mărfurilor), principiu ce poate avea valențe multiple. Așadar, nu este suficient de clar precizat în această materie, nefiind îndeplinită prima condiție, referitoare la caracterul clar, precis și neechivoc al normei.

19. În ceea ce privește invocarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, referitoare la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea a reținut că articolul menționat se referă la dispoziții fiscale, iar Hotărârea din 11 aprilie 2011, pronunțata în Cauza - C-402/09 - Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, invocată de autorul excepției, se referă la taxa pe poluare pentru autovehicule prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și nu la timbrul de mediu stabilit pe baza unor criterii diferite.

20. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

21. Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea reține că aceasta nu poate fi reținută, întrucât autorul excepției nu arată în ce anume constă contrarietatea dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 cu normele constituționale invocate.