Decizia CCR nr. 152 din 17.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 336 din Codul penal

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 din Codul penal, excepție ridicată de Petrișor Velica în Dosarul nr. 428/328/2014 al Judecătoriei Turda și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 748D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 4 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 428/328/2014, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 din Codul penal, excepție ridicată de Petrișor Velica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece se ignoră faptul că de la momentul în care s-a condus autovehiculul și până la recoltarea probelor biologice a trecut un interval de timp considerabil (2, 3, 4 ore).

6. Judecătoria Turda, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea persoanei în sfera dreptului penal depinde de momentul prelevării mostrelor biologice (care nu poate coincide întotdeauna cu momentul imediat săvârșirii faptei). Or, stabilirea unui astfel de criteriu, aleatoriu și exterior conduitei persoanei, este în contradicție cu normele constituționale invocate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 336 din Codul penal referitoare la Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, care au următorul conținut: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, ocazie cu care a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, deoarece lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale. Cu acel prilej, s-a mai reținut că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă posibilitatea să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Or, îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică.

14. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", coroborate și cu faptul că, în prezenta cauză, sesizarea s-a făcut prin Încheierea din 4 iunie 2014, dată anterioară publicării Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 336 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

15. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (2) și (3) din Codul penal care reglementează conducerea sub influența unor substanțe psihoactive și varianta agravată a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât aceasta are ca obiect stabilirea vinovăției inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii în varianta simplă, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care corespunde incriminării cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate in fața instanțelor judecătorești [_] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei[_]." Prin urmare, ținând cont de art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (2) și (3) din Codul penal este inadmisibilă.