Decizia CCR nr. 124 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Mirena Herțegan în Dosarul nr. 676/30/2014 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 687D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu îndeplinește condiția impusă de art. 10 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 676/30/2014, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Mirena Herțegan într-o cauză având ca obiect cererea de aplicare a unei amenzi pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că textul de lege criticat este neconstituțional dacă se interpretează în sensul că nu se aplică și în ce privește hotărârile judecătorești definitive prin care o autoritate publică este obligată să restituie sume de bani încasate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene sau în ce privește hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul art. 14 "Suspendarea executării actului" și art. 15 "Solicitarea suspendării prin acțiunea principală" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Susține că, astfel interpretată, prevederea de lege criticată este discriminatorie, evazivă, confuză și lipsită de sens.

6. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, considerând, în primul rând, că nu este motivată. Apreciază că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu contravine prevederilor invocate din Constituție, iar art. 31 alin. (2) din Legea fundamentală nu își găsește aplicare în cazul de față.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât părțile pot beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale care caracterizează procesul echitabil într-o societate democratică, permițând tuturor persoanelor să se prevaleze de posibilitatea de a contesta, pe calea contenciosului administrativ, legalitatea actelor administrative. Observă, totodată, că excepția nu privește legitimitatea constituțională a textelor de lege atacate, ci constituționalitatea interpretării date acestora, soluționarea problemei respective fiind de competența instanțelor judecătorești, acestea fiind cele care asigură interpretarea legii. Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței competente și nici nu poate cenzura constituționalitatea interpretării date de către instanță

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 "Obligația executării" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat reglementează cu privire la obligația executării hotărârii judecătorești prin care instanța de contencios administrativ a admis acțiunea introdusă de persoana vătămată și a obligat autoritatea publică să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, precum și consecințele neexecutării acestei hotărâri.

12. În opinia autoarea excepției, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 21 "Accesul liber la justiție", art. 31 alin. (2) conform cărora autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, art. 52 "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" și art. 124 alin. (2) care prevede că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia s-a limitat la a invoca o serie de dispoziții din Legea fundamentală, însoțită de o simplă afirmație potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituțional dacă se interpretează în sensul că nu se aplică și în ce privește hotărârile judecătorești definitive prin care o autoritate publică este obligată să restituie sumele de bani încasate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene (în speță fiind vorba despre taxa pe poluare pentru autovehicule) sau în ce privește hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul art. 14 "Suspendarea executării actului" și art. 15 "Solicitarea suspendării prin acțiunea principală" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

14. Singurul argument formulat în sensul neconstituționalității constă în faptul că prevederea de lege criticată este "discriminatorie, evazivă, confuză și lipsită de sens", fără ca autoarea excepției să expliciteze care sunt viciile de constituționalitate care i-ar conferi acest caracter și fără să precizeze în ce constă, în opinia sa, neconcordanța dintre textul supus controlului de constituționalitate și prevederile din Constituție invocate.

15. În aceste condiții, față de lipsa unei reale motivări a excepției de neconstituționalitate, este incident cazul de inadmisibilitate dedus din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 care impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate Curții Constituționale. În situații similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 statuează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

16. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a observat că din jurisprudența sa a rezultat că excepția de neconstituționalitate are o anumită structură, fiind, în mod esențial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei contrarietăți existente între cele două texte. Primele două elemente pot fi determinate absolut, dar al treilea comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Dacă excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ipoteză ce corespunde situației din prezenta cauză.