Decizia CCR nr. 73 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. 2, art. 16,art. 21 alin. (6) şi ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor ari. 1 alin. (2), art. 4 și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de loan Andrei Cujbă în Dosarul nr. 6.045/118/2013 ai Tribunalului Constanța - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 597D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile orașul Eforie, prin primar, și primarul orașului Eforie au transmis note scrise prin care opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 14 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.045/118/2013, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Andrei Cujbă într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a primarului orașului Eforie să emită o dispoziție în sensul restituirii în natură a unui teren și care să cuprindă propuneri de acordare de măsuri reparatorii pentru o construcție demolată.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, referitor la textele de lege reținute de instanță ca fiind incidente în cauză, că prevederile potrivit cărora singura măsură reparatorie în echivalent este compensarea prin puncte obținute prin aplicarea grilei notariale de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor creează o discriminare a persoanelor ale căror notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu au fost soluționate din culpa autorităților locale față de persoanele ale căror procese au fost finalizate până la apariția Legii nr. 165/2013 și care au beneficiat de despăgubiri stabilite conform raportului de expertiză la valoarea de piață a imobilelor.

7. Tribunalul Constanța - Secția I civilă precizează că statul român a fost sancționat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru neinstituirea unui mecanism real de restituire sau despăgubire pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, instanța europeană a apreciat, însă, că statul trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale. În același timp, a apreciat că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă, ca urmare a constatării neconstituționalității acestora prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014. În ce privește celelalte norme criticate apreciază că sunt conforme Legii fundamentale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

13. Curtea observă că autorul excepției a menționat în motivarea scrisă a acesteia și prevederile art. 16,art. 24 alin. (3) și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013. Tribunalul Constanța a apreciat că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 nu au incidență în cauză, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la aceste dispoziții de lege. Asupra prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu s-a pronunțat, însă, în niciun fel.

14. În jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, Curtea a statuat că omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului realizat de Curtea Constituțională. Prin urmare, Curtea va examina, în cauza de față, și constituționalitatea prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

15. Totodată, Curtea reține că, la data de 21 iunie 2013, autorul excepției, în calitate de reclamant, a învestit instanța competentă, conform art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu soluționarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al primarului orașului Eforie de a răspunde la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001. Întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cauza de față este incidență teza întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (_)."

16. În consecință, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 4 tezá întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16,art. 21 alin. (6) și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (_)";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).";

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 24 alin. (3): "Numărul de puncte acordat în condițiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) și (7)."

17. În opinia autorului excepției, textele de lege deduse controlului de constituționalitate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și prevederilor art. 14 - "Interzicerea discriminării" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 1 - "Interzicerea generală a discriminării" din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă prevăzută inițial de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conținut normativ diferit față de varianta inițială a Legii nr. 165/2013, în sensul că, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea prin puncte (aceasta fiind, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013, singura măsură prevăzută) și compensarea prin bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

19. Prin Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, Curtea Constituțională a reținut că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, instanța de la Strasbourg a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013 - și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv -, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). Având în vedere aceste considerații, Curtea Constituțională a constatat, prin decizia menționată, că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, sunt constituționale. Soluția pronunțată cu acel prilej își menține valabilitatea și în privința prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

20. În ce privește prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16 și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că ambele reflectă, de asemenea, modalitatea aleasă de legiuitorul român de a rezolva problema restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, în cadrul marjei de apreciere recunoscute acestuia de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.

21. Astfel, art. 16 din Legea nr. 165/2013 stabilește că "cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)". Dispozițiile art. 21 alin. (6) se referă la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ambele texte reflectă intenția legiuitorului român de a realiza un echilibru între interesul particular al fiecărei persoane îndreptățite la despăgubiri și interesul general al societății, acela de a nu destabiliza situația economică a statului prin acordarea unor despăgubiri al căror cuantum însumat să fie de natură să afecteze grav bugetul național.

22. Referitor la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, criticate întrucât acesta ar crea inegalități între persoanele îndreptățite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, Curtea a remarcat, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională obligațiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot mai sus amintită, în vederea urgentării și finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

23. În fine, Curtea reține că prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 se referă la numărul de puncte care poate fi acordat în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitori legali sau testamentari ai acestuia. Or, în cauza de față, autorul excepției este moștenitor legal al titularului dreptului de proprietate, astfel că nu poate justifica niciun interes în invocarea acestei excepții de neconstituționalitate. În consecință, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepția având acest obiect, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul de lege menționat nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze.